1,547 matches
-
mezangială și îngroșarea pereților capilari. IF Depozite liniare sau granulare în mezangiu și în MBG. Foarte rar, depozitele sunt constituite din lanțuri ușoare de Ig monoclonale. Depozite granulare, subendoteliale sau subepiteliale și mezangiale. Depozitele sunt formate, de obicei, din Ig monoclonale. Asociere cu boli limfo-proliferative Rar Aproape constant (LLC, limfoame B) Managing myeloma kidneyAnn Intern MedMultiple myeloma. Tabelul 1. Leziuni renale în bolile limfoproliferative Forme de prezentareCauzeInsuficiență renală acută (5-10 %) Insuficiență renală cronică (45-75 %) Proteinurie și sindrom nefrotic (50-80 %) Sindrom Fanconi
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
colorantul roșu de Congo și dicroismul său specific în lumină polarizată, verde-galben, după impregnarea cu acest colorant. Au fost identificate până în prezent 15 proteine plasmatice diferite (precursori) care pot genera amiloid, dintre care cele importante sunt: • lanțurile ușoare de Ig monoclonale (amiloidoza AL); • amiloidul seric A (SAA), al cărui nivel seric crește în bolile infecțioase și inflamatorii (amiloidoza AA); • anumite proteine mutante, care generează amiloidoze ereditare, dintre care febra mediteraneană familială este cea mai frecventă. Un component constant, ce reprezintă aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
infiltrat inflamator constituit din celulele proliferate malign în cadrul bolii de bază. Afectarea tubulară este minimă. Poate exista suferință glomerulară determinată de compresiunea realizată asupra glomerulilor de către infiltratul inflamator. Pentru o încadrare corectă etiologică trebuie precizate: tipul celular proliferat (imunohistochimia), caracterul monoclonal al imunoglobulinelor. Rinichii sunt de dimensiuni normale sau mai mari. e) Nefrita interstițială acută idiopatică (sindromul Dobrin, TINU) Este descris sindromul nefrită - uveită. Nefrita interstițială difuză evoluează cu eozinofilie și se însoțește de granulomatoză la nivelul măduvei osoase și la
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
stadii mai avansate apare fragmentarea longitudinală a MBG, ce capătă un aspect laminat, cu zone clare în interior care conțin granule electron-dense. Astfel de leziuni se pot întâlni și la nivelul membranelor bazale tubulare proximale și distale. Imunohistochimia, utilizând Ac monoclonali antilanțuri alfa, permite precizarea defectului genetic: absența totală (în peste 80 % dintre cazuri) sau parțială, în proporții variabile (în aproape 20 %) a lanțurilor alfa-5, alfa-3 și alfa-4. Clinic, boala se manifestă prin hematurie microscopică (100 % dintre cazuri) și episoade recidivante
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care permite diagnosticul diferențial cu alte cauze de hematurie macroscopică recidivantă, precum nefropatia cu IgA și boala membranelor bazale subțiri. Antecedentele familiale pot lipsi în 15 % dintre cazuri, în care diagnosticul necesită biopsie cutanată și examen în IF cu Ac monoclonal anti-alfa 5 (care este negativ în sindromul Alport cu transmitere gonosomală, dar pozitiv în cel cu transmitere autosomal-recesivă și în boala membranelor bazale subțiri). în anumite situații (femei asimptomatice, cazuri incerte, sfat genetic, diagnostic prenatal), se recurge la diagnosticul genetic
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
semnele morfopatologice de RA incipient. RA răspunde în marea majoritate a cazurilor la tratamentul agresiv cu corticosteroizi IV (puls-terapie cu metil-prednisolon 250 mg - 1 g/zi, 3-5 zile consecutiv), iar în rarele cazuri de eșec, la administrarea IV de anticorpi monoclonali (OKT3) sau policlonali (thymoglobulină). Insuficiența renală acută este posibilă în circumstanțe identice cu cele de la pacienții cu rinichi nativi (hipovolemie, hipoperfuzie renală, nefrotoxicitate). O formă specifică a IRA post-TR (întâlnită aproape exclusiv la TR cadaveric) este întîrzierea funcționării grefonului (delayed
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
everolimus sunt medicamente imuosupresive de rezervă, utilizate de regulă în situații de toxicitate crescută a CsA sau tacrolimusului. La pacienții cu compatibilitate redusă sau cu un grad de imunizare mare se practică terapia de inducție preși imediat post-transplant cu anticorpi monoclonali - basiliximab sau daclizumab. Acest tratament, deși costisitor, determină o reducere substanțială a ratei de rejet acut și cronic, reducând astfel costurile legate de această patologie. De asemenea, toți pacienții transplantati primesc în primele 3-4 zile post-TR puls-terapie cu metil-prednisolon (125-500
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fibroză interstițială); Hipertensiune arterială; Sindrom de colestază tranzitoriu; Creșterea uricemiei (eventual criză de gută); Dislipidemie; Tremurături ale extremităților; Hipertricoză; Hipertrofie gingivală (favorizată de o igienă bucală deficitară și de asocierea cu dihidropiridine); Tulburări digestive (anorexie, greață, vărsături, diaree). III. ANTICORPII MONOCLONALI RITUXIMAB 1. Mecanism de acțiune: Rituximab este un Ac monoclonal himeric anti-CD20, un Ag de suprafață al limfocitelor B, exprimat numai pe celulele pre-B și B mature. Antigenul CD20 reglează o etapă precoce în procesul de inițiere a ciclului celular
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
eventual criză de gută); Dislipidemie; Tremurături ale extremităților; Hipertricoză; Hipertrofie gingivală (favorizată de o igienă bucală deficitară și de asocierea cu dihidropiridine); Tulburări digestive (anorexie, greață, vărsături, diaree). III. ANTICORPII MONOCLONALI RITUXIMAB 1. Mecanism de acțiune: Rituximab este un Ac monoclonal himeric anti-CD20, un Ag de suprafață al limfocitelor B, exprimat numai pe celulele pre-B și B mature. Antigenul CD20 reglează o etapă precoce în procesul de inițiere a ciclului celular și a diferențierii celulare. Rituximab induce o depleție selectivă tranzitorie
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
regulă, în timpul perfuziei IV și se remit după oprirea sau încetinirea ritmului acesteia. Efecte adverse mai rare, dar severe, pot fi: neutropenie, trombocitopenie, aritmii cardiace, angor, infarct miocardic, sindrom de detresă respiratorie acută, șoc cardiogen. Ac anti-TNFα, infliximab (un Ac monoclonal anti-TNF) și etanercept (o proteină de fuziune recombinantă antireceptor pentru TNF) sunt indicați actualmente în: poliartrita reumatoidă, bolile inflamatorii cronice intestinale, boala Behçet, boala Still și vasculitele cu ANCA. Au mai fost testate în unele studii mici, cu rezultate promițătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și vasculitele cu ANCA. Au mai fost testate în unele studii mici, cu rezultate promițătoare, în nefropatia membranoasă primitivă. Dintre efectele adverse cele mai frecvente fac parte infecțiile (tuberculoza) și inducția unor manifestări autoimune (lupus medicamentos). Eculizumab este un Ac monoclonal ce se leagă de factorul C5 al complementului, blocând astfel progresia cascadei complementului la acest nivel. Este aprobat în SUA pentru nefropatia membranoasă idiopatică, cu statutul de „medicament orfan” (medicament a cărui cercetare este încurajată de guvern, fiind prea scumpă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
K, Welsh OH et al, eds. American Hospital Formulary Service Drug Information, Bethesda, MD: American Society of Health-System Pharmacists 1997; 2344-2353 Nesbitt LT. Minimizing complications from systemic glucocorticoid use. Dermatol Clin 1995;13(4):925-938 Pescovitz MD. Rituximab, an anti-CD20 monoclonal antibody: history and mechanism of action. Am J Transplant 2006; 6:859-866 Queyrel V. Cyclophosphamide, pp. 231-240 et Azathioprine, pp. 251-255. En E. Hachulla et P-Y. Hatron. Détecter les maladies systémiques auto-immunes. Masson, Paris, 2000 Venetz JP, Barbey F
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu anticorpi anticitoplasma neutrofilelor (ANCA) Mielomul multiplu cu interesare renală Boala lanțurilor ușoare cu interesare renală Lupusul eritematos sistemic (mai ales în afectarea cerebrală) Supradozarea diferitelor droguri Intoxicații cu toxine legate de proteine (ierbicide, ciuperci) Factor necunoscut Anticorpi antineutrofilici IgG monoclonale Lanțuri ușoare Anticorpi anti-ADN Digitala etc Amanita phalloides Tabelul II. Metaboliți hidrofobi legați de albumina serică, care ating concentrații mari în insuficiența hepatică acută Acizi biliari Bilirubină Substanțe digoxin-like Benzodiazepine endogene Acizi grași cu lanț scurt și mediu Aminoacizi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în final formarea de neovase (11). Poziționarea pericitelor la nivelul capilarelor este similară cu cea a celulelor musculare netede a arteriolelor mici și se pare ca reglează fluxul sangvin intraluminal. Pericitele dispar precoce în evoluția RD. Ele reacționează cu anticorpi monoclonali 3G5, care reacționează și cu celulele insulare. Acești anticorpi par să reacționeze cu ganglioziele aciclice GD3. Co-activarea pericitelor retiniene și a celulelor endoteliale a demonstrat că pericitele pot regla bariera celulară endotelială, chiar dacă celulele nu sunt în contact direct. Dacă
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
autoimunității în patologia endocrină (Doniach, Roith, Bastenie). III. PERIOADA MODERN| a evoluției endocrinologiei se caracterizează prin: aplicarea practică a descoperirilor în domeniul imunologiei pentru stabilirea metodologiei dozărilor radioimunologice, a căror sensibilitate a crescut prin posibilitatea de a se produce anticorpi monoclonali; identificarea factorilor de creștere, molecule esențiale pentru controlul endocrin și paracrin al creșterii, cu implicații și în carcinogeneză (EGF); identificarea de noi hormoni: hormonii hipotalamici (decoperiri încununate cu premiul Nobel: Scally, Guillemin); hormonii tubului digestiv; descoperirea conceptului de sistem APUD
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
autoanticorpii, limfocitele autoreactive și citokinele. Dozarea autoanticorpilor se poate face: prin fixare pe antigenul propriu (specifici), prin imunofluorescență (Tg, TPO), hemaglutinare (Tg, TPO), antigeni fixați pe o fază solidă (Tg, TPO), antigen în fază lichidă și competiție cu un anticorp monoclonal fixat pe o fază solidă (TPO), antigen în fază lichidă și precipitare a complexului (Tg, TPO, T3, T4); prin măsurarea efectelor biologice: se adresează în special dozării autoanticorpilor dirijați contra receptorilor TSH. Se realizează prin mai multe metode: inhibiția fixării
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
independent de ACTH (15-20% din totalul hipercortizolismelor) este consecința unei secreții autonome de glucocorticoizi de la nivelul corticosuprarenalelor. 1. Adenom corticosuprarenal cca 10% din hipercortizolisme; patogenie neclară ar putea fi rezultatul expresiei inadecvate a receptorilor cuplați cu proteina G. Tumorile sunt monoclonale; tumora este încapsulată, cu diametru de 1-6 cm, și cântărește 10-70 g. Histologic predomină celulele din zona fasciculată. 2. Carcinom corticosuprarenal sub 10% din totalul hipercortizolismelor; vârsta medie a diagnosticului este 38 de ani; tumora este încapsulată, foarte bine vascularizată
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
TNF-a la nivelul cordului dezvoltă o cardiomiopatie dilatativă, asociată cu o supraviețuire redusă [Bryant et al., 1998]. A fost evidențiată o corelație directă între nivelul TNF-a și severitatea insuficienței cardiace, precum și prevenirea insuficienței cardiace prin administrare de anticorpi monoclonali anti-TNF-a [Feldman et al., 2000] sau de receptor solubil pentru TNF-a [Desnal et al., 1999]. Hipoalbuminemia este un factor predictiv de supraviețuire redusă la pacienții hemodializați [Lowrie și Lew, 1990] și la cei cu dializă peritoneală [Avram et al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
reduce și ei nivelul CRP. Optimizarea dializei prin folosirea unor sisteme de dializă cât mai biocompatibile și a unor soluții de dializă cât mai pure este recomandabilă, deoarece reduce sindromul inflamator [Sitter et al., 2000]. Antagoniștii de citokine, ca anticorpii monoclonali anti-TNF-a, receptorul solubil pentru TNF-a și blocanții receptorului pentru IL-1, au fost folosiți cu succes în poliartrita reumatoidă [Elliot et al., 1994] și în insuficiența cardiacă [Bozkurt et al., 2001], cu ameliorarea atât a sindromului inflamator, cât și a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
alterările cromozomiale mai sus menționate s-a impus investigarea altor gene asociate cu transformarea tumorală a celulelor meningeale. Studierea clonalității meningioamelor prin analiza markerilor cromozomului X și cu ajutorul reacției de polimerizare în lanț, a sugerat că majoritatea meningioamelor au origine monoclonală prezentând o singură mutație a genei NF2. În meningioamele multiple (fig. 4.68), există cazuri în care tumorile au origine monoclonală, susținând teoria diseminării celulelor tumorale în spațiul subarahnoidian, dar și cazuri în care se decelează mutații diferite ale genei
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
prin analiza markerilor cromozomului X și cu ajutorul reacției de polimerizare în lanț, a sugerat că majoritatea meningioamelor au origine monoclonală prezentând o singură mutație a genei NF2. În meningioamele multiple (fig. 4.68), există cazuri în care tumorile au origine monoclonală, susținând teoria diseminării celulelor tumorale în spațiul subarahnoidian, dar și cazuri în care se decelează mutații diferite ale genei NF2 susținând teoria tumorigenezei independente și a originii policlonale [6,24]. Factorii hormonali (receptorii proteici citozilici pentru estrogeni și în special
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Pacienții necesită evaluare oncologică pentru stadializare corectă și stabilirea gradului de extindere a bolii. Tratament: principalul mijloc de tratament este radioterapia pentru formele localizate intraorbital primar. Se mai utilizează, de la caz la caz, radioterapie asociată cu chimioterapie, imunoterapie cu antigeni monoclonali, corticoterapie sau tratament chirurgical. De tratament chirurgical pot beneficia formele cu complicații oculoorbitale. Se recomandă decompresiune orbitală cu rezecție subtotală a tumorii, totdeauna ca anexă a tratamentului oncologic. Prognosticul este foarte bun pentru formele localizate intraorbital, mai rezervat în cazurile
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
3 săptămâni de la operație; pacientul va mai sta 4 săptămâni într-un centru de recuperare. IMUNOSUPRESIA Îmbunătățirea tratamentului imunosupresiv și apariția de noi medicamente a ameliorat substanțial rezultatele transplantului pulmonar. Terapia de inducție cu globulina antitimocitică (ATG) sau cu anticorpii monoclonali (OKT3) este practicată în unele centre de transplant. Pentru menținerea terapiei, cele mai multe centre folosesc un protocol bazat pe trei droguri: ciclosporina A sau tacrolimus, corticosteroizi și azathioprină sau mofetil mycofenolat. În plus un număr de noi agenți, precum Sirolimus și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
sau întârzierea apariției bronșiolitei obliterante. Dozele recomandate sunt de 1,5 mg/kg/zi pentru thymoglobulină și de 10-20 mg/kg/zi pentru atgam, pentru 3 până la 14 zile. Antagoniști de receptori IL-2 (Basiliximab, Daclizumab): Acestea sunt preparate de anticorpi monoclonali. Sunt folosite pentru terapia de inducție, având o rată scăzută de efecte secundare și de imunogenicitate comparativ cu OKT3. Rezultatele pe termen scurt sunt favorabile, deși nu există un timp îndelungat de aplicabilitate [1, 8]. Terapiile alternative precum inhalarea de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
de celulă mezotelială și epitelială. Anticorpi pozitivi în celule mezoteliale și negativi în celule epiteliale sunt: mezotelina, calretinina, citocheratina 5/6 (CK5/6), WT1, D2-40. Anticorpii pozitivi în celulele epiteliale ale adenocarcinomului pancreatic și negativi în celule mezoteliale sunt: CEA monoclonal, Ber-EP4, MOC31, CDX2 [22]. În lichidul peritoneal pot fi întâlnite celule epiteliale diseminate de la carcinoame mamare, de la adenocarcinoame serose sau endometrioide cu origine genitală, acestea sunt, în general, pozitive la anticorpi antireceptori hormonali (receptori estrogen și progesteron), la care celulele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92195_a_92690]