1,324 matches
-
se angrenează dacă au posibilitatea în iubiri de scurtă sau mai lungă durată, pentru trecerea timpului într-un mod care să nu le atrofieze simțurile și să nu-i brutalizeze și mai mult. Căci apropierea sexului opus estompează urîciunea chipurilor mohorîte, livide, nerase sau pămîntii ale lor și ale celorlalți colegi de celulă. Și, mai presus, îi ține la distanță de practicile homosexuale, canalizîndu-le obiceiurile spre masturbare. Activitatea sexuală cea mai des practicată, masturbarea creează anumite ritualuri și interdicții. Este sancționată
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o înghețată de ciocolată. Sau de un tort Krantz. Sau de amândouă. O poveste cu doi moși pe o plajă pustie Bagajele sunt gata. Coborâm, îi dau recepționerei cheia și-i mulțumesc. Drum bun. Ajungem la mașină. E o zi mohorâtă, dar, inexplicabil, e exact ce-mi trebuie acum. Constanța în luna aprilie. Blocuri, blocuri, blocuri. Stă să plouă peste blocuri. Nu știu cum reușesc, dar, până la ieșirea din oraș, prind toate semafoarele pe verde. (Viteza oscilează între 40 și 50 la oră
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
fi în două locuri în același timp? Da! Eu sunt aici cu trupul meu, cu puterea mea de muncă. Fața mea e impenetrabilă, nu poți citi supărare sau tristețe (ar fi neplăcut pentru ei să aibă permanent alături un om mohorât). Reușesc să zâmbesc câteodată. Am o mască perfectă. Vorbesc italiană, văd filme și jurnalul de știri în italiană, mă amuz la emisiunile lor de varietăți, comentăm împreună falsitatea politicienilor, citesc cărți în italiană, răsfoiesc revistele și ziarele lor, le dau
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
frica să nu mă trădez. De precauții defensive. Și desigur de ironia englezească. LV. Out of Touch e un poem sentimental, nu departe de Matthew Arnold ca ton: iubitul meu, nu fii singur, să nu trăim mereu singuri, în călătoria mohorâtă așteaptă-mă: lumea aceasta premeditată își pierde rapid marginea. Dover Beach e foarte aproape. Dar ceea ce scrii tu e negreșit contemporan. Cuvintele tale au o contemporaneitate tragică. EF. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține sentimentul la distanță
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și din pomii de Crăciun. Deodată, aspectul tabloului s-a schimbat, dănd impresia unei fermecătoare și irezistibile seri de Crăciun! Așa e și viața noastră când nu este iluminată în casa inimii de prezența lui Iisus. Seamănă cu acel tablou mohorât, fără viață, fără lumină. Când Iisus intră în casa sufletului nostru, lumina Sa aduce veselie și iubire în noi toți. Un gând pentru Moș Îmi doresc un miracol. Nu am luat-o razna, poate doar un pic, dar nu visez
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
și din pomii de Crăciun. Deodată, aspectul tabloului s-a schimbat, dănd impresia unei fermecătoare și irezistibile seri de Crăciun! Așa e și viața noastră când nu este iluminată în casa inimii de prezența lui Iisus. Seamănă cu acel tablou mohorât, fără viață, fără lumină. Când Iisus intră în casa sufletului nostru, lumina Sa aduce veselie și iubire în noi toți. Un gând pentru Moș Îmi doresc un miracol. Nu am luat-o razna, poate doar un pic, dar nu visez
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
a pus piciorul în Bizanț, Kesarion poate să vadă pe fața lui Stavrikie "semnul vulpei" (p. 27), în împărăteasa Irina "o lupoaică îngrășată și bine ținută" (p. 27), însoțită de "mulți călugări negri, ca niște corbi" (p. 27), chipul "slab, mohorât și cu nas lung, ca o pasere ibis a smârcurilor Nilului" (p. 28) al episcopului Platon, pe Constantin Isaurianul, "fiul lupoaicei", "aprig ca și Vasilisa, mama lui, însă numai pentru desfătarea cărnii" (p. 33), ori pe kirie Agatocle, "un șacal
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște) așa de frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al lui Novalis". Este emoționantă și în totul admirabilă atitudinea față de un alt poet, contemporan lui, atitudine atît de rar întîlnită în mohorîtele noastre zile: "Dar elogiul meu absolut se îndreaptă către pictorul Celui din urmă om. Nimeni în poezia noastră nu ne-a dat fiorul unui haos fără posibilități de revenire, opusul haosului virgin și biblic: teroarea unui haos terminal. Philippide înseamnă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
că este un mare povestitor: ceea ce povestește el sunt o mie și una de nopți ale românilor”... 2. Viața târgului de provincie, loc unde sufletul omenesc se ofilește Orașul acesta, asociat cu metaforă bacoviană “cimitir al tinereții”, este un spațiu mohorât, lipsit de vitalitate, în care se petrec drame cauzate de monotonia vieții de provincie. Personajele sunt slujbași mărunți, meșteșugari, boieri scăpătați, ce se mișcă lent într-o lume cenușie, strivitoare de viață, fără nicio devenire în afara morții. Oamenii acestui mediu
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
Plecarea la Londra a fost plină de peripeții. Englezii nu i-au aprobat decolarea întrucât nu avea în regulă anumite acte de minimă importanță. Smaranda nu s-a lăsat și... a "furat" avionul de pe aeroport și... cap compas Paris, peste mohorâta Mare a Mânecii. La Aeroportul "Le Bourget" din Paris, a întâmpinat-o comandantul inginer Nicolau Costel, aflat în misiune. Știa cât de dificilă este navigația peste mare și mai ales deasupra teritoriului Franței, presărat cu sate și orașe atât de
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
unificator. Scena poetică e populată de apariții fulgurante care nu par să semnifice decât impulsurile nehotărâte ale unei subiectivități amorfe, pulsiunile unei conștiințe dezidentificate, fără hotar ontic: Cineva umblă în zid - îi aud pașii grei de fiară/ Inima bate departe, mohorâtă, lunară". Ce indice de realitate putem afla aici? Și apoi: sunt aceste imagini produse de o conștiință creatoare, reflectând o interioritate suficientă în propria-i imanență, sau vin dinafară, drept reflexe întipărite în pasta conștiinței care le filtrează în materie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și simțire, o coerență atitudinală. Oamenii caută puncte de sprijin, idei și norme care să corespundă aspirațiilor lor, care să-i orienteze În lumea În care trăiesc. Ei au nevoie de o nouă ordine, de o alternativă la o existență mohorâtă. Reprezentările despre lume, concepțiile noastre au nevoie de credință: acesta este, scrie Moscovici, „catalizatorul ideilor și cuvintelor” și „nimic nu poate fi Înțeles sau realizat În afara credinței”. Cunoașterea nu ar fi posibilă dacă am exclude total religia din ecuația formării
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ori pe săptămână lungi scrisori din care se revarsă duioșia și pasiunea. "Iubitul meu drag din Chicago, mă gândesc la tine de la Paris, din Parisul acesta în care-ți simt lipsa [...]. Orașul n-are astăzi niciun farmec, e cenușiu și mohorât, e duminică, străzile sunt pustii, totul are un aer tern, sumbru și mort. Pesemne că inima-mi e moartă la Paris, căci a rămas la New York, la intersecția aceea din Broadway unde ne-am luat rămas-bun. [...] Știm amândoi, îmi doresc
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să-și aibă locul la poalele pomului de Crăciun. Dar dacă se ducea la gară, asta presupunea să-l salute în drum și pe Grigore. Nu putea să pice mai prost. Într-un colț al restaurantului, câțiva pescari cu fețe mohorâte beau în tăcere, iar în celălalt capăt al sălii, cine stătea la masă? Vameșul. Împreună cu comisarul de poliție. Imposibil să te înșeli, păzitorul ordinii publice era în uniformă. Cu ura vameșului înfiptă ca un cuțit în ceafa lui, se duse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se îndrăgostise de Filip, și, mai târziu, conjunctura pretându-se, cine știe ce s-ar fi ales din prietenie sau chiar din iubire? Iar perioada patimilor ideologice nu le-ar fi putut pune pentru totdeauna pe una împotriva celeilalte? Da, probabil, răspunde mohorâtă rațiunea, aceea care funcționează la nivelul realităților și prieteniilor obișnuite, pe care conflictele lăuntrice sau exterioare sfârșesc prin a le distruge și, câteodată, a le transforma în ură. Asta-i viața, se spune. Dar există și o altă rațiune, mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bocnă. Acest februarie nu părea amenințător, cu temperaturi de iarnă blândă, cu ceva zăpadă, mai multă la munte. Însoțind câteva ore nepoții la schi și patinaj, m-a prins frigul. Vatra Dornei pare orașul apăsat și el de vremurile noastre mohorâte. Au mai apărut pe ici, colo niște hoteluri, pârtii de schi, magazine, stațiunea turistică se dezvoltă totuși încet și nesigur. Ochiul meu vrea însă să descopere ceea ce-i ascuns, să vadă imagini, metafore, chiar sentimente și apoi să le transmită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de a trăi departe de ea. Imposibil! Și, într-adevăr, n-a trăit! La scurtă vreme, măcinat de o suferință ascunsă, a plecat pentru totdeauna. Cortegiul funerar a oprit pentru câteva momente și în fața școlii noastre... Apoi, în aceea zi mohorâtă și rece, lutul jilav l-a înghițit pentru totdeauna... Toamne peste toamne au plouat frunzișuri însângerate peste ETERNITATE... Dar, atâta vreme cât măcar unul dintre învățăceii săi își va aminti de albastrul-oțelit al privirilor sale și îi va închina un gând de
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLET. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
vrea să însemne lipsa de sfințenie în administrarea sacramentelor! Un preot tânăr, dar sfânt, va invita inimile cele mai împietrite ca să le arate cu toată sinceritatea misterele unei conștiințe sărmane; un preot superficial va asista la niște spovezi reci, mutilate, mohorâte. Noi, preoții, ori suntem sfinți și vom putea mântui lumea întreagă; ori suntem răi și putem să o distrugem pentru multe veacuri. Cine a dăruit creștinismul pământului? Eroismul Papilor, al episcopilor, al preoților sfinți. Cine a sfâșiat hainele Bisericii? Arius
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
coridorului, nu Înainte de a bate cu respect În ușă, și-l Împinse Înăuntru pe Simeon. În chilie era Întuneric și ochii cioplitorului În piatră nu putură deosebi la Început decât o fereastră Îngustă, prin care pătrundea cu oarecare greutate lumina mohorâtă a unei zile Înnourate. Dar, ajutat de pâlpâirea unei lumânări de ceară dintr-un sfeșnic masiv de argint, Simeon putu desluși curând un pat pe care zăcea o făptură omenească, Înfășurată În mai multe cuverturi. La capătul patului stătea În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spre casă. O umbră ascunsă după alt stâlp al podului se desprinse de lemnul cu care parcă se contopise și-l urmări cu fereală. Când Îl văzu intrând pe poarta casei, umbra se Întoarse din drum și dispăru În Întunericul mohorât al iernii. Urs o chemă pe doică, porunci să Încingă focul și să aducă lapte cald. — Doică, spuse el, jură-mi că nu spui nimănui nimic. Jură pe mântuirea sufletului tău! Eliberă pruncul din toate valtrapurile În care era Înfășurat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
chipul... Așa spunea Hildebrand. Nu Îndrăzni să se așeze pe pat, așa că Își petrecu noaptea pe marginea jilțului, tremurând În răcoarea ce venea dinspre munte și rugându-se Sfintei Fecioare și Sfântului Trudpert. Spre ziuă ațipi. Când se trezi, lumina mohorâtă a zilei pătrundea prin fereastra murdară acoperind Întreaga Încăpere ca un văl cenușiu. Era frig. Constată cu spaimă că i se aduseseră apă proaspătă, fructe noi. O bucată de pâine mirosind Îmbietor o ademenea de pe o farfurie de argint. Prin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de-abia putu să se apropie de cana de apă și să soarbă o Înghițitură. În acea clipă se auziră pași pe scară. Pași grei care se apropiau. Ușa se deschise și În pragul ei apăru ministerialul Eglord. În lumina mohorâtă a dimineții, ochii lui albaștri și reci păreau Încă și mai Înfiorători. Purta o tunică de catifea vișinie, scurtă până la genunchi. Sub ea se zărea o că mașă fină din pânză de Flandra, cu guler plisat. N-avea spadă la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
raiul eroilor căzuți în Războiul cel Mare, a cărui veghere o simțea în fiecare secundă, în călătoria lui spre a deveni bărbat ? Oare este mâhnit pentru escapada lui, încât afară nu mai începe o zi neobișnuit de călduroasă, ci una mohorâtă ? Oare pentru acest vis ieftin l-a dus Gheorghe Vasile în primăvara lui 1913, cum terminase clasa primară cu coroniță, la zborul lui Aurel Vlaicu de la Brăila, să vadă bărbații care înfruntau gravitația și se luau în piept cu puterea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ridică grăbit de la masă. Îți mulțumesc mult, tinere, și îi dă ospă- tarului o bancnotă mare, de zece ori poate cât fusese con- sumația sa, și o întinde. De la Cișmigiu, după cum bănuise, niciun taxi. Cine să lucreze în acea zi mohorâtă când, oricum, mai toate erau închise ? A așteptat totuși câteva minute, preț de o țigară, dându-și seama că e inutil. A stins apăsat chiștocul după ce l-a aruncat și a luat-o încet, la pas, spre Cotroceni, drept de la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
stafia bâigui mersi în timp ce Marta se deplasă în direcția extractorului de suc Waring și începu să stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua în timp ce își muta privirea asupra unui exemplar din Daily Variety care stătea deasupra unui teanc ce includea The New York Times, secțiunea Calendar din The Los Angeles Times și Hollywood Reporter. Auzind voci sus, la etaj, am inspirat adânc și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]