1,753 matches
-
s-o și aud țipând BRUCE pentru că Îmi pasă și am câștigat și i-am Înfrânt pe ticăloși dar cu ce preț victoria STACEY TE ROG DOAMNE FII ALTCEVA ALTCINEVA...0000000000000000000 0000000000000000000000000000000 Simt cum alunec din Gazda mea Într-un morman mare de excremente de-ale lui și alunec În jos pe piciorul lui pe sub pantaloni. Pe urmă nu mai sunt În el. Se aude un țipăt sfâșâietor... cineva suferă... așa cum a făcut și Celălalt când Gazda se descotorosea de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de minute pentru fiecare minut al unei reprezentații. În timp ce viziona caseta, trase lângă el o măsuța foarte mică pe care repetă fără a-și privi mâinile câteva trucuri de bază cu cărțile de joc: „Coada de Porumbel”, „Tăierea Celor 3 Mormane”. Urmară alte câteva, cu un grad mai mare de complexitate, printre care „Alunecarea Inversă” sau „Glisada”, iar apoi atacă numere foarte complexe gen „Cărțile Fantomă” al lui Stanley Palm sau „Misterul Celor 6 Cărți” al lui Maldo, precum și altele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Janis Joplin cu răgușeala ei nevrotică aproape căptușindu-i părul, wanna take it higher? Dormind pe pături, pe mese, pe capota mașinilor, pe iarbă, portable chemical toilets și vidanjorii maturi cu zâmbetul încrucișat, și-apoi Purple Haze cu Jimi Hendrix, mormanele de gunoi rămase după, dar ce mai conta era doar muzica uriașă, imensă. BUCUREȘTI FAR WEST Consumerism (I) Daniel CRISTEA-ENACHE Câțiva gazetari lucizi din presa noastră cea de toate zilele s-au referit deja, cu sarcasmul cuvenit, la tonul apocaliptic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de vin... De aici o ușă dădea direct spre popota mare, iar alta, în stânga, spre cuibul trecătorilor. Un soldat se repezi și deschise lui Bologa. În odăiță erau numai două mese lungi și o canapea hodorogită, pe care zăcea un morman de mantale, căști, revolvere, săbii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Civilizația d-tale stârnește în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ți ofere nici un răspuns! Fiece "cucerire" a civilizației a dărâmat cîte-o bucățică din fericirea omului, până ce nu i-a lăsat în suflet decât un morman de ruine... În locul credinței a pus formule, chiar pe Dumnezeu ar vrea să-l vâre într-o formulă ingenioasă, iar pe urmă să-și frece mâinile și să zică: "Poftim, am cucerit și pe Dumnezeu!"... Însăși muzica divină, care e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din acelea care sunt cusute pe epoleții uniformei și care sunt în întregime din aur. Asta este Istoria, marea istorie, după cum se spune, dar care e adesea dată uitării, pentru a fi salvată întâmplător, când scotocești prin pod sau prin mormanele de gunoaie. Se întâmpla când a murit tatăl meu, în ’26. Fusesem nevoit să mă întorc în casa șubredă în care mă născusem și crescusem. Nu voiam să pierd timpul. Tata murise, iar eu avusesem deja parte de destule morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pline cu bogățiile lor trecătoare. Cam așa era casa tatălui meu, numai că el nu fusese niciodată faraon și că în locul aurului și al pietrelor prețioase erau numai farfurii murdare și carafe goale, peste tot, în toate camerele, adunate în mormane povârnite și translucide. Nu-l iubisem niciodată pe tatăl meu și nici măcar nu știam de ce. Dar nici nu-l urâsem vreodată. Nu ne vorbisem niciodată, asta e tot. Între noi stătuse întotdeauna ca un ghimpe moartea mamei mele, o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ripley își lăsase în urmă existența anterioară. Chiuveta era plină ochi cu veselă murdară, deși spălătorul de vase era gol. Purta un halat care, parcă îmbătrânea la fel de repede ca și proprietara lui. În camera de alături, lângă pat era un morman de cearșafuri și cuverturi. Jones dădea târcoale prin bucătărie, nădăjduind că va da peste vreo bucățică mai de doamne-ajută. Zadarnică osteneală. Bucătăria se menținea într-o stare de curățenie acceptabilă, în ciuda lipsei de cooperare a ocupantei acestor locuri. ― Hei, Bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
proprietarii se gândeau că era mai economicos să o cârpească și să o modifice decât să construiască una nouă. Nu era prea elegantă, iar propulsoarele erau butucănoase. Parcă era un munte de metal, de materiale compozite și de ceramică: un morman de fiare zburător, un monument ridicat în imponderabilitate spre gloria Războiului care-și croia cu putere un drum prin această zonă misterioasă a universului, cunoscută sub numele de hiperspațiu. Ca și navlul uman, ea era pur funcțională. Și primise numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ciobanul nu era de găsit, probabil că era beat pe undeva, n-a venit nimeni - în afară de controlori - să constate tragedia sau să curețe de sub tren sau să facă ceva. Mirosul era, într-adevăr, cumplit, iar ideea că stai pe un morman de cadavre de a căror moarte și tu ești vinovat devenea de nesuportat dacă o lăsai să crească. Vecinul meu de compartiment s-a dus și el în recunoaștere. A revenit povestind că a văzut un miel care stătea cuminte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Ciobanul nu era de găsit, probabil că era beat pe undeva, n-a venit nimeni - în afară de controlori - să constate tragedia sau să curețe de sub tren sau să facă ceva. Mirosul era, într-adevăr, cumplit, iar ideea că stai pe un morman de cadavre de a căror moarte și tu ești vinovat devenea de nesuportat dacă o lăsai să crească. Vecinul meu de compartiment s-a dus și el în recunoaștere. A revenit povestind că a văzut un miel care stătea cuminte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
corectă Fibbia. — Mă rog - zise Amada. Una peste alta, zăpada de pe un întreg acoperiș a căzut peste noi. — Vai! - făcu Fibbia amintindu-și. — Și după aceea? - zise Tresoro. — Păi aici e aici - continua Amada - că după ce ne-au scos de sub morman, trei săptămâni am umblat ca bete, timp în care am greșit enorm. — Vreți să spuneți că...? - zise șovăind căpitanul Tresoro. — întocmai! - răspunse Amada. Am făcut totul. Am greșit în serie. Se lăsă o tăcere adâncă. Uscată complet, urma de sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nelalocul lui. Sculptura nu mai era atârnată în aer; căzuse cu un zgomot puternic. Și fusese cineva exact dedesubt. Două picioare îmbrăcate în pantaloni ce se terminau cu o pereche de pantofi exagerat de bine lustruiți se iveau de dedesubtul mormanului de fiare. Planeta plutitoare stătea așezată pe trupul victimei sale. Căzută, pe jumătate zdrobită, avea aceeași răutate ursuză a Chestiei transformate ulterior în instalație. Partea de sus încă își păstrase forma ei inițială, dar partea de jos se turtise peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
validez cecul înainte să se enerveze cei de la bancă. Încerc să mă gândesc la toate. A doua zi dimineață am primit, în sfârșit, telefon de la Hawkins. Părea la fel de nerăbdător ca întotdeauna („Nu pot să continui cu chestiile astea, am un morman de dosare pe birou care așteaptă“). Când l-am rugat să verifice dacă Patricia Makamoto, Nicola Walters sau Henrik Claes Smith au fost la petrecere când s-a întâmplat evenimentul, a devenit extrem de furios. Dar le-a notat numele. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Talianu’, dar și, ca o răzbunare onomastică: Sârdar Ali și Sâr Ali): construirea „Curții”. Numai că, Înainte de a se fi terminat zidirea, «o dat Dumnezeu oleacă di cutremur», cum zice Moș Iacob, care cutremur a prefăcut Pălatul Sârdarului Într-un morman de piatră gălbuie-roșietică - din aceea friabilă, semințoasă (dealtfel, la noi i se spune: „sămânță de parâng” acestei pietre putând fi tăiată cu fierăstrăul, folosită doar la ridicarea gardurilor (murii) dintre vii - dar de unde să fi știut aceste amănunte sufletele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fără copii-la-școală. Dar, mai știi: poate-că-poate, cum zice Moș Iacob. Poate că ștergem tabla cu lecția asta, neînvățată, ca ne-bună și scriem alta, bună-bună. Dacă, rămas În curte, aș fi scurmat cu un băț În movila de cenușă, În mormanul de solzi de hârtie neagră, aș fi dat de jăratic; și de cotoare și de tartaji Încă necutotul scrumuite - și mi-aș fi Încălzit mâinile. Și sufletul. Dar, uite: stau pe calidor, așa, neîncălzit. Tot aici stăteam și ieri, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Davai!»; și știa al dracului de bine să-mi bage pușcoacea În coaste, În burtă, În ceafă și să ragă, să mugească mai degrabă: necheze pe limba lui. La un moment dat, Îi zic lui Sapșa - făcuse, În mijlocul casei, un morman de cărți, Îmi cerea saci: «Ce vă mai osteniți cu căratul până la Orhei - le ard eu, aici!» «Le-ai ars și astă toamnă, tot nearse au rămas - le ducem noi, la sediul nostru: avem un crematoriu nou-nouț, Înghite un vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spate, la copiat. Îl știau cât e de capricios. Subiectele depindeau de toanele sale. La o adică, ne trântea niște subiecte, de n-avea nimeni habar ce vrea de la noi... Profesorul a intrat furtunos pe ușă, și-a scos un morman de hârtii, le-a pus alături și s-a adresat mulțimii: „Dragii mei studenți, numai pe voi vă mai am, numai pentru voi trăiesc!... Ceilalți - dădu din mână a lehamite - v-am mai spus!“... Chiar atunci l-a întrerupt cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
subțire, cu trăsăturile fine ale unei nobile figurine de Tanagra, el dispărea pentru ore întregi între maldărele de cărți, reviste și manuscrise de pe masa de lucru dintr-o încăpere scundă, cu geamurile dând spre o curte fără lumină. Răsărea de după mormanele de hârtie, la intrarea vizitatorilor, cu ochii zâmbind vesel, ca bălțile tulburi în soare. Gazdă bucuroasă de oaspeți, de o sensibilitate caldă și mângâietoare, cucerea îndată printr-o modestie neprefăcută, prin cultura, prin spiritul, prin seriozitatea și bunătatea sa. Căuta
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
se dovedește a fi o cunună de păr de aceeași culoare cu al ei... Femeia și-a stins țigara, a zâmbit, un zâmbet larg, generos, care pare a fi și acesta geamăn cu zâmbetul Dorei, dar nu scoate nici un cuvânt. Mormanele de langustine stacojii din farfuriile depuse cu zel de chelner se răcesc de mult fără ca străina sau Victor să le atingă. Femeia nu rostește nici o vorbă dar zâmbetul ei cu infinite nuanțe care trec de la sarcasm la bunătate, de la tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
portocalie", se spune că vor să recupereze ce se mai poate recupera ca să facă aici magazii pentru mărfuri. Dar chiar și pentru asta trebuie bani. Trec peste un podeț improvizat care scârțâie sub pași. Escaladează, ajutându-se una pe alta, mormane de moloz pentru a ajunge, în sfârșit, în încăperea largă care fusese desigur foarte luminoasă. Pe un perete se mai poate ghici urma unui fost tapet un buchet de flori de câmp : maci, albăstrele, margarete. Printre scândurile bătute vai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de Ulitia pentru încă șase ani de detenție. A doua zi am scurmat în pământul înghețat de sub mestecenii de pe colina noastră o singură groapă largă și am împletit din crengi două cruci pe care cu greu le-am înfipt în mormanul de bulgări tari ca gheața care era mormântul Iulianei și a tânărului necunoscut. Ana, mama Iulianei, a zăcut cu fierbințeli până în primăvară, nici unul din leacurile mele nu i-au putut face bine. În delirul ei își chema mereu nepoții : "Artenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
singură dată, se auzi Nina, dar dacă trăiești drept o singură dată e destul. La naiba, nu se alegea chiar cu nimic, era ca un zid de piatră nevăzut, informațiile lor ricoșau. Un alt tablou în față căruia staționau: un morman de frunze veștede, strânse lângă un coș de gunoi și el de culoarea ruginii. Era și ea una dintre frunzele acelea. Își aminti cu precizie: pe Ovidiu îl reîntâlnise spre toamnă, un început de toamnă care urma după o vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei un proces de osmoză, el avea un sacou în carouri, părul de culoarea tutunului, pieptănat cu grijă, obrazul bărbierit cu multă atenție, ochii foarte blânzi, nu prea avea chef de vorbă, mergea alături de ea și răscolea cu vârful pantofilor mormanele de frunze, atunci ea a știut că n-ar fi vrut să-l piardă, că el era suficient de puternic ca să o poată căra și pe ea după dânsul. Ascultă, Carmina. De ce n-ai mai venit în tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apoi apăru aceeași fetiță, de data aceasta, cu câțiva ani mai În vârstă. Avea cozi groase și mișcări ce trădau multă Încredere. Zâmbi cu toată fața - chiar și cu dinții; o privire poznașă - apoi se grăbi pe coridor, cu un morman de farfurii În mâini, presupun, spre ceva ce am presupus că sunt o mulțime de voci din spatele ușii. Mi-am imaginat sunetul saboților ei clămpănind pe podeaua din lemn, apoi ușa fu deschisă de băiat, acum mai mare și Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]