1,474 matches
-
părintească de la marginea orașului. Reveneam, în tovărășia familiei, pe străzi cu zgomotele potolite și trotuarele pustii (...) Așteptam... așteptam... și nu știam ce. Așteptam probabil ca vremea să ne apese mai puțin și totuși să ne zdruncine mai mult. Ne omora monotonia acelui sfîrșit de veac de liniște stăruitoare și de „neutralitate definitivă”. Vacanțele mari erau nesfîrșite. În lumea largă nu se petrecea nimic nou și zguduitor, care să ajungă pînă la urechile noastre. (...) În vremea aceea lumea întreagă părea plictisită. „Boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
căutată decît într-o estetică sobră, severă și geometrică, estetică de luptă și voință, de austeritate impusă prin viață colectivă și organizarea unei societăți din ce în ce mai omogene, din ce în ce mai puțin liberă în datoriile sale față de ea însăși”, chiar dacă „ Pericolul acestei estetici este monotonia, cu atît mai mult cu cît materialele întrebuințate azi, de o sărăcie adesea voită, lasă formele simple și neornamentate într-o goliciune adesea obsedantă”. Numai prin racordarea arhitecturii române la acest spirit al timpului „poate fi salvat Bucureștiul”, victimă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt departe de „aiurările lexicale” anarhiste prin „semnificații și sugestii de detaliu”. Poetul ar oscila între două maniere: una - discret melancolică, de „atmosferă sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în ton sumbru, minor” (avînd ca insuficiențe uniformitatea imaginilor și monotonia tonului; „simți o făptură cu aspect uman într’o arcă de lighioane apocaliptice”, răsuflă Const. I. Emilian, trezit pentru o clipă din coșmarul „extremiștilor”). Cealaltă manieră, mult mai bine reprezentată... statistic, este însă un semn al „cedării” în fața presiunii colaboratorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu caracter mai general, indicînd o tradiție „urmuziană” specific locală. Mentalitatea „balcanică” a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un simbol al acestei categorii artistice: „muzica orientală prin monotonia și chiar obscenitatea ei, amestecată însă cu delicate urcușuri lirice, poate sluji ca simbol al acestei categorii de autori care a dat pe Anton Pann (și înainte pe pitarul Hristache), pe Caragiale, pe Minulescu, pe Barbu (care se crede așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doi frați domniră fericiți până la adânci bătrâneți. E limpede că uneori frica poate învinge curajul. Bodean Raluca, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Revolta literelor Într-o zi sufocată de ploaie când monotonia și deprimarea pun stăpânire pe minte și pe suflet m-am hotărât să iau o carte din bibliotecă și să citesc. Era un volum legat în piele pe care mereu am vrut să l răsfoiesc dar eram descurajată de grosimea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Raluca, trezește-te! Ai adormit cu cartea în mână. Deschid ochii și buimăcită răsfoiesc cartea. Da, totul este în regulă, literele sunt la locul lor. Mă uit pe fereastră și văd cum ploaia măruntă continuă să lovească ușor asfaltul. Ce monotonie! Bucovneanu Carmen-Elena, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Omul de zăpadă A fost odată ca niciodată, într-o iarnă proaspăt sosită, un om de zăpadă. Totul a început într-o zi, când un băiețel
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pământului. Apa rămasă între ele era o amintire a imperiului veșnic albastru. Timpul a continuat să treacă, lăsând în urmă orice urmă a apei, în locul ei doar iarbă crudă. Până și munții au îmbătrânit, s-au coborât, neinteresați de nori. Monotonia a pus din nou stăpânire pe acest loc până când - minune! - piatra a dat naștere unei noi surse de viață, repede la vale a curs pârâul și s-a mărit, s-a lărgit, a străpuns prin munte și a devenit un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Sidney se plimba de-a lungul malului. Ultimele raze ale soarelui îi luminau fața plictisită. Stătea la bunici de vreo două săptămâni și nimic interesant nu se întâmplase. Avea nevoie să se întâmple ceva, oricât de neînsemnat, care să întrerupă monotonia aceea. Nu era genul de fată care să se bucure de liniște și de natură, ci îi plăceau acțiunea, aventurile, să descopere lucruri noi, iar puțin pericol nu o deranja. Iar acum, urmărind cursul unui râu de munte, cu soarele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
temeiul sau sursa ce o alimenta. Era sterilă afectiv și probabil și fizic, de vreme ce nu a reclamat vreodată un prezervativ care s-o ferească și era de-acord întotdeauna cu tot ce propuneam. Următoarele zile s-au desfășurat în aceeași monotonie. Făceam dragoste dimineață, apoi umblam tăcuți pe cărări de munte, după-amiaza ne întorceam în cameră pentru o siestă scurtă, dar eșuam mereu în a face din nou dragoste. Au fost cele mai erotice după-amieze din existența mea, despre care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nicidecum ea. Și, cum nesăbuința ei avea să fie pedepsită, dacă nu ar fi fost expiată, confesată și submisă iertării la timp. Ea depăna părintelui cu lux de amănunte toate elucubrațiunile ei erotice, puse pe seama iubitului ei prezumtiv. Și, în ciuda monotoniei unei vieți fără noimă, Tanti Eugenia afișa mereu o bucurie și o stare de spirit exuberantă, ce-i molipsea sau cel puțin îi contraria pe cei din jur. Ce-ar fi putut avea ea, care era mereu singură și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Îndepărtau de centrul orașului. Pavajul se termină brusc, iar roțile scrâșniră pe pământul bătătorit. Edificiile zidite lăsaseră locul unei mulțimi de cocioabe din lemn, care străjuiau drumul spre Roma asemenea unei gloate de cerșetori zdrențăroși. Doar din când În când, monotonia peisajului era Întreruptă de umbra mai masivă a vreunei capele, ori de spațiile deschise ale unor podgorii și ogoare. De acum, luminile de pe Ponte Vecchio rămăseseră o amintire și bezna cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
convins că e imposibil să alergați după doi iepuri deodată? Era o scuză că fuseseră mai tinere? Că pe atunci simțeau lipsa unei vieți mai agitate, că speraseră de multă vreme să întîlnească pe cineva care să le scoată din monotonia zilnică? Nicidecum. O femeie cu capul pe umeri ar fi trebuit să-și dea seama din prima clipă ce urmăreau. De asta avuseseră ele nevoie? Viață de noapte, chefuri, comploturi, teroare? Se mai gîndește oare cineva la ora asta cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să schimbe priviri complice, să și atragă unul altuia atenția cu picioarele pe sub masă. Cum de se hotărîseră să intre în jocul lor? Să se lase seduse, cum de fusese posibil să ajungă să sufere de pe urma unei hîrjoneli nevinovate? Din cauza monotoniei vieții pe care o trăiseră pînă atunci, și pentru că la început totul li se păruse frumos. Chefurile săptămînale erau doar începutul la ce avea să urmeze. În scurt timp fiecare a reușit să se mute în apartament nou, cineva le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ocupă acum, s-o convingem să ne dea o mînă de ajutor, sau măcar să închidă ochii atunci cînd o să fie nevoie. Asta n-ar trebui să fie o problemă, spune Tușica, o s-o mai scoată și pe ea puțin din monotonie și rutină, o să-i aducă aminte de vremurile bune, cînd era pasată ca o minge de la unul la celălalt, și fiecare noapte o petrecea în alt pat. Avea și vreo idee? Se gîndise și cum o puteau pune în practică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece ca o criptă, simțea că o să înnebunească pînă la urmă dacă nu avea să schimbe ceva cît mai repede. Părințelul se complăcea în monotonie, o neglija ca pe un obiect fără viață, așa că întrebarea care se punea era cît mai putea să continue în ritmul ăsta, cît mai putea să reziste pînă să răbufnească? A doua zi de dimineață își începea iar goana cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oferă „mișcări diferite pentru oameni diferiți”, în funcție de constituția fizică, de sentimente și de preferințele personale. Și, din moment ce actul sexual taoist durează mult mai mult decât cel convențional pe care Reuben îl ridică în slăvi ca fiind „normal”, mișcările diferite previn monotonia unei singure manevre repetitive și condimentează actul sexual cu varietate. Fata Simplă și alți înțelepți taoști par să prefere secvența de înfigere formată din nouă înfigeri superficiale și una profundă, în special pentru începători. Aceasta presupune nouă înfigeri de tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
că te face mai frumoasă, dar ține și țânțarii departe de tine. Așnan m-a învățat de asemenea ce e plictiseala, o pacoste înfiorătoare care se abate asupra femeilor care locuiesc în palate. Într-o după-amiază chiar am plâns din cauza monotoniei, stăteam nemișcată în timp ce Așnan dormea. Singurul lucru cu care îmi puteam ocupa mintea era întrebarea dacă Shalem știe sau nu că eu mă aflu în casa tatălui său. Începusem să mă îndoiesc că-și mai amintea de asistenta neîngrijită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nou timp împreună. Când mă lua de mână, când îmi zâmbea, orice gest al lui sau al meu făcut însemna o prima dată, o înnoire neîncetată, însemna enorm. Tot nu ne lăsam viețile în mâinile celuilalt, eram precauți, ceea ce elimina monotonia. Ce spun? Cu el nimic nu e monoton. Tipul e imprevizibil și plin de surprize. Și nici eu nu sunt mai prejos. Ne jucăm unul cu celălalt. Fiecare cu viața lui, treaba lui. Și totuși împreună. Într-o zi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Plesnitorile, târfele, obligate prin natura profesiei lor să colinde și să bucure la client, navighează acum doar la ore școlărești, pictate în culorile vii ale fricii. Agenții de filaj se plâng în rapoarte de monotonie și de instaurarea moralității. Publicațiile de gang scot pe nări foiletoanele lor din ce în ce mai fioroase: "Jack Spintecătorul" ridică în "Mîna care ucide" "Cuțitul înamorat" și le stinge damelor " Lumina întunecoasă". Se comercializează, pe bani grei, nesuferiți câini
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un cuțitaș și îi trecu lama pe sub sigiliu. Sigilii mai văzuse doar în pozele din "Magazin istoric". Acum fărâmița aievea unul. Sigiliul era roz, plicul roz, hârtia care scăpă din vizuina plicului era roză și, pentru a frânge pe genunchi monotonia în două, ca pe-o pisică, scrisul conținut era plin de-o puzderie de fente, ce nu și le putea permite decât un maniac ce pierduse decenii întregi cu studiul caligrafiei și care folosise, culmea rafinamentului, un toc cu cerneală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te revăd în curând, a spus ea și, dând un ghiont măgarului, a pornit-o la drum. — Cum te cheamă? a întrebat Vultur-în-Zbor. Măgarul se îndepărta încet. — Doamna Virgil Jones, i-a răspuns Liv, iar veselia disprețuitoare a înlocuit iarăși monotonia din vocea ea. PATRUZECI ȘI DOI Domnul Virgil Jones nu mai avea nevoie de curea la pantaloni. Nu purta pantaloni. Avea un prosop în jurul mijlocului, un șirag de mărgele la gât și un melon pe cap. în mâna dreaptă ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
siguranță au. - Of, cât poți fi de răutăcioasă! - Uite că am și defecte. - Ai, și încă foarte multe. Dar asta nu mă împiedică să te iubesc. Dimpotrivă, ele fac ca totul să fie mai interesant, mai palpitant. Nu-mi place monotonia, iar cu tine cu siguranță nu m-aș plictisi. - Ne-am răni reciproc în orice clipă. - Ne-am iubi cu și mai multă pasiune apoi. Știu că nu mă comport prea bine cu tine, dar aș vrea să-mi spui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
înăuntru orbind-o. Îi închise repede. Era amorțită. Ridică mâna dreaptă pentru a se apăra de invazia luminii. De cât timp stătea în fața ferestrei urmărind jocul frunzelor din copacul ce-i umbrea apartamentul? Pierduse noțiunea timpului. Zilele treceau într-o monotonie infernală în care Karina se adâncea tot mai mult. Cumpăra ziarul, analiza anunțurile, dar nu se prezenta niciodată la un interviu de frica repetării experienței neplăcute pe care o trăise descoperind adevăratul lui caracter. Străinul, care reușise să se infiltreze
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mari!, spunea Rozalița cu mândrie) doreau ba câte o pară, ba câte o floare sau alte lucrușoare mărunte, numai cu intenția de a-l pune pe „bărbat” la treabă, așa cum văzuseră ele că-s rostuite casele din Poiană. Plictisite de monotonia huței din frânghie, Rozalița porunci: Oprește ne! Apoi privindu-l lung, direct și cu ochi de viitoare cunoscătoare spuse cu un zâmbet șiret și făcând din ochi Mădăliței: Mădăliță, vrei să ne jucăm de-a mama și de-a tata
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de specific al lumii selecte. Formă de a trăi care, alături de spleen, nebunie și extravaganță, se adaugă acelui inconfundabil mod de a fi englezesc. „Dandysmul a făcut probabil efortul de a ajunge la un soi de echilibru Între excentricitate și monotonie, dozaj În care umorul, mojicia, trufia, rigoarea și self-control-ul intrau cu titlul de ingrediente.” 1 Eleganții, trecuți deja În linia a doua, Îi predau spre 1800 sceptrul lui Brummell, Încoronându-l rege absolut al saloanelor. Iar În 1818, prin fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]