2,922 matches
-
eul. Cititorul este pus față în față cu un univers melancolic, de o grațioasă feminitate, lipsit de frământări și de prefaceri spectaculoase, unde își găsește loc mai degrabă efemeritatea gândului, a trăirii decât analiza interioară mai profundă. Poezia închide un monolog pe tema iubirii, a jocului permanent dintre renunțare și speranță, cu fiecare modificare ce poate transfigura teritorii atât de instabile. În cartea următoare, Ca un clopot sună lutul (1974), R. abordează interviul. Dacă aici tema este arta populară, ilustrată prin
ROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289385_a_290714]
-
misive trimise unui judecător generic, iar personajul central, Moș Mandache Lupașcu, un narator model, repovestește, ca o Șeherezadă modernă sau ca o Ancuță sadoveniană, momentul istoric fiind însă crunt: comunismul anilor ’60. Ca în mai toate celelalte cărți, preeminente sunt monologurile în care e comprimată înțelepciunea arhaică, alături aflându-se contrapunctic dialogurile, între un El și o Ea de la țară, Conu Leonida și soața sa într-un sat devenit caragialesc, privit cu blândețe, ironie și umor. Dincolo de atmosfera voit enigmatică, autorul
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
mai ales împuns de gândul că a doua zi va fi luni, pentru el cea mai cenușie zi a săptămânii. În compartiment, unde se află doar cu o jună, măcinată și ea de urât, se înfiripă o idilă, semnificativă prin monologurile interioare paralele, posibil moment al depășirii de ambii a lâncezelii. La un moment dat pe tânăr îl cuprinde moleșeala și, abandonându-se somnului, își lasă „iubita” să coboare înainte ca el să ajungă la destinație, resemnat de a nu o
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
localizat prin Saturn, în atmosfera căruia ar pluti câte un „Trup mlădios de Saturnină, ființă stranie stelară,/ Cu siluetă de femeie, țesută-n raza cea mai clară”. În alte fantezii câmpul poetic e traversat de figuri himerice, fiecare rostindu-și monologul de identificare, într-un ton de sfârșeală armonioasă și parfumată. Apar metafore revelatoare - „Tăcerea e un lac albastru pe care tainele se-avântă,/ Plutind ca lebede tăcute”, „Singurătatea e-o grădină în care zboară reverii”, iar muzicii i se recunoaște
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
și luări de poziție figurează N. Gh. Ciucă, Felix Baldovin ș.a. Publicația își menține spiritul de frondă, de contestație și de epatare și prin Interview cu Isus Christos (Fragment de idei dintr-un roman imposibil) de Horia Ghiea sau prin Monolog la moartea lui Petrescu Cezar de Dan Vălenaru, note acide unde scriitorul „decedat” e incriminat de reacționarism: „Iată un om care dă cu toporul într-o formă de civilizație fără a o înlocui cu nimic. E singurul care mai crede
STILET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
produce în plină maturitate, cu volumul de scurte povestiri Roata cu șapte spițe (1957), care evocă, din perspectiva unor personaje secundare, răscoala lui Horea. A colaborat sporadic cu versuri și povestiri în presa literară, precum și la radio și televiziune cu monoloage și piese de teatru (Meci la Chițăoani, Aurică 2, Cenușăreasa și Anul Nou ș.a.), unele jucate și la teatre de profesioniști sau amatori. Răpus înainte de vreme de o boală de inimă severă, S. nu a apucat să își vadă scrierile
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
planul și în „timpul social” (Ioan Holban). În Zeii obosiți se reține îndeosebi efortul de a scoate din materialul epic descentrat și difuz profilul feminității vulnerabile și orgolioase (Anca K.), iar în Dincolo trasarea procesului de autoculpabilizare, realizat sub forma monologului interior (modalitate caracteristică pentru Ș.), pe care și-l face un tânăr strivit de mortifiantul devotament al mamei sale. În Paralele (1970) sondarea cazurilor psihologice este sprijinită și de un scenariu narativ aparte. Romanul are forma unei clepsidre răsturnate, moartea
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
se poate vedea, de exemplu, în cazul celor dintîi, la Firmus din Cezareea, iar în cazul celorlalte, la „Eusebiu din Alexandria” și la Leonțiu din Constantinopol. în această epocă, este caracteristică pentru omilie tendința de a amplifica povestirea biblică prin monologuri și dialoguri ale personajelor (așa se întîmplă, de exemplu, la Proclus, Vasile din Seleucia sau Leonțiu din Constantinopol). Mărturisirea de credință și explicația sa capătă în mod firesc o importanță particulară (cum se întîmplase deja în timpul crizei ariene); să ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
face predica 27, unde sînt criticați creștinii care participă la jocurile olimpice. Fotie însuși, deși lăuda asocierea între retorică și claritatea stilului, subliniase că excesul de imagini și de metafore obosește cititorul. Lui Vasile îi place să dezvolte prin lungi monologuri sau dialoguri scurtele enunțuri atribuite unor personaje din povestirea biblică și folosește mult apostrofa. în omilii este atacat Apolinarie (3, 3, împreună cu Arie și Eunomius: a crezut că Dumnezeu devenise om) și se afirmă că Patimile sînt legate de oikonomia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dintre Paști și Cincizecime, a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leonțiu îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai dinamice și să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gavriil în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Cincizecime, în omilia 10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scenele ce descriu Patimile sau învierea lui Lazăr mai apar și Moartea, Belial sau Infernul. Uneori, găsim și scene scabroase, ca în povestea ispiritii lui Iosif, sau descrieri macabre, cum este aceea a potopului sau a învierii lui Lazăr, ori monologuri patetice, cum este cel al Sarei care plînge pentru că se așteaptă ca Isac să fie omorît, sau cel al văduvei din Sarepta care îl acuză pe Ilie că a provocat moartea fiului ei. Multe dintre aceste teme sînt specifice producției
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de un pulover ce-i ședea lui deosebit de bine ("spuneai că-mi șade/ ca o armură de smalț"), e cineva cu mult deasupra a ceea ce poate părea la primele cuvinte. Ni-l putem imagina rostind cu vorbe de-ale sale monologul lui Hamlet "a fi sau a nu fi"; căci chiar de adevărul sub stele al Ființei este vorba, aici... Eu cred că exist, dar numai Tu (tu, Celălalt, tu Cealaltă) îmi poți confirma aceasta. Ca dovadă că sunt pe lume
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
concretă, între emițător și receptor: m), adresat de către emițătorul NC receptorului (de fapt, receptorilor), aici auditoriul de la Simposion, dar în intenție, "întregului popor". Nu se are în vedere nimic care ar putea să genereze un dialog, totul este un peremptoriu monolog, enunțat dintr-o suflare, în care nu ar fi loc pentru a separa ceva în acest m, șir de enunțuri fără apel, lipite gramatical între ele până la sfârșitul care dă "rezolvarea": comunismul!, cu semn de exclamare (așa dorise NC să
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
și a prevederilor, și povestea însăși, filtrată prin lumina acestuia își pierde luciditatea liniară, cronologică: pornește din mijloc, reface traiectul, reia scene, sare zile întregi fără să ne prevină, își schimbă perspectiva știutoare, de martor trecut prin clipă, tinzînd spre monolog interior. E totuși o lume care nu-și neagă vechile valori, care le recunoaște rostul și temeinicia în ciuda evadărilor spectaculoase, a copilărelii, le recunoaște rolul protector: "asta era nemurirea lor: o casă trainică înfiptă bine în temelii, să treacă peste
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
și Anton Holban, lui I. i s-a reproșat însă adesea uscăciunea construcției epice, în care personajele devin simple pretexte pentru confruntări filosofico-teoretice între principii ale gândirii abstracte. Pe de altă parte, modernitatea viziunii artistice și a procedeelor romanești - tehnica monologului interior, multiplicarea perspectivelor narative și renunțarea la naratorul omniscient - îl situează pe I. în rândul deschizătorilor de drumuri într-o literatură ce păstra încă urmele șabloanelor realismului socialist. Construit ca un lung monolog interior, Vestibul este povestea unei crize de
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
viziunii artistice și a procedeelor romanești - tehnica monologului interior, multiplicarea perspectivelor narative și renunțarea la naratorul omniscient - îl situează pe I. în rândul deschizătorilor de drumuri într-o literatură ce păstra încă urmele șabloanelor realismului socialist. Construit ca un lung monolog interior, Vestibul este povestea unei crize de conștiință: iubirea târzie și lipsită de împlinire a unui profesor universitar pentru o studentă mai tânără cu treizeci de ani devine prilej de introspecție, de reconsiderare a unei existențe aparent împăcate cu sine
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
excludere nu pentru a-și apăra colega, așa cum se aștepta toată lumea, ci pentru a o condamna, făcând din pledoaria sa un rechizitoriu metodic, cinic și, mai presus de toate, profund nedrept. Motivațiile reale și imaginare ale acestui demers constituie substanța monologului interior al personajului masculin care, silit să-i dea Olgăi o explicație, o invită într-o excursie la munte, pe același traseu pe care obișnuiau să-l străbată înainte de ruperea dramatică a relației lor. Obsedat de semnificații suprapersonale și de
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
proces universalizant și tiranic, exercită asupra lui Chindriș (ca și asupra lui I., cel care își apără crezul politic marxist în eseuri) o fascinație fără ieșire, căreia îi sunt sacrificate, de cele mai multe ori, valorile solidarității umane. Îi este opus, în monologul Olgăi, fostul soț al acesteia, Petru, homo aedificator, cel care știe că reconstrucția omului trebuie făcută în limitele umanului, astfel încât să fie evitată deformarea ireversibilă a personalității. Proza de idei a lui I., denotând o fire pasionată de demonstrații logice
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
de viață, i s-a decernat Premiul special al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară. Proza lui B. se înscrie, la început, în literatura autenticității și a experienței. Romanul Proces s-a vrut și o verificare a posibilităților expresive ale monologului interior, aplicat pe toată întinderea discursului și nu doar „fragmentar”, cum făcuse, după opinia lui B., James Joyce. Autorul căuta să câștige abilitatea necesară definitivării unei cărți în limba franceză, Effondrement, al cărei manuscris, citit de Șerban Cioculescu, s-ar
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
ulterioare, Poezii patriotice (1995) și Studii pe viață și pe moarte (2000), poemele, concepute ca o suită de notații, mizează pe impresia de simplitate a discursului și pe efectul de intensitate al repetiției și al sintaxei abrupte. Sub aparența unui monolog, se aglutinează imagini ale concretului cotidian, iar secvențele (articulate uneori în macropoeme, alteori individualizate) sugerează o transcriere neprelucrată a pulsației vitale: „Dar nu ai făcut avere. Nu. În aerul galben / ți-ai lipit pantofii de marginea vagonului gri / de murdărie
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
chiar ambigue, este urmărită în circumstanțe care favorizează rememorările și bilanțurile: privegherea și înmormântarea tatălui în Regula paralelogramului (1983), momentul dinaintea consimțământului în fața ofițerului de stare civilă în Nevinovații (1987) ori o călătorie cu mașina în compania fostului iubit în Monologuri (1989). Chiar dacă uneori personajele sunt creionate excesiv, fără nuanțe, iar intriga alunecă pe panta neverosimilului, ca în romanul Nu vă aplecați în afară! (1984), în mod obișnuit S. știe să scrie cu virtuozitate, în manieră modernă sau în cea tradițională
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
prin înregistrarea și acumularea detaliilor semnificative, S. se înscrie în tradiția fertilă a prozei feminine românești. SCRIERI: Trei zile de anchetă, București, 1982; Regula paralelogramului, București, 1983; Nu vă aplecați în afară!, București, 1984; Singurătăți, București, 1985; Nevinovații, București, 1987; Monologuri, București, 1989. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Lectură de vacanță, RL, 1983, 23; Aurel Martin, „Regula paralelogramului”, CNT, 1983, 25; George Arion, Debuturi la Eminescu, FLC, 1983, 30; Mircea Muthu, „Regula paralelogramului”, TR, 1983, 39; Mariana Ionescu, „Nu vă aplecați în
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
O romancieră, RL, 1987, 30; Mariana Ionescu, Victorioși și nevinovați, SLAST, 1987, 40; Val Condurache, Romanul în oglindă, CL, 1987, 10; Irina Petraș, „Nevinovații”, ST, 1987, 11; Silvia Urdea, Oglinzile interioare, VTRA, 1988, 3; Cosma, Romanul, I, 299-300; Felicia Moșoianu, „Monologuri”, ARG, 1990, 2; Cristea, A scrie, 184-189; Petraș, Lit. rom., 87-89; Petria, Vâlcea, 374. A. C.
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
Revista literară”, „Revista olteană”, „Familia”, „Biblioteca familiei”, „Vatra”, „Revista nouă”, „Vieața” „Adevărul” și „Universul”. În 1885-1886 a făcut parte din comitetul de redacție al revistei „Analele literare”. A murit de ftizie. Schițele lui S. sunt mediocre (Actualități, Memoriile unui cățel, Monologul unui papagal), chiar dacă uneori imaginile sunt foarte sugestive, ca în Artă sau De teamă. Încearcă, de data asta cu mai mult succes, și notația satirică (Cartoful, Popa Cinzeacă). O parte din proză și-a strâns-o în cărțile Popa Cinzeacă
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
în desfășurare, a situațiilor traversate de protagonist, muzeograful T., a percepțiilor și senzațiilor acestuia include și retrăiri (la țară, la Praga), nu fără ca, într-o mică secvență, procedarea autenticistă să fie ruptă de imixtiunea auctorială, ce își asumă atributul omniscienței. Monologul interior al lui T. continuă în romanul Mărturisirile unui neisprăvit (1999), în volum fiind reluat și Rătăcire. Aici, un „prieten” al autoarei, defunct, își anunță repetat intenția de a-și povesti viața, dar în loc să o facă, formulează mereu felurite reflecții
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]