1,270 matches
-
să mă rușinez, mai ales acum - și sub povara dulce a cărora sunt gata a mă Înfățișa, fără remușcări sau pocăințe de vreun fel, ’naintea Judecății celei de Apoi. Gândurile noastre cele mai Înalte pornesc numai de la inimă, pretinde Vauvenargues, moralistul care Încearcă să dea locul cuvenit sentimentelor și pasiunilor În viața noastră; iar cele mai de seamă daruri spirituale le datorăm numai și numai sen ti mentelor și pasiunilor noastre. Rațiunea ne Înșală mult mai des decât felul nostru propriu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
caracter“) le sunt Împrumutate În bună parte de unghiul vizual sub care pătimim Împreună, dar, mai sigur, de afirmările lor totale și irecuzabile În pat. D.H. Lawrence se arată, În comentariile lui din Défense de Lady Chatterley, ca un mare moralist al epocii noastre de „se xua litate contrafăcută“ când disprețuiește frauda sexuală, atât a bărbaților, cât și a femeilor, și proclamă drepturile firești ale sexualității dinamice, pozitive și vii, cum și ale fidelității nu numai În amor, dar și În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
patru ai mei, care Încă nu se văd. Brusc, fără pic de mofturi și ca să-mi arate că [sentimentele] ei de odinioară n-au degenerat În simplă prietenie, doamna directoare pensionară și-a ridicat fustele ușoare până la nasul memorialistului și moralistului, ca să-mi arate mândrețea de altădată a trupului ei de statuie care nu are nimic de ascuns și nici de ce să se rușineze: pulpele ei netede și pre lungi, coapsele ei Înguste, sânii impertinenți ca două cupe și cu sfârcurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În chip de Testament al lui Maître François Villon (J’ordonne qu’aprșs mon trépas...): Să mor de-o fi să fie În pat la Filantropie șapte doftori să mă ție Să-mi facă autopsie... NOTĂ A TIMPULUI, SPRE REFLECȚIA MORALIȘTILOR șI conster narea moralizatorilor: Nici un „părinte“ edil, primar sau prefect al orașului, cum nici un „delegat al mahalalei“, ales printre negustorii de seamă ca să elibereze dovezile de moralitate și pauperitate, toți oameni cu neveste și cu copii la casele lor, nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-au alarmat și nici formalizat măcar cum că acest cartier al femeilor cu „condicuță“ ar fi prea nepotrivit așezat În chiar inima Bucureștilor și lângă un mare liceu de băieți, cum era liceul Lazăr; așa cum nimeni, dar nimeni, domnilor moraliști și moralizatori, nu se alarma când aceste femei, trăind voluptuos În marginea societății, se scăldau, În capoatele lor afriolante și sub privirile amuzate ale mahalagiilor de treabă, prin mijlo cul străzilor inundate În toiul ploilor de vară. Tot din același
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la vârsta de unsprezece ani. Nu cunosc ca vreun vlăstar din aceste familii ale noastre să se fi molipsit de relele exemple care ne dădeau ocol zilnic și din toate părțile, ci mai degrabă Îmi vine să cred, ca un moralist fără moralitate ce sunt, că această obișnuință cu spectacolul desfrâului afișat ziua nămiaza mare și ocrotit de autorități a Însemnat un antidot sau un corectiv În viața sentimentală sau sexuală a fiecăruia dintre noi, eu socotind până târziu de tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șarpele concupiscențelor; conducând uneori, cum am mai spus, pe tinerele sale oficiante de-a dreptul spre cărările virtuților domestice, ca neveste cu bărbat la casa lor; spre deosebire, așadar, de bordel (căruia i s-ar cuveni toată con si derația moraliștilor necontrafăcuți), casele de rendez vous sunt o Întreprindere dubioasă, care-și spoliază clienții cu femei iremediabil declasate fie din uzaj imoderat al grațiilor lor, fie din bătrâneți premature sau boli femeiești incurabile; epave ale bordelului sau ale șanta nului, camuflate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor. Nu există o justețe absolută. Ideile noi nu le înlătură de altfel pe cele vechi, ci le încorporează. Orice om care gândește azi trebuie să încorporeze și să justifice și pe Platon, și pe Kant, și pe Hegel. Orice moralist actual trebuie să dea socoteală și pentru Epicur și Diogene, și Christos, și Nietzsche etc. După cum orice formulă valabilă de artă actuală conține, chiar când pare a o con trazice, toată tradiția acumulată a experienței estetice anterioare a omenirii. Orice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
extravagant spunând că dacă Shakespeare, Balzac și Homer ar fi trăit o mie sau două mii de ani, editorii n-ar fi avut nevoie să publice pe nimeni altcineva. Cu Cervantes, Tolstoi și Dostoievski, eu zic că putem ajunge la liniștea moralistului din urmă cu 300 de ani, care-și începea Caracterele sale, și el, cu vorba aceea grea: tout est dit. Neliniștea mea în această direcție ar începe din clipa când aș descoperi că în paginile ziarelor lumii se petrec lucruri
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ziariștii, ziariștii cu diplomații, diplomații cu alți diplomați, ambasadorii cu guvernele, guvernele cu marțienii, marțienii cu pământenii... Încet-încet, toți devenim specialiști în codificare și decodificare; încet-încet, toți intrăm în acea rețea uriașă pusă în slujba acelei mari puteri numite de moraliști anacronici, pe timpuri, în copilăria spionajului - ipocrizia. IUNIE ’69 REZ. CAP. PREC.: Încet-încet, din toată afacerea Marcovici nu vor mai viețui decât amănuntele, așa cum unui mort îi mai crește o vreme barba. Victima se va topi definitiv, enigma se va
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-mi revină mie, pentru că nu sunt sigur că atitudinea mea va fi pricepută clar și nu va fi socotită ca isvorâtă din vreun sentiment de intoleranță. Declar că am "comprehenziune" pentru toate manifestările vieții, și n-am decât dispreț pentru moraliștii rigizi și pentru apărătorii ipocriți ai "autorităților" totuși nu pot confunda arta cu ceea ce nu e artă, deși recunosc că și în ceea ce nu e artă pot fi lucruri admirabile. Un trandafir rupt din grădină e mai frumos decât acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ceea ce-i între mine și Brîndușa acum. Nu. E... e frumos... Cum să-ți spun?... Nu e urît, dar nici nu mai e ca înainte!... Aura acelei iubiri frumoase, izbucnită din suflet ca un vulcan, s-a pierdut. Tu, ca moralist, ai putea să mă întrebi: și-atunci, la ce bun întîlnirile?! Vezi, eu nu țin cu tot dinadinsul să fiu un exemplu model de morală cum dracu o fi arătînd ăla!?... Eu vreau să fiu OM... Tac și aștept începutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
chipul său auster, de persoană cu suflet tare, Mircea Zaciu era un sentimental reprimat, capabil de empatie (mai exact de compasiune) și unul dintre nemulțumiții cei mai autentici ai epocii de atunci. Cîteva din observațiile formulate aci îl anunață pe moralistul neiertător din vastul Jurnal (4 volume) scris în deceniul 1979-1989. (1) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”5.I.[19]75”> Dragă Domnule Const. Călin, În primul rînd, îți urez la mulți ani și un an plin de bucurii
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Cioran, G. Ibrăileanu, Victor Eftimiu. Genul pare, prin forma lui (ceea ce, desigur, nu e fără însemnătate) a-i reuni într-o familie de spirite, dar numai unii din ei au, poate, între ei, oarecari afinități. Și nu toți sunt propriu-zis moraliști, în sensul clasic, francez, al termenului. Nici Robescu nu e un „moralist” în această accepție, decât cel mult în treacăt, ceea ce se întâmplă fatalmente oricui își observă semenii cu destulă atenție. Dar se poate spune că e moralist în sensul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sunt propriu-zis moraliști, în sensul clasic, francez, al termenului. Nici Robescu nu e un „moralist” în această accepție, decât cel mult în treacăt, ceea ce se întâmplă fatalmente oricui își observă semenii cu destulă atenție. Dar se poate spune că e moralist în sensul că propune nu doar un mod, dar chiar un cod de conduită, ce decurge din opțiunile lui consecvent asumate (așa cum poezia și filozofia extrem orientală propun niște norme etice, ce se traduc într-un stil). Cu alte cuvinte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prezent și la Mazilu dar nu prin deformare ci prin modul plasării, nu e nici el altceva decât tot un comic de situație). Deosebirea dintre Mazilu și Caragiale e că acesta avea o structură funciarmente dramaturgică, iar primul una de „moralist”, de aceea teatrul lui e mai abstract : e un teatru de „moralități”, deci un teatru „de idei” ; paradoxul lui Mazilu constă în faptul că este el însuși un „om de idei”. Are așadar dreptate tânărul critic Ioan Buduca afirmând că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
idei”. Are așadar dreptate tânărul critic Ioan Buduca afirmând că în teatrul lui Teodor Mazilu există în fond un unic personaj, anume Mazilu însuși, și că în Ipocrizia disperării se poate vedea că Mazilu era conștient de aceasta (cf. Un moralist pentru viitor, Amfiteatru, nr. 7/1981). Cum adică? Romanțioșii proști sub clar de lună, proștii culturalizați, proștii de toate felurile, dar apți cu toții de orice ticăloșie, nu sunt în ultimă instanță decât însuși autorul ? S-a demascat el pe sine
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ci zilele care mai rămân până când ne vom întâlni din nou...) Mon amour, mon doux, mon tendre, mon merveilleux amour! Îmi dai acest „gând” din Pascal și fără îndoială că există ceva adevărat în ce spune el. Dar, ca orice moralist care se respectă, el se situează la marginea oamenilor. El i-a privit pe oameni în agitația lor și a putut să-i condamne fără să se expună el însuși vreunui pericol. Lui Blaise Pascal îl prefer, fără nici un echivoc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
capodoperă de suferință. Aici se ghicește autorul, cu mizeriile, promiscuitățile, problemele, dilemele, dar și înălțările lui extatice. La el, mai mult decât o lume patologică este o lume specială. Dar, de aici, depășim tema "psihiatrie-literatură". Cred că a fost un moralist "disperat", dar bolnavii nu sunt obsedați de morală. Dostoievschi este obsedat de om, obsesie în care trăsătura perseverentă, epileptică, și meticulozitatea sunt și ele obsesive. Astfel, nefiind o lecție psihiatrică, opera lui este un nesfârșit comentariu despre om. A descris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
apele tulburate revin în matca lor. 2. Licheaua lichelelor În veghea lui neistovită după lichelele abstracte, pe care le soma în 1990 să ne lase în pace, după o lungă cugetare de mai bine de 16 ani, în sfârșit, marele moralist Gabriel Liiceanu, născut direct din spuma mării și nemaculat de istorie, a nominalizat una. Dar nu una oarecare, ci Licheaua lichelelor. În sfârșit ciuma din România are un nume: Mona Muscă. Ce a rămas sau ce ar vrea moraliștii autohtoni
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
marele moralist Gabriel Liiceanu, născut direct din spuma mării și nemaculat de istorie, a nominalizat una. Dar nu una oarecare, ci Licheaua lichelelor. În sfârșit ciuma din România are un nume: Mona Muscă. Ce a rămas sau ce ar vrea moraliștii autohtoni să rămână din această femeie după anii de strălucire politică, meritată totuși? Liiceanu ne revelează „adevărul”, cu un talent metaforic propriu oamenilor de cultură și cu o judecată necruțătoare, proprie moralistului absolut. El se adresează „securistei securiștilor” astfel (voi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Muscă. Ce a rămas sau ce ar vrea moraliștii autohtoni să rămână din această femeie după anii de strălucire politică, meritată totuși? Liiceanu ne revelează „adevărul”, cu un talent metaforic propriu oamenilor de cultură și cu o judecată necruțătoare, proprie moralistului absolut. El se adresează „securistei securiștilor” astfel (voi face o sinteză): Ea este păcătoasa păcătoșilor, securista securiștilor, turnătoarea turnătorilor, a adus teroarea și mafia organizată contra poporului român, trăind pe seama fricii oamenilor. Între ea și generalul Pleșiță, care bătea sau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
rază de speranță fiindcă am crezut: „În sfârșit, iată omul!” sau „Tot femeia până la urmă». Mizeria ei morală, mascată sub trandafiri, pute. Ea a făcut să ne pută totul și, din cauza ei, noi românii suntem șubrezi sufletește (G.L). Marele moralist Gabriel Liiceanu ar trebui să-și ducă opera de demascare a Lichelei lichelelor până la capăt și să-i ceară „chintesenței” mizeriei politicii românești, Monei Muscă, să dea în scris că iese pentru totdeauna din politică, că își ceară iertare pentru
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
înseamnă de fapt mass-media (mai ales audiovizualul) care, atunci când nu face emisiuni festiv-religioase, tratează problemele omenești adesea, cu foarte mici excepții, fie amoral, fie imoral. Cazul Adriana Iliescu ne aruncă la suprafață toată premodernitatea noastră într-o lume postmodernă. Câțiva moraliști și eticieni oficiali, exclusiv bărbați și exclusiv din lumea medicală sau religioasă, dau verdicte despre cazul unei femei vârstnice, fertilizată in vitro, la dorința femeii și cu consimțământul ei informat. Lor li se alătură ziariștii și politicieni, aproape exclusiv bărbați
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pus monopol pe expertiza morală și că noi, ceilalți, oameni simplii, cu simț moral sau cu simț moral mai rafinat de teorii, nu mai contăm. Îmi permit totuși să adresez doar câteva probleme, atât lor, celor din clubul select al moraliștilor, cât și celorlalți, situați în perspectiva de spectatori pasivi ai exproprierii dreptului de a fi subiecți ai moralei și politicii: - Admitem sau nu reproducerea in vitro? Respectiv, este dezirabil moral ca oamenii să poată avea copiii inclusiv pe cale „artificială”, decât
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]