1,415 matches
-
niște pumni zdraveni în spate, până îl îngenuchează, ceea ce-l face să verse și mai mult și să se înece. Este lăsat să-și tragă răsuflarea. Mai varsă de câteva ori tot felul de lichide și chiar firicele de sânge, murdărindu-și costumul jerpelit, apoi trage două guri mari de aer în plămâni. Un aer rece și îmbâcsit, putred, care îi provoacă și mai multă greață. — Revino-ți în fire, tâmpitule ! Și iar este luat pe sus, mai merge puțin până
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
era perfectă... Toată parcă venită din altă lume, cu un șarm și o senzualitate sălbatică până în cele mai simple mișcări și priviri. Atât de frumoasă, dar atât de fru- moasă, încât ți-era teamă s-o atingi, să n-o murdărești cumva, să n-o zgârii, să nu se spargă ca un pahar de cristal în mâna ta grosolană. Nici dacă v-aș pune să desenați formele unei femei ideale nu v-ar ieși, v-ar depăși imaginația. Șoldurile savuroase și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o primească și care îi și întoarce fața. — Ar trebui să te arestez, nesimțitule ! Atunci arestează-mă, domnul meu, aștepți vreo invitație ? Și ofițerul ia un castron de ciorbă de pe masa unuia și i-l îndeasă lui Cristi pe cap, murdărindu-l tot. Îi mai dă o palmă pentru a-l pune la respect, în timp ce tot salonul izbucnește în râsete și aplauze. Cristi își ia castronul din cap și îl întinde ofițerului : — Poate doriți să-l mai umpleți o dată, că tare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tovarăși-scriitori, precum Petru Dumitriu sau Titus Popovici, care „le rup masca de pe față acestor târâturi, chiaburi care Îndeamnă satul să nu-și dea animalele și pământul, neînțelegând, aceste scorpii, revoluția mondială, sau intelectualii lași și corupți, legionari sau nu, care murdăresc tot ce ating”... ejusdem generis!... Da, „revoluția” m-a ales drept victimă și nu am fost singurul; câteva zeci sau sute de tineri, din imprudență naivă sau din Întâmplare, pur și simplu, sau pentru că purtau acea „ștampilă” de burghez, decretată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spunea el, iar când se trezise dimineața mobila din cameră era rearanjată și descoperise trei sau patru tăieturi pe ușă (pe care insistă că nu le-a făcut el), iar când pusese mâna pe clanță, aceasta era udă. - Cineva a murdărit-o, zise el, scuturându-se scârbit. Mi-am ridicat privirea din ziare și am văzut-o pe Jayne săgetându-mă cu privirea, în timp ce îl întreba: - Ce vrei să spui, dragă? Dar ca de obicei, atunci când Robby era rugat să furnizeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o grămadă” de contestatari, de revoltați față de ororile și absurditățile regimului. Toate acele „gânduri de moarte” pe care le avea aproape orice cetățean adult al României ceaușiste, gânduri libere și revoltate, toate acele amărăciuni reprimate sau vise de realizări înfrânte, murdărite în fașă, devin, în jurnalele unor scriitori ce au apărut ca ciupercile după ploaie, pure realități, „fapte de arme”, așa cum se luptă copiii, în cămările lor închise și în absența adulților, lovind cu o sabie de lemn în pereți și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
așteaptă toată ziua mușterii și birjarii dormitează iar caii rod paie tocate mărunt din niște tingiri. Am văzut cea mai veche stradă din Berlin. Are la capătul dincoace o inscripție dela 1830 care arată că nu-i voie să se murdărească clădirea, cine va înfrânge acest ordin, va fi pedepsit cu un an de închisoare. Alte clădiri vechi se râdică până la apa Spreei, cu ferestre cu flori, cu capete curioase la geamuri. Am văzut din nou și biserica Sf. Marii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acolo. Singurul pacient din salonul meu care știa mersul era un bețiv ce venise cu o falcă ruptă și cu alte răni pe față. Mi-a spus că toate spitalele publice Îl refuzaseră. La Charity i-au zis: „Întinde-o! Murdărești de sînge peste tot”. Astfel că a venit la sanatoriul acesta, unde mai fusese și cei de-aici știau că e solvabil. Ceilalți erau o grămadă de-ncuiați și picați din lună. Genul pe care-l Îndrăgesc psihiatrii. Genul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
către regină, care a salutat-o foarte rece, fără a-i da mâna. Dimpotrivă, principesa Elisabeta 194 nu voia să întindă mâna [nici] primului-ministru, și când părinții au silit-o o ștergea pe rochie cu ostentație, ca și cum i-ar fi murdărit-o. Atunci era foarte prietenoasă cu Brătienii și francofilă; când d-na Ulvineanu veni cu un internat la București pentru câteva ore, o trimise la d-na Leria ca să ne transmită din partea ei că Brătianu nu a fost bolnav, cum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că s-a ajuns, în multe zone ale publicisticii noastre, pe cele mai de jos trepte ale imbecilității și turpitudinii, această dovadă a fost adusă prin târârea în noroi a numelui lui Cezar Baltag. Oare nu-și dă seama cine murdărește un astfel de om că pe sine se murdărește, acoperindu-se definitiv de rușine? Și totuși, s-a găsit cine să o facă și a găsit și unde. Nu ducem lipsă de ziare și reviste, iar acum nici de edituri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
noastre, pe cele mai de jos trepte ale imbecilității și turpitudinii, această dovadă a fost adusă prin târârea în noroi a numelui lui Cezar Baltag. Oare nu-și dă seama cine murdărește un astfel de om că pe sine se murdărește, acoperindu-se definitiv de rușine? Și totuși, s-a găsit cine să o facă și a găsit și unde. Nu ducem lipsă de ziare și reviste, iar acum nici de edituri, gata oricând să pună în circulație, cu mare tamtam
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
jocul unghiurilor și perspectivei; nu e cazul la un “monument” care nu beneficiază decât de perspectiva celor doi ori patru metri pătrați pe care se ridică, umbrind și fiind umbrit de vecini. Se vede că, din leagăn până În mormânt, omul murdărește tot ce atinge, ca legendarul Midas; numai că acela făcea aur, nu gunoi. Timp de cinci veacuri, micul cimitir din mijlocul satului meu basarabean a mineralizat tot ce-a murit acolo, pe doar o jumătate de hectar. Șiar mai fi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din umeri: ce-mi pasă mie dacă arborele de peste drum o duce bine ori rău? Am și așa destule pe cap. Numai că, banalitate lângă banalitate conduc inevitabil spre un salt calitativ, adică răstoarnă paharul. Ne place să nu ne murdărim de glod și betonăm, asfaltăm peste tot. Dar, În același timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim răcoarea, parfumul și foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
frumos la fel de durabil, iar nu pentru un la fel de durabil urât sau, la fel de rău, utilizarea acestor materiale În scopuri efemere ce le vor transforma curând În deșeuri. Și, Încă, fără a cere naturii Încă un alt spațiu, doar pentru a-l murdări. Avem, În interiorul orașelor, destule maidane pentru a nu cere naturii loc de bidonville la periferie. Desigur, producem astăzi piesele arheologice ale viitorului. Doar că trebuie să avem grijă, căci dacă arheologii de astăzi sapă metri cubi de pământ pentru a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care nu ne putem apropia decât pășind pe asfalt. El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi doar pentru că noi suntem comozi. Nu ne place, de exemplu, să ne zgârâiem sau murdărim tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am reveni la aleile de odinioară, doar acoperite cu pietriș, care Îndeplinind un rol ecologic bine definit permite accesul oxigenului În solul de dedesubt și care scrâșnește mai romantic sub pași decât răsună betonul ori
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un regim de constrângere ca cel țarist. în decorul cenușiu al banalității, Cehov descoperă farsele sumbre, atroce, pe care societatea țaristă le joacă oamenilor. Acțiunea pervertitoare a banului în societatea burgheză nu poate să scape acestei viziuni critice: arginții corup, murdăresc, umilesc. Banul și exercițiul abuziv al puterii au prefăcut oamenii în inimi stinse și reci, lipsite de orice căldură umană, de orice sensibilitate la suferința aproapelui. Ceea ce este mai rău, însă, este faptul că, de cele mai multe ori, viciul poartă masca
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
aceasta se va deschide, fără un efort deosebit, doar cu răbdare. O demonstrație simplă dar concludentă, se poate face cu o bucată de material sintetic, în speță ca cel folosit în proiectare pentru curățirea desenelor, prin rularea lui pe suprafețele murdărite de grafit sau resturi de gumă de șters. Acest material gri-albastru, așezat pe o scrumieră, după un timp, ia forma acesteia prin curgere ca un lichid (ia forma vasului). Făcut ca o bilă și trântit de masă, sare în sus
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
se enerveze că era certat ca un neisprăvit și că aude toată scara, s-a scuzat: „Dar nu e gunoi, dom’ profesor, e un os de supă!“. Diferența dintre profesor și vecinii lui era în privința concepției despre murdărie. „V-ați murdărit cămașa“, i-a zis domnul Popa domnului Ceapă, care pleca la serviciu cu o pată mare pe guler. Domnul Ceapă a scos din geantă o oglindă, s-a uitat la guler și a zis zâmbitor, ca atunci când ai de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din Ferma Animalelor? Un înger La o onomastică unde majoritatea invitaților nu se cunosc între ei, un fost redactor de editură sau de televiziune se trezește, hodoronc-tronc, vorbind. „Au fost și oameni pe vremea lui Ceaușescu care nu s-au murdărit, care au rămas integri“, spune el. Și, ca lucrurile să fie clare, să știe toată lumea cum arată un om care a traversat o jumătate de veac de comunism și a rămas înger, precizează, cu aerul că sindrofiei, între un „Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
obiecte. Poartă în mod exemplar noile haine de sezon: fără un fir de praf pe ele, nemototolite, fără pete de sudoare. Au încheiat un contract din care sunt excluse orice sentimente, au grijă ca rochiile de damă să nu se murdărească la probă cu make-up și ruj, ca domnii să nu-și vâre piciorul în pantalon încălțați, ca nasturii să nu se rupă și hainele să fie atârnate înapoi la locul lor, pe umerașe, după ce le-ai probat. și, mai ales
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
au urcat în autobuz în ultimul moment, dând năvală, de teamă de a nu fi refuzați de șoferi. De-a lungul întregii călătorii nu au respectat absolut nici o regulă, mai puțin cea atavică a grupului pe care îl formau. Au murdărit autocarul îngrozitor, căci au mâncat, băut și vomat tot timpul, reclamând zgomotos manele. Don' șofer, dă-ne manele, că doar nu suntem pocăiți. Toți vor să meargă în Elveția, pentru a cere un imposibil de obținut azil politic, urmând apoi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imprimeu înflorat, exact cum văzusem în revista Femeia, la care se abonase soră-mea. Purta pantofi cu toc și îmi plăcea mult să o privesc coborând strada spre casă, călcând din piatră în piatră, ca pe ouă, să nu se murdărească de noroi. Uneori, o lăsa taxiul la poarta noastră, drumul fiind prea prost până la ea. Era blondă, cu părul gros și lung, ochi albaștri și un trup destul de dolofan, alb. Stratul adipos era, bineînțeles, un semn de bunăstare de invidiat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
delfini și îi cunoștea deci foarte bine (era înnebunit după Flipper), Dănuț nu mai avea cum să-și dea seama ce putea să fie mormanul acela, atît era de sfîrtecat ! Carnea era năclăită în nisip, iar băiatul se întreba dacă, murdărită în halul ăla, mai era bună de mîncat. Îi tăiaseră coada și aceasta se afla mai într-o parte, nebăgată în seamă de nimeni. Dănuț și-a luat inima în dinți, s-a aplecat și a pus mîna pe ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care ținea găina cu capul în jos, Dănuț se rugase tot drumul măcar să o mai întoarcă din cînd în cînd, ca să i se mai scurgă sîngele și în picioare. Adusă acasă, găina era împiedicată și pusă în cadă, să nu murdărească prin altă parte. Dacă tatăl nu o tăia chiar în ziua aceea, pasărea urma să înnopteze la ei. Dănuț se ducea pe la ea, să vadă ce mai face. Aprindea lumina la baie și de bună seamă că o trezea, pentru că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mare și astfel va face și el o faptă bună. Acasă, mama i-a făcut puțin scandal, dar Dănuț a găstit repede o cutie de carton și i-a demonstrat că, dacă îl pune acolo, nu va avea cum să murdărească nimic. Mama a cedat, însă cu condiția să-l pună în baie, ca să fie sigură că nu se murdărește covorul. Dănuț nu mai putea de bucurie. A pus puiul în cutie, i-a așezat într-un colț un mic culcuș
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]