1,278 matches
-
10.1177/1755088215626738) și Baderin, "Two Forms of Realism". Dacă am înțeles bine, și cred că am înțeles bine, Baderin, care oferă cea mai atentă și detaliată analiză a obiecției, a argumentat, în esență, că ea denaturează felul în care moraliștii înțeleg statutul teoriilor lor (și modul în care acestea "rezolvă" dispute sau conflicte de opinie între cetățeni) în relație cu politica democratică, sprijinindu-se pe o imagine caricaturizată a acestora ca filosofi râvnind, cu aroganță și lipsă de respect pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
titluri comparative pentru a nu fi greșit înțeleși. Nivelul unor astfel de discuții, la noi, este încă destul de coborât. Dar, nouă cel puțin, ne pare evident că V. T. are, uneori, ceva din luciditatea, mizantropia și realismul implacabil al politologilor moraliști de clasă. Stilul său jurnalistico-radiofonic, descriptiv informativ riscă totuși să ne deruteze. Densitatea și acuitatea unor observații și reflexii sunt însă incontestabile. Perspectivele politologiei românești în stare incipientă se lărgesc și mai mult prin analizele și sugestiile referitoare la ideologia
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Este vorba, în esență, de predominarea sentimentelor asupra ideilor, intuiției și gustului asupra analizei raționale, adeziunilor pur sentimentale asupra deciziilor reci, lucide, argumentate logic și obiectiv. Ni se va răspunde, desigur, cu un formidabil aparat de referințe și citate din moraliști celebri, că omul, în genere, nu este o ființă rațională, că afectivitatea, amorul propriu, instinctele și deprinderile îl domină. Deci, în definitiv, de ce românul ar trebui să fie altfel? Este mult adevăr într-o astfel de obiecție. După cum, o mare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
neogreacă a cărții Paul et Virginie. Tălmăcirile din grecește, Icoana lui Chevit și Iliada, rămân neterminate. G. este primul traducător în românește al epopeii lui Homer (e drept că numai primele două sute de versuri). Interesant apare cărturarul în ipostaza de moralist. Spirit raționalist, înrâurit de filosofia luministă, el probează reale aptitudini speculative atunci când ia în discuție unele chestiuni de etică. În comentariile dialogate din Cărticică coprinzătoare dă cuvintele ce am auzit dă la însuș cugetul mieu (definitivată înainte de 1820), se străduiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
caracter enciclopedic. Uriașul material adunat aici e folosit pentru alcătuirea altor masive dicționare, eleno-român și româno-elen. G. este și în folcloristică un precursor, prin culegerea Pilde, povățuiri i cuvinte adăvărate și povești (terminată prin 1845), apreciată și de M. Eminescu. Moralistul, cu gustul observației tipologice, și amatorul de subtilități ale limbajului, savurând înțelepciunea și umorul dintr-o vorbă de duh, se regăsesc aici. Temperament vindicativ, încercat poate și de un sentiment de vinovăție de clasă pentru starea de lucruri din țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
de contradictoriu și de suprapopulat al literelor franceze cedează cu greu în fața unei evidențe desuete, precum cea generată de involuntara confruntare de acum un deceniu și mai bine dintre doi străluciți juisori, spadasini ai conformismelor iluziilor și delirurilor noastre, doi moraliști de sens opus, dar cu același talent sclipitor. E vorba de două din cele mai tulburătoare romane dăruite nouă de Hexagon în ultimii ani Longtemps, de Erik Orsenna și Les Particules élémentaires de Michel Houellebecq. Se pare că sfîrșitul de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de Houellebecq avant la lettre, dar cu un plus de savoare romanescă. Aceleași coordonate majore le regăsim și într-un roman din 2010, Incidences, pe care mulți critici o consideră ca pe cea mai reușită din întreaga sa creație. Roman "moralist" postmodern, tragic și ironic, disperat și dureros, despre răni nevindecabile, despre nepu tința absolută a iubirii, text înclinînd adesea spre filmul de groază, țesînd o exasperantă plasă empatică în jurul unui monstru, o creatură nihilistă și ratată, ce devine însă tot
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Bacon (22 ianuarie 1561 9 aprilie 1626), filozof, om de știință și om de stat englez, fondatorul empirismului modern (n. tr.). 40 Michel de Montaigne (28 februarie 1533 13 septembrie 1592), om de stat și filozof renascentist francez, fondatorul școlii moraliștilor francezi (n. tr.). 41 Cei trei fii ai lui Noe, conform Cărții Facerii din Vechiul Testament (n. tr.). 42 Regele Midas, personaj mitologic grec care ar fi transformat în aur tot ce atingea (n. tr.). 43 "Mutualitatea serviciilor. Conform tot ceea ce
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
veac și jumătate de literatură română, chiar dacă ni se pare gravă absența școlii ardelene și latiniste, chiar dacă lipsește acestei opere arhitectura (Maiorescu și Lovinescu nu sunt văzuți în istoricitatea lor), recunoști că frumusețea de Cale Lactee a Compendiului e impresionantă. Moralist, romancier, critic și chiar poet, G. Călinescu este una din marile personalități ale literaturii române. Ion NEGOIȚESCU G. Călinescu: "Istoria literaturii romîne" - Compendiu, în vol. Scriitori moderni, Editura pentru Literatură, București, 1966, p. 340, 341-345. G. Călinescu separă literarul de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de acasă). Următoarele plachete, cu titluri la fel de sugestive ca primele, pun în antiteză realitățile și „fantasmele” din țara de proveniență cu cele din „lumea cealaltă”, a exilului. Carnaval la gurile Dunării și alte fantasme (1997) aduce în prim-plan un moralist contrariat de stereotipurile în circulație cu privire la tradițiile și realitățile românești. Sarcasmul și umorul se îmbină pentru a evidenția lipsa, la noi, a sentimentului tragic: „La gurile Dunării, chiar tragedia națională/ Virează, când te aștepți mai puțin,/ în veselă serbare câmpenească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
națională/ Virează, când te aștepți mai puțin,/ în veselă serbare câmpenească” (La iarbă verde). Poetul acuză etica românilor, bazată pe resemnare și duplicitate, care pot lua forme carnavalești (ghinionul umblă îmbrăcat în noroc, moartea este îmbrăcată în rochie de mireasă). Moralistul ascuns în versurile lui V. este un ins incomod, greu de amăgit, al cărui discurs tranșant ia forma unui monolog obsesiv, cu tente de fabulă. În Fantasme din lumea cealaltă (2002) același spirit hipercritic se manifestă într-o poezie care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
ce porți, ce au fost părinții noștri: tată-tău și moșu-tău și să plîngi cu inima Înfrîntă și cu duh slobod... Ah, ramură a trunchiului celui obișnuit În slavă și laudă.” Nicolae are, nu mai Încape vorbă, firea unui moralist, rîndurile de mai sus sînt admirabile, fraza acoperă bine gîndul iute și profund. Este gospodarul unei familii risipitoare, cel care-i apără reputația și-i chivernisește bunurile spirituale. Versurile nu mai au cursivitatea și frumusețea scrisorilor. Suferă și el de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
S-au mai dat și ea În fire S-a-nceput a să-ndrepta.” Îndreptarea, Întoarcerea la orînduială firească, intrarea În normalitate - astea vrea Nicolae Văcărescu, poet fără prea mare imaginație sau, mai bine zis, poet cu o imaginație de moralist rece și comod. CÎnd, totuși, Își iese din fire, se vaită biblic: „Amărîtul al meu trai Iad Îmi pare, iar nu rai!” jinduind mediocra odihnă, fericirea traiului fără petreceri și necazuri. Aici găsește el dulceața, nu În vîrtejul de foc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - Într-o mare scîrbă, Într-un imens dezgust (o adorație Întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult decît alți poeți ai timpului un moralist neînduplecat, la mînie (Ingratul, Un muieroi și o femeie, În fabule) scoate urlete de indignare. Își copleșește, realmente, adversarul prin aluzii din ce În ce mai compromițătoare pînă ce poemul devine un blestem teribil: „Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un dar sacru), Însă pentru ca focul să persiste el trebuie hrănit („că e foc care se stinge dacă nu va fi hrănit”), cu ce altceva dacă nu cu vreascurile răbdării, cu energia muncii migăloase?... De aceea grija cea dintîi a moralistului este să scape de tirania muzelor, de capriciile inspirației. Inspirația poate veni sau nu, soarta poemului nu poate depinde de această necunoscută. Sincer sau complezent, Grigore Alexandrescu interoghează pe Voinescu, II: „Cum să scap de muze, de vechea tiranie, De
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se aruncă din nou În golurile dezamăgirii: „CÎnd tot ce e-nalt cade și cînd mărirea piere, Mărirea, Înălțarea, la ce le mai doriți?” Poemul erotic nu schimbă nici peisajul, nici ritmul discursului liric. Erosul nu intimidează prea mult pe moralist. Poezia cea mai vaporoasă are o judecată morală În interiorul ei. Față În față cu imaginea lilială a iubirii, spiritul cîrtitor al poetului Își amintește de părinții pierduți, de copilăria săracă, de relele timpului. Deși Alexandrescu spune Într-un loc că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sînt diferite: „l’amour et l’amitié s’excluent l’un l’autre [...]. L’amour commence par l’amour; et l’on ne saurait passer de la plus forte amiti 6 qu’à un amour faible” (Les caracteres). Prieteșugul este pentru moralistul Alexandrescu o promisiune de Împăcare, o ultimă promisiune bazată pe o substituire de sentimente. Tinerețea trece, nebuniile dragostei rămîn În amintire, amorul se salvează (ce poate salva) În prieteșug: „Apoi cînd vremea va trece Peste-a inimii căldură, CÎnd din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
observat: erosul provoacă o mai mare varietate În melancolia poetului. O varietate și de peisaj, mai coerent și mai personal aici decît În alte poeme. Motivele poeziei sale erotice le aflăm și la alții, sînt bunuri curente În literatură. Preluîndu-le, moralistul scrie un mic roman de amor, cu cîteva momente tipice pentru sensibilitatea romantică, precedînd, În unele nuanțe, pe Eminescu. * S-a pus problema dualității temperamentului liric al lui Gr. Alexandrescu, mai exact: oscilația lui Între stilul poetic propriu-zis și stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
morală. Hristoitie sau școala moralului (o prelucrare) este o carte delicioasă. Alții vor să scrie o gramatică, o retorică, inventează un limbaj pentru poezie, Pann, versificator iscusit, vrea să dea un cod al bunei purtări. Asta convine talentului său de moralist și gustului său de a cîrti. Autorul Povestei vorbei este, În fond, un ironist, un poet integral ironist, primul la noi de asemenea proporții. Sfaturile lui au, uneori, un haz extraordinar. În conversație, avertizează el, te păzește „să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a feciorii lor”, să aștepte pînă ce vremea și virtutea vor aranja lucrurile așa cum se cuvine! Formula ideală a iubirii este, după Pann, aceea ce se deschide spre o căsnicie tihnită, cu roade dulci. Numai firea lui cusurgie, cîrtitoare de moralist Îl Împiedică să fie un filozof al amorului conjugal, ca Aristot sau Plutarc. Familia este, și pentru el, o uniune În care utilul Întîlnește agreabilul. Amorul este philia și philia trebuie să Înainteze mereu pe calea virtuții. Pe autorul CÎntecelor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un amendament: dreptul de a avea și el, o dată pe an, un pîrțag. PÎrțagul Învinge arțagul și văduva se cumințește după o bătaie bună. Povestea este Întretăiată de versuri independente, cum sînt cela de mai jos, vizînd condiția femeii instabile. Moralistul le precede de o explicație despre o femeie, care, sedusă de vorbele curtenitoare ale cuiva, Își lasă bărbatul, copiii și fuge. Pann reia, aici, tema lui privilegiată: prostia și răul caracter al femeii. Bărbatul, zice el, nu-i amorez, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeia se lasă ademenită de altul care: „Umblă după dînsa și o curtenește Îi face bizele, versuri Îi citește, O-nalță În slavă, zînă o numește”... Versurile dinainte atrag atenția asupra efectului păgubitor al poeziei asupra femeii slabe de fire. Moralistul e pe punctul de a pune În discuție temeliile morale ale literaturii erotice. O temă nouă se deschide, astfel, În versurile lui: tema poeziei care smintește femeia și strică familia. Operația de seducție prin poezie e condamnată. Din această acră
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu se ia după ea. ........................................... Și curvele poartă rochi Dar le cunoști după ochi...” Văzînd și aceste exemple, putem trage o concluzie: Anton Pann nu este decît Într-o mică parte a operei lui un poet erotic propriu-zis. Este un moralist al crosului. Tema lui predilectă e abaterea de la „căsniceasca lege”. Vinovată este, de regulă, femeia rea (În misoginia lui, Pann Își pierde umorul). Într-o epocă În care femeia este divinizată, iar poezia erotică domină producția literară, Pann introduce critica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
obiectului liric. Migăloasa scenografie a grandorii. Scenariul unui poem: Umbra lui Mircea. La Cozia. Tema turnului. Lucrurile purtate de caleașca sublimului. Obiecte-simboluri. Un caleidoscop de peisaje. Spațiul ocrotitor: schitul, cetatea În ruină, vesela vale. Variația temporală, figura nestatorniciei. Erosul unui moralist. Figura așteptării. Florile și Îngerii. „Prieteșugul” și figura renunțării cordiale. Figurile energiei și figurile dezolării. VIII. Dimitrie Bolintineanu. Deplasarea poeziei spre sud. „Simțualismul”. Spațiul bosforian. Violența dulcelui și dalbului. O strategie a răsfățului. Figura „verguralului”. Sunul și prefumul. Gustul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru a prezenta și altora "icoana experienței lui psihologice". În capitala bavareză, Bizu își petrece timpul mai mult la bibliotecă decât în compania prietenilor, cu gândul de a duce la bun sfârșit un studiu despre Horațiu. Interesant e că, asemeni moraliștilor, nu opera poetului latin îl interesează în primul rând, cât "omul", cu "atitudinea lui față de viață", cu "nihilismul lui resemnat", cu "filosofia lui scurtă dar singura reală și de bun simț". Horațianismul furnizează, de altfel, câteva principii esențiale în configurarea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]