2,772 matches
-
fost reparate cu insistență proprietățile mănăstirești, efectuîndu-se în acest scop și întocmirea în 1775 a unei Condici de averi de tot felul ce a fost tălmăcit și renovat de Vartolomei Mayereanu Pomelnicul, au fost procurate cărți noi, a crescut numărul monahilor. După anul 1774, cînd are loc anexarea teritoriului amplasat în N-V Moldovei (Bucovina) de către Imperiul Habsburgic, are loc o diminuare traptată a privilegiilor și drepturilor de care se bucurau odinioară bisericile și mănăstirile ortodoxe, lucru ce a dus la
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
osemintelor sale, lucru petrecut contrar dispozițiilor sale testamentare. La scurt timp în ianuarie 2014 pe siteul lăcașului, un comunicat sub forma unei scrisori deschise - neasumate ulterior de mănăstire, a adus serviciilor de informații acuzația că ar superviza și controla activitatea monahilor prin intermediul unor persoane infiltrate, cu scopul de a deteriora imaginea mănăstirii.
Petru Vodă, Neamț () [Corola-website/Science/301660_a_302989]
-
Ortodoxă) din Cluj, fiind un preot model pentru studenții teologi. La 25 martie 1995 (de Buna Vestire) a fost tuns in monahism la mănăstirea „Sfântul Ioan Botezatorul" din Alba-Iulia, avându-l ca naș de călugărie pe episcopul Andrei Andreicuț. Ca monah a îndeplinit ascultarea de stareț la Mănăstirea Nicula, din 1 octombrie 1991 - februarie 1994. În februarie 1994 arhiepiscopul Bartolomeu Anania l-a numit eclesiarh al Catedralei Ortodoxe din Cluj și exarh al mănăstirilor din Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului. A
Vasile Flueraș () [Corola-website/Science/308649_a_309978]
-
legii mozaice, ci și cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca și copta -, lucru rar în acea epocă. La moartea părintelui său adoptiv, Sfântul Epifanie a moștenit toată averea acestuia. Puțin timp după aceea, el a văzut într-o zi un monah creștin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, monahul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mișcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrățișat creștinismul, primind Botezul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
lucru rar în acea epocă. La moartea părintelui său adoptiv, Sfântul Epifanie a moștenit toată averea acestuia. Puțin timp după aceea, el a văzut într-o zi un monah creștin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, monahul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mișcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrățișat creștinismul, primind Botezul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunțat și la toată averea sa, făcându-se călugăr
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
a II-a: 2000; ed. a III-a: 2001). B.studii publicate în culegeri de studii 1.L’idole androgyne de Mihoveni (dép. de Suceava), în vol. La civilisation de Cucuteni en contexte européen (editori Mircea Petrescu-Dîmbovita, N. Ursulescu, Dan Monah, V. Chirica), Iași, 1987, p. 309-312 (în colaborare cu P.-V. Batariuc). 2.Formarea poporului român și a limbii sale în opera lui Gheorghe Brătianu, în vol. Confluente istoriografice românești și europene. Gheorghe I. Brătianu (editor Victor Spinei), Iași, 1988
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
în vol. Istorie și civilizație, (editor I. Toderascu), Iași, 1988, p. 21-30. 4.La civilisation de la céramique rubanée dans leș régions orientales de la Roumanie, în vol. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen, (editori: V. Chirica, Dan Monah), Iași, 1990 (1991), p. 188-224. 5.Influences de type Vinca dans le Néolithique ancien de la Moldavie, în Banatica, XI, (Simpozionul internațional “Cultură Vinca - rolul și legăturile sale”, Resita-Baile Herculane-Timisoara, 12-17 mai 1991), 1991, p. 157-172 (în colaborare cu Valentin Dergacev
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
preistorico di Terragna, Manduria, 1995, în Studia Antiqua et Archaeologica,III-IV, 1996-1997, p. 213-214. 22.R.Striccoli, Primi scavi nella necropoli a tumulo di Parco la Mena, Bari, 1996, în Studia Antiqua et Archaeologica,III-IV, 1996-1997, p. 231-232. 23.Dan Monah, Plastică antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie, Piatra Neamț, 1997, în Studia Antiqua et Archaeologica,V, 1998, p. 225-230. 24.O.Levitchi, I.Manzura, T.Demcenko, Necropola tumulara de la Sarateni, București, 1996, în Studia Antiqua et Archaeologica,V, 1998, p. 232-236. 25.S.A.
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
fost întemeiată în anul 1774, când un ucenic al Sfântului Vasile de la Poiana Mărului ridica un schit. Nu se cunoaște viața călugărilor care au trăit aici, din anul înființării și până în 1929 nu există documente care să ne spună câți monahi au fost aici și cum a curs viața lor în inima munților. Se crede însă că la Mănăstirea Lepșa ar fi funcționat un centru de îngrijire a bolnavilor. Anul 1929 a reprezentat o mare cumpănă pentru frații din mănăstire. Un
Biserica de lemn din Mănăstirea Lepșa () [Corola-website/Science/323452_a_324781]
-
oboselii, el se odihnește prin osteneală și primește de la Dumnezeu multă mângâiere pentru sufletul său nobil. Prin cercetarea celui bolnav și neputincios, se învrednicește să-l cerceteze și pe el Dumnezeu cu darul și cu mila Sa cea bogată. Pentru monahii pustiului era o pricină de mare binecuvântare să îngrijească un bătrân până la trecerea lui din această viață. Privind la scopul lor - mântuirea sufletului, nutreau convingerea că mai degrabă bolnavul îi slujește pe ei, decât ei pe bolnav. Citim în Paterice
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
era o pricină de mare binecuvântare să îngrijească un bătrân până la trecerea lui din această viață. Privind la scopul lor - mântuirea sufletului, nutreau convingerea că mai degrabă bolnavul îi slujește pe ei, decât ei pe bolnav. Citim în Paterice cum monahi tineri care au primit ca ascultare să se îngrijească de bolnavii aflați la sfârșit de drum în viața de aici, împlineau aceasta cu atâta conștiinciozitate și devotament, încât nu mergeau niciodată la a-și împlini somnul nopții dacă vreunul dintre
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
făină, de care au nevoie cei bolnavi, socotind că această slujire îi este lui de cel mai mare folos la bătrânețe. Când a murit, a lăsat bunurile lui unuia asemenea lui, ca să împlinească aceeași slujire. Căci locuind cinci mii de monahi în munte era trebuință și de această slujire, din pricina locului pustiu”25. Deci, dintotdeauna Biserica a avut în atenție pe cei pe care i-a găsit Dumnezeu vrednici de încercările bolilor. Marea dragoste și deosebita grijă a Bisericii față de credincioșii
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
Sfântul Grigorie Teologul instituția de binefacere întemeiată de Sfântul Vasile cel Mare, care apoi a fost o paradigmă pentru asistența socială de mai târziu, chiar până în zilele noastre. Primele spitale au fost înființate în incinta mănăstirilor, așa-numitele bolnițe unde monahii stăteau ca în fața altarului la patul fiecărui suferind pe care îl slujeau. Pe lângă bolnițe, în preajma centrelor episcopale, mănăstiri sau parohii, mai funcționau cămine pentru bătrâni, cantine pentru săraci, orfelinate etc. Cei care-i îngrijeau pe semenii lor considerau că - în ceea ce privește
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
este starețul meu, Mihail, care cu rugăciunea sa a făcut dintr-un cotor o căpățână mare de varză! Și părintele Xenofont vrea să mă îngrijească?”33. Pe unii cuvioși bolnavi, neslujindu-i nimeni, îi slujeau îngerii lui Dumnezeu Uneori, pe monahii cei duhovnicești care și-au închinat întreaga lor viață lui Dumnezeu și care, ajungând la vârsta senectuții și contractând o serie de boli, neavând cine să-i slujească și necăutându-i nimeni, Dumnezeu trimitea robilor Săi devotați îngerul Său care
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
a arătat unui cioban înstărit din codrii acestor locuri o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, propunându-i să ridice aici un schit. Ciobanul nu numai că nu a ezitat a-i împlini dorința, dar el însuși a devenit monah, ajutând la ridicarea unei bisericuțe din lemn cu hramul „Tuturor Sfinților" și a câtorva chilii în jurul ei. .Așa s-ar fi construit, se pare, o primă bisericuța din lemn, cu hramul „Tuturor Sfinților”. În 1630, turcii care au trecut pe
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
bisericuța din lemn, cu hramul „Tuturor Sfinților”. În 1630, turcii care au trecut pe aici cu prilejul unui război i-au dat foc, călugării găsindu-și refugiu în pădurile din apropiere. Trecând pe aici căpitanul Vasile Adam (devenit apoi Varvară monahul), împreună cu frații săi Coști, Movila și Dabija (coborați din Aprodul Purice al lui Ștefan cel Mare și Sfânt) s-a hotărât să construiască biserică din temelii. Documentele istorice unanim recunoscute afirmă că mănăstirea a fost ctitorita de căpitanul Adam la mijlocul
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
grosime, cu spații interioare de 33,5 m în lungime, 8,5 m lățime și 12 m la abside, 19 m înălțime. Pe lângă biserica veche și cea nouă și turnul clopotniță, mai există o clădire ce adăpostește stăreția și chiliile monahilor. În vechile clădiri ale Casei Egumenești s-a instalat Secția de boli contagioase a Spitalului Județean "Mavromati".
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
face pagube importante în aripa de nord al mănăstirii. Mănăstirea a găzduit și o școală elementară până la începutul anilor 1900. Din 1951 mănăstirea a fost abandonată, funcționarea ordinului franciscanilor fiind interzisă. În zilele noastre ordinul a început să aibă iarăși monahi și în Lăzarea, foarte popularii "frați mai mici", franciscanii observanți reînnodând firul activității după aproape jumătate de secol. Mănăstirea a servit comunitatea și prin întreținerea, timp de peste 150 de ani a unei școli elementare. Azi mănăstirea găzduiește tabăra de creație
Mănăstirea Franciscană din Lăzarea () [Corola-website/Science/323438_a_324767]
-
sunt de scurtă durată. Astfel, documentele menționează între anii 1528-1574 un schit de călugări, iar între 1620-1740 sau 1630-1745 este menționat un schit de maici și acesta cu multe întreruperi. În Patericul Românesc din anul 1998, este menționat numele unui monah de la , numit cuviosul Iov Sihastrul, care a viețuit la mănăstire timp de câțiva ani la sfârșitul secolului al XIV-lea, după care s-a retras în pustiu în pădurile seculare de sub Culmea Pleșului, unde a sihăstrit în aspră nevoință peste
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
În 1770, școala de la mănăstire era in funcție căci, pentru ea se afla aici „Ioan Ciul dascăl ot Bălgrad neunit”. Construcția ansamblului nu se afla în stare bună căci, din 1771 decembrie 6, datează o carte (ex libror) la mîna monahului Samuiel, prin care i se îngăduia să umble, prin satele și orașele dimprejur, să strângă ajutoare benevole pentru necesitatea săracei mănăstiri din satul Cioara, numită Plăișor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea , fiind nevoie să se înlocuiască, în satul Cioara
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
coborâte în vale și piese pictate, ca friza apostolilor (3,10 m / 0.50 m), cu Deisis, pictură pe pînză aplicată pe lemn, de o valoare artistică excepțională, ca și icoanele împărătești, din 1770 (Isus Hristos, Maria cu pruncul), datorate osârdiei monahului Chiril de la Plăișor. Pereții lăcașului, de plan deptunghiular, cu absida, decroșată, poligonală cu cinci laturi, au fost tencuiți la interior și nu știm în ce măsură ei păstrează decor pictat, realizat după reconstruirea acesteia. Dintr-o pisanie, aflată sub icoana de hram
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
zona Marginimea Sibiului pentru o perioadă îndelungată. Aceștia erau cetățeni austrieci și beneficiau de anumite facilități din partea autorităților otomane și române. Existența locuitorilor de origine românească este probată și de faptul că, in 1870, autoritățile otomane locale îl numesc pe monahul Nifon Bălășescu (născut în județul Sibiu, călugărit la Căldărușani), drept director al școlilor românești din Dobrogea. Nifon Bălășescu înființează 21 de noi școli românești în nordul Dobrogei (Tulcea, Hârșova, Măcin). Dobrogea de Nord devine parte a Regatului României după recunoașterea
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
lui Dumnezeu și să-i hrănească pe cei săraci... Iar dacă, din aceste venituri, îi vom înarma pe oștenii care se duc să moară pentru aceste lucruri sfinte, legi și ziduri (orășenești), oare nu e mai bine așa, decât dacă monahii și preoții le-ar irosi în zadar?... La început, zguduiți de ura generală, Cantacuzino și adepții săi au încercat să se pună de acord asupra păcii. Ioan VI se comporta extrem de corect, a recunoscut-o pe Anna și pe fiul
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Vechi din România. s-a născut la data de 18 octombrie 1941, în comuna Slatina (județul Suceava), primind la botez numele de Vasile. El provine dintr-o familie foarte prolifică de stil vechi din Moldova, șapte dintre copii fiind acum monahi de stil vechi (ieromonahi, ierodiaconi sau maici). În perioada războiului, familia sa a fost obligată să plece în refugiu. În anul 1949, după căderea monarhiei, a intrat la școala primară, absolvind opt clase în 1957. În anul 1957, fiind în
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
El urmase cursurile școlii de muzică psaltică de la mănăstire, părinții săi dorind să-l facă cântăreț bisericesc. După cum a afirmat ulterior, a ales calea monahală pentru că dacă ar fi devenit cântăreț ar fi cântat doar sâmbăta și duminica, pe când ca monah avea posibilitatea să cânte muzică religioasă în fiecare zi . A îndurat de mic teroarea comunistă care l-a obligat de multe ori să fugă în pădure pentru a nu fi scos din mânăstire. În perioada 1965-1967 și-a efectuat serviciul
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]