5,311 matches
-
respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați dinspre adâncimi necunoscute. Toți acei bărbați, grupați doi câte doi, iar uneori chiar În hidoase grupuri de câte trei, se pipăiau fără nici o reținere, trăncănind și șoptindu-și vorbe dulci la ureche. Scala din fund era un continuu du-te-vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înceată, ca Într-un dans, ea Însăși desprinse ultimul văl care Îi mai acoperea pântecul, arătându-i-se. Dante Își duse mâna la gură, oprindu-și un strigăt de surpriză. Dinaintea lui Își făcuse apariția o ființă cu forme divine, monstrul despre care povestise Ovidiu, bărbat și femeie În același timp, un Hermafrodit viu, ieșit, În toată splendoarea sa albinoasă, dintr-o pagină a Metamorfozelor. O senzație cum nu se poate mai ciudată pusese stăpânire pe poet, groază și dorință totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
una alteia. Moliciunea gestului și dulceața privirii erau ale unei femei Îndrăgostite. Dar, În timp ce Amara se apropia, văzu cu silă că și partea masculină a acelei făpturi se stârnise. Incapabil să reacționeze, Dante se pomenea dezbinat Între două dorințe, aidoma monstrului care Își Întindea brațele spre el. Apoi, cu un efort de voință, apucă vălul de organza care zăcea abandonat În culcuș și Îl Înfășură cu delicatețe În jurul acelui trup fildeșiu, Înfrângându-și dorința de a-l Îmbrățișa și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i-se În gol, În timp ce mâinile i se agitau cu disperare prin văzduh, căutând să se agațe de ceva. Celălalt bărbat se apropie cu un pas și Îi smulse veșmintele cu un rânjet zeflemitor, dezvăluindu-i natura. - Dar e un monstru! strigă el cu silă. Apucă spada de la șold cu ambele mâini, ridicând-o deasupra capului și apoi coborând-o cu toată puterea. Lama o lovi pe Amara În dreptul rinichilor, pătrunzând În carnea delicată și sfărâmându-i vertebrele. O ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
odată și care aducea un vuiet neîncetat pe drumuri, cu camioane și căruțe învălmășindu-se, cu fum pestilențial și cu mii de bubuituri de tunet, căci frontul nu era departe, chiar dacă de acolo unde eram noi, ni se părea un monstru invizibil, un tărâm ascuns. Lui Destinat i se spunea în mai multe feluri, după locuri și după oameni. În închisoarea din V., cei mai mulți dintre locatari îl porecleau Bea-sânge. Într-o celulă, l-am văzut chiar înfățișat într-un desen crestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
într-o manieră vibrantă, cu vigoare, lacrimi de abia reținute și tremolouri exagerate. Câteodată, cântecul se auzea mai tare, când ușa se deschidea și câte un combatant ieșea să se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind din tavernă. Ieșea dinăuntru și un miros nedefinit de vin răsuflat, sânge, cămașă nespălată, vomă și mahorcă puțind a urină. Cei mai mulți dormiseră acolo. Fermillin, care se sculase primul, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o patiserie: cremă și nori de zahăr peste tot. Am clipit din ochi de câteva ori ca în fața unui miracol. Cerul apăsător își plimba cocoașele grele peste costișa dealului și pe deasupra Uzinei, care de obicei își scuipa furia ca un monstru chior. O lume nouă. Sau prima dimineață a unei noi lumi. Ca și cum ai fi primul om. Înainte de murdărie, urma pașilor și a faptelor reprobabile. Nu știu să mă exprim prea bine. E dificil să folosesc cuvintele. Cât am trăit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca o cușcă mare de sticlă luminată ziua și noaptea. Și ziua și noaptea, pentru că Uzina nu se oprește niciodată și fiindcă în laborator sunt în permanență doi ingineri care verifică dozările și calitatea a ceea ce iese din burta marelui monstru. Când am vrut să vorbesc cu cei care erau de serviciu în noaptea crimei, Arsène Meyer, șeful personalului, s-a uitat la creionul pe care-l ținea în mână și l-a întors pe toate fețele. — Ai răspunsul acolo? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sens al vieții ei. 4 iunie 1915. Dragostea mea, Scrisorile tale sunt un fel de sugativă, într-atât le desfac, le închid la loc, le citesc și recitesc, și plâng pe ele... Mi-e rău, știi? Timpul îmi părea un monstru născut ca să-i îndepărteze pe cei ce se iubesc și să-i facă să sufere la infinit. Cât sunt de norocoase aceste soții pe care le văd în fiecare zi și care sunt despărțite de soții lor pentru numai câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
promis că-ți povestesc și-o să-ți povestesc, doamna Neli. Ziceai de Vichi, mare lucru, tâmpita aia de nevastă a lui, aisbergul ăla, a venit acasă seara, târziu, când să se culce, găsește buzduganul sub pernă, a ieșit un scandal monstru, el, mucalit tot timpul, aștepta să facă ea mutarea, păi, uite așa, cu Juan și chiloțeii mei, i-a plecat cea de-a doua nevastă. Divorțul s-a pronunțat rapid, m-a întrebat marele actor după ce a plecat Vichi (c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
despre actorii săi. Râdea plin, ca o orgă, se scutura toată ființa lui, râdea așa cum a trăit, din plin. Un amestec bizar de histrionism, de chef de mahala, cu ștaif de lume aristocrată. Ginere de mare regizor - Șahighian era un monstru sacru, actor de farmec, frumos și cu succes -, Berechet vorbea călduros actorilor și nu-i repezea, cel puțin din ceea ce știu eu. Făcea uneori câte o scenă, dar nu se adresa cuiva anume, avea oroare să jignească și atunci răcnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
făcut foc pe mine că de ce i-am dat 7. A vrut chiar să mă dea afară din teatru, chit că ar fi urmat o tevatură strașnică, la urma urmelor nici eu nu eram chiar fitecine. A fost un scandal monstru, dar până la urmă Beligan a înțeles că nu eram eu vinovatul și m-a lăsat în pace. Mi-a plăcut cum și-a apărat Beligan copilul. Lamia este acum o mare actriță și Beligan a dovedit că știa de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
un film mut, o coloană imensă de mașini care mergeau în tăcere, nici nu se putea plânge, ne-am luat adio de la El în liniște, ca și cum, găsindu-l dormind, n-am voit să-l tulburăm. Mă uit mereu la Operațiunea monstrul, filmul făcut special pentru el, Toma și Marinuș. Acolo Cotescu este la el acasă, viața îi era în personajele sale, care-l apărau de defectele și de necazurile lui, multe nedrepte, îl stimulau să trăiască și să se bucure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
frați sar din vagonul remorcă, cu câteva mișcări energice, urmați imediat, aproape prea târziu, de zăpăcitul de Hans, care n‑a priceput încă nimic. Aproape că se dau de‑a dura, își recapătă cu greu echilibrul și, în timp ce acolo înăuntru monstrul ăla își caută disperat portofelul - banii lui care trebuiau să se transforme ca prin minune într‑un cadou pentru aniversarea nu știu cărei rude mizerabile, unde am putut să‑i pierd, Dumnezeule (apoi mintea i se luminează și fața i se‑ntunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în aer. Rezultatul: jalnic. Stai, Anni, știu cu ce putem drege rezultatul jalnic - cu baioneta tatei, pe care o păstrează ca amintire și pe care o are, la rândul lui, de la taică‑său; nici nu‑ți vine să crezi că monstrul ăsta a avut niște părinți care l‑au făcut cândva, dar iată, totuși, dovada: baioneta asta din primul război mondial. Știi cumva în care dintre cele cinci sute de cutii de detergent pe care le avem se află blestemata aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stejar. Încă îmi mai pescuiam firele de păr de pe pantaloni când Frau Lange intră în încăpere. Era îmbrăcată cu un capot din mătase verde care-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari, precum cocoașele gemene ale unui monstru marin roz; avea papuci asortați și ținea între degete o țigară neaprinsă. Câinele stătea apatic lângă călcâiele ei cu plasturi pentru bătături, cu nasul încrețit de mirosul pătrunzător de lavandă englezească pe care-l lăsa în urmă, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu pene, corpul lui Frau Lange. Vocea ei era chiar mai masculină decât mi-o aminteam: — Spune-mi că Reinhard nu are nici o legătură cu asta, zise ea pe un ton care nu admitea contrazicere. — Absolut deloc, i-am confirmat. Monstrul marin se lăsă un pic în jos când răsuflă ușurată: — Slavă Domnului. Și știi cine mă șantajează, Herr Gunther? — Da. Un bărbat care a lucrat la clinica lui Kindermann. Un infirmier pe nume Klaus Hering. Presupun că numele nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să fi recuperat și scrisorile. Nu a fost nevoie să mi se forțeze mîna ca să accept băutura pe care mi-a oferit-o ca să sărbătorim. Era un brandy excelent care trebuia savurat nițel. Dar eram obosit și atunci când ea și monstrul marin mi s-au alăturat pe sofa am simțit că era timpul să plec. Pe vremea aia locuiam într-un apartament mare de pe Fasanenstrasse, un pic mai la sud de Kurfürstendamm și la o aruncătură de băț de toate teatrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nemernicul ăsta în oraș. Acuzații de viol, procese de paternitate, atacuri asupra băieților tineri cu biciul ăla pe care îl ține la el, mituirea funcționarilor publici, însușirea fondurilor Partidului, fraudă, furt, fals, incendiere, extorcare - vorbim despre un gangster, domnilor. Un monstru care terorizează oamenii din acest oraș, nu-și achită niciodată notele de plată, falimentează afaceri, distruge carierele bărbaților onorabili care au avut curajul să-i stea în cale. — Am avut ocazia să-l vedem noi înșine, am spus. Azi-noapte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
băieți a biciuit într-o zi. E chiar genul de detalii pe care le include în discursurile lui publice. Am clătinat din cap și m-am trezit oftând. Cum de se putuse ajunge atât de rău? Cum de putuse un monstru sadic ca Streicher să ajungă într-o poziție de putere absolută? Și câți alții ca el mai existau? Dar poate că cel mai surprinzător lucru era că încă mai aveam capacitatea de a fi surprins de ceea ce se întâmpla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
semăna cu reședința lui Dracula, Frankenstein, Orlac și o pădure întreagă de vârcolaci - era genul de ocazie care ar fi putut să mă facă să-mi reîncarc pistolul cu căței de 9 mm de usturoi. Aproape sigur erau destul de mulți monștri adevărați în castelul Wewelsburg și fără să trebuiască să-mi fac griji pentru cei fantastici. Și nu m-am îndoit că Himmler ar fi putut să-i dea lui Doctor X destul de multe ponturi. Dar oare în Heydrich puteam avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
complet separată a revelat rolul principal al lui Weisthor într-o conspirație odioasă care a avut ca rezultat omorârea perversă a șapte inocente școlărițe germane. — Reichsführer, protestez, răcni Weisthor. E monstruos. — Sunt foarte de acord, zise Heydrich, și tu ești monstrul. Weisthor se ridică în picioare, tremurând din tot corpul: — Mincinos mic și ovreu! scuipă el. Heydrich îi aruncă un surâs leneș: — Kommissare, zise el cu o voce puternică, poți să poftești aici acum, te rog? Am intrat agale în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care l-au făcut faimos: bravura, forța, hotărârea, curajul, inteligența, perspicacitatea, energia, eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci cu iscusință carul de luptă, să tragi cu arcul ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și din liră, iată un palmares uimitor ce nu poate fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
onoarea persoanei sale, în totul respectată, îi vom refuza paternitatea a cel puțin acestei cărți. * Un asemenea monument de Searbăd (Evoluția poeziei lirice) nu poate fi rodul minții sale una, ornată și proporțională, ci al unui adevărat agregat de encefale: monstru schițat undeva, foarte jos, pe scara zoologică. E opera cenaclului "Sburătorul", cutiei, care face din d-l E. Lovinescu, în ordinea cerebrală, corespunzătorul cangurului printre mamifere: un marsupial de critic, un creier alăturat și anex. La mijloc, propriul său creier
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]