1,825 matches
-
eram cel care decidea ceea ce avea să se întîmple. S-a oprit pe țărm în vreme ce eu alergam mai jos. Am auzit un ultim avertisment căruia nu i-am dat nici o atenție, iar vocea ei s-a pierdut aproape imediat în murmurul vocilor din jurul meu. O mulțime de copii, unii în costum de baie, dar cei mai mulți în cămășuțe și lenjerie de corp împroșcau cu apă în jur ori mișunau pe plajă. Fețe surîzătoare, picioare subțiratice, burți, umeri, piei albe și roz și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
meu era genul de om care întorcea și celălalt obraz, cînd era pălmuit. De data asta palma era de două ori mai puternică pentru că venea de la mine. Cu spatele lipit de ușa camerei mele, am ascultat atent sunetele din hol. Murmur înăbușit, haine care erau îmbrăcate, alunecarea zăvorului de la ușa din față. După aceea, pentru o vreme, nimic, înainte de deschiderea ușii urmată de închiderea ei. Nu mai eram unul dintre ei. Holul putea acum să cuprindă întreaga familie. David mi-a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în care polul opus vine să realizeze uniunea. Dacă asta nu se întîmplă, și, de obicei, nu se întîmplă, îți rămîne numai durerea. Și o săracă consolare: cel puțin simți că ești viu. Liniște. Ca înaintea startului unei mari competiții. Murmurul spectatorilor încetează. Soarele este sus pe cer. Ai ridicat mîna înspre arbitru, pentru că barca ta nu e bine poziționată în culoar. Acum este așa cum trebuie. Paralel cu celelalte bărci, la mijloc între balize. Îți porți degetele prin apă și arunci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rătăciți și despre îndreptarea lor prin divane și pedepse înfricoșate administrate de spahiii renumiți ai fostei oștiri permanente a Securității pe numele ei turcesc bölük halkî. Pe cum se arată el la televizor pe dată în bar se aude un murmur de aprobare și de abia stăpânită plăcere. Mult mă zbucium eu și-i spun unchiului pe nume Ucunuțu despre cum se poate ca în cetatea Temișvarului, unde domnea tare oastea proeuropeană și democratică, să fie asemenea izbândă. Unchiul îmi dă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
În interesul rațiunii, INVENTARIAȚI. Nu folosiți exprimarea: "Două fetițe ", dacă aveți cumva de spus: "Maria și Jeanne, două fetițe, distincte una de cealaltă și de toți ceilalți locuitori ai lumii..." De la locul său, agățat cum era de hublou, Gosseyn auzea murmurul confuz al unei discuții; fără să distingă cuvintele, constata că era vorba de un bărbat și o femeie. Prudent, vârî capul înăuntru. Văzu un culoar larg. La zece metri în stânga se găsea panoul deschis prin care intrase Leej. În dreapta, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră la planșeul central și intrară într-o sală care fremăta de murmure subterane. Gosseyn bănuia prezența unui mare număr de mașini, dar nu avea creierul secund pentru a verifica această supoziție. Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca un pilon arcuit. Cei patru piloni ajungeau la un contrafort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Prima etapă era întotdeauna non-sanitatea... și echilibrul devenea prea greu de menținut, fuga spre securitatea relativă a in-sanității. Prima tentativă a lui Secoh pentru a rezolva conflictul fu pur fizică. Corpul său se încețoșă, iar, când spectatorii scăpară un ușor murmur, se întunecă. Discipolul stătea în fața lor. Gosseyn, tot la "comenzile" sistemului nervos neantrenat al "Zeului", se aștepta la transformarea lui Secoh. Dar acesta era sfârșitul. Încet, coborî treptele. Încet, pentru că mușchii Zeului erau încă prea anchilozați pentru a-i permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
răsună de horcăieli. Silueta de pe targă era ascunsă de corpurilor a doi doctori care veneau pe margine, unul fiind doctorul lui Lanark. Intrară după paravane și targa fu luată. Lanark nu mai putu citi. Stătu întins și ascultă clinchetul instrumentelor, murmurul vocilor profesioniste și zgomotul horcăielilor adînci. îi aduseră obișnuita cană de ceai din fiecare seară și apoi luminile se stinseră. în afara unei veioze din spatele paravanelor, încăperea era scăldată în umbrele mișcătoare aruncate de ferestrele coridorului. Respirația se transformă în cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atac grandios, bolnav împotriva umanității din mine. Totuși e o realizare să-mi dau seama acum că sînt pur și simplu un om rănit, să moarte. Există ceva mai distins decît un muribund? Vocea lui moale se transformase într-un murmur slab. Domnule! spuse Lanark aprins. Sper să nu mori! Bărbatul zîmbi și murmură: — îți mulțumesc, fiule. Peste cîteva clipe broboane de sudoare îi luciră pe părțile vizibile. înșfăcă cuvertura cu ambele mîini și se ridică de pe pernă spunînd pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
închise în spatele lor. Se aflau într-un lift în care aerul era liniștit ca într-un salon. Munro se uită sus, la o rețea metalică rotundă din mijocul tavanului și zise: — La puț, vă rog. Orice intrare. Se auzi un murmur slab, dar nu se simțea nici un semn că liftul s-ar fi mișcat. — Coridoarele noastre au o acustică derutantă, zise el. M-ai întrebat ceva? — De ce merg oamenii doar într-o singură direcție? — La fiecare salon sînt două coridoare, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ne chema să mîncăm. Părea o ființă mulțumită, și sînt convins că nu el provoca certurile. într-o noapte am fost trezit de un zgomot care venea dinspre peretele întunecat de lîngă urechea mea; vocea mamei mătura asemenea valurilor murmurele de protest ale tatei. Zgomotul s-a oprit și ea a intrat în cameră și s-a întins lîngă mine, strîngîndu-mă cu ardoare în brațe. Așa a fost de multe ori, umplîndu-mi nopțile cu nerăbdare și încîntare, lăsîndu-mă înmărmurit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prăbuși cadavrul lui la pămînt printre ei. în cele din urmă, își auzea cu groază tatăl venind, tram-tram, pe scări, cărîndu-și bicicleta. De obicei, Thaw îi alerga în întîmpinare. Acum o auzi pe maică-sa cum deschide ușa, apoi un murmur de voci consipirative, apoi pașii apropiindu-se de dormitor și maică-sa șoptind: „Nu-l lovi prea tare“. Domnul Thaw intra cu o privire severă și spunea: — Duncan, iar te-ai purtat urît cu mama ta! Ea se dă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cămașă să se usuce. De la acea înălțime auzea sunete care nu-i ajungeau la ureche jos, din mlaștină: lătratul unui cîine la una din ferme, o ușă care se trîntea la cămin, o ciocîrlie, copiii care țipau pe țărm și murmurul mării. Deținea două tipuri de cunoaștere, ambele la fel de valabile: cunoașterea aceea leneșă și caldă că sus, pe munte, o fată blondă într-o rochie albă îl aștepta sfioasă și nerăbdătoare și o cunoaștere mai rece că acest lucru nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deloc, închise ochii, se aplecă peste masă și-și odihni fruntea în pumnii încleștați. Auzea cum aerul mișcă ușor crengile copacilor, chemarea întîmplătoare a vreunei păsări sau o viespie bîzîind prin colțul verandei, dar ascultă cu mai multă atenție un murmur care venea din propriul cap, un sunet vag, îndepărtat, ca o conversație între doi oameni într-o cameră alăturată. Unul din vorbitori era agitat și-și ridică vocea mult deasupra zumzăitului monoton al celuilalt, încît lui Thaw i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin paravane de sticlă care se sprijineau pe ziduri metalice. Sticla era vălurită, așa că nu vedeai prin ea decît umbre, iar ariditatea, răceala și metalicitatea locului imprimau o anume vibrație pașilor, mașinilor de scris care zăngăneau, telefoanelor care sunau și murmurului vocilor celor din administrație. Doi bărbați înalți, cu ochelari s-au oprit într-un colț. — Cred c-ar fi mai bine să-l verific pe casierul ăla. — Nu, nu. Nu-i deloc nevoie de asta. — Totuși, dacă cifrele nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
m-ai lovit. — îmi pare rău, spuse el cu răceală. El nu se putea gîndi decît la pata cenușie de pe tablou. Răceala și indiferența se răspîndiseră în el ca o pată. Mai tîrziu îl auzi pe taică-său venind și murmurul conversației din living. Domnul Thaw deschise brusc ușa dormitorului și-l întrebă: — Duncan! I-ai dat lui Ruth un pumn în stomac? — Da! Ne-am certat. — Uite ce, Duncan, mă bucur că ești pregătit să te aperi, dar nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ajunseră la poarta unui gard viu solid și Marjory îi șopti că n-o să întîrzie mult, și-l lăsă afară. Seara era friguroasă și fîșii de gheață apăreau pe trotuoar sub felinare. Auzi cum se deschide o ușă și apoi murmurul vocii lui Marjory urmat de tonurile mai joase ale altcuiva. în cele din urmă, ușa se închise iar Marjory veni lîngă el cu o cută verticală între sprîncene. — îmi pare rău, Duncan, dar nu poate veni. Probabil că e răcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
conversații despre familie, sex și bani ar putea diminua niște sentimente care ar interfera cu tratamente mai directe. Și dinților trebuie să le dai atenție. Nu îi speli cu regularitate, nu-i așa? — Nu, răspunse Thaw. Salonul era plin de murmure care, o dată sau de două ori pe săptămînă, se întretăiau cu dispute politice în care hălci verbale erau azvîrlite dintr-o parte în alta a salonului de la distanțe mari. Uneori, dimineața, se auzea în apropiere un zăngănit și un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al cheii. Strîngînd-o pentru a se liniști, ieși în stradă. Aerul era cald, iar cerul negru ca smoala. în mijloc, o planetă roșie emana inele de aer întunecat, asemeni vălureleor iscate de o piatră aruncată într-un lac. Thaw urmă murmurul și o luă la stînga. Acest murmur venea de la o cioară neagră care zbura lîngă ceafa lui. în marea tăcere care se lăsase, poruncile ei erau foarte clare. El însuși era pasărea aceea neagră care se uita în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ieși în stradă. Aerul era cald, iar cerul negru ca smoala. în mijloc, o planetă roșie emana inele de aer întunecat, asemeni vălureleor iscate de o piatră aruncată într-un lac. Thaw urmă murmurul și o luă la stînga. Acest murmur venea de la o cioară neagră care zbura lîngă ceafa lui. în marea tăcere care se lăsase, poruncile ei erau foarte clare. El însuși era pasărea aceea neagră care se uita în jos la Duncan Thaw și la străzile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de balustrul unui pod și cuprinse în brațe un parapet. îi era rău. Fluviul devenise un pîrîiaș printre limbi de pămînt noroios. Un nor subțire de albatroși țipa deasupra unei mortăciuni, sub podul suspendat, spre răsărit. în tălpi simți un murmur subteran care începu ca o vibrație și deveni un zdrăngănit în urechi, năvălind în orizont ca trăznetul unui gong. își ridică fruntea și văzu depozitele de pe malul stîng. Dincolo de ele, orașul se ridica la cer. Mai întîi turnurile municipalității, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era atît de respingător, că se întinse pe pat și încercă să doarmă, dar imaginația lui proiecta peisaje urbane în spatele pleoapelor: priveliști lunecătoare cu stadioane, fabrici, închisori, palate, piețe, bulevarde și poduri. Conversația Rimei cu Nancy i se părea un murmur depărtat al mulțimilor, printre care se auzeau sunete de fanfară. Deschise ochii. Zgomotul nu era imaginar. Aerul vibra de larma trompetelor. Lanark se ridică, la fel și Rima. Trompetele deveneau asurzitoare, apoi tăcură cînd o figură neagră și argintie apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Munro cînd acesta trecu împreună cu ei. Coridorul deveni din ce în ce mai aglomerat. Șambelani în negru și argintiu conduceau grupuri mici de oameni, unii negri și orientali. De la ferestrele de sus se auzeau aplauzele unor adunări depărtate, sunetul slab al fanfarelor și orchestrelor, murmurul și huruitul motoarelor. Bărbați și femei vioaie, bine îmbrăcate veneau și treceau prin uși pe ambele părți, iar rucsacurile pe care le căra îl făceau pe Lanark să se simtă nefiresc printre cei care duceau mape și serviete. Dacă Rima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiert și bucăți de carne și mîncă delicat cu cealaltă cîteva minute, privindu-l atent pe Lanark, care acum auzea orchestra cîntînd foarte tare, căci grupurile din imediata vecinătate nu mai vorbeau și erau atente, iar dinspre galerie se auzeau murmure furișate. Lanark simțea cum i se încinge fața din ce în ce mai mult. — De ce naiba stai acolo, dacă n-ai nimic de spus? zise Multan. — De jenă, spuse Lanark pe o voce scăzută. Eu am început această conversație și nu știu cum să-i pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cineva să-i spună ceva. În mod deliberat așteptase până în ultima clipă ca să acționeze. Și acum, poftim! Fata părea că nu-și dă seama de tumultul său sufletesc. ― A spus (vocea ei scăzu până a nu mai fi decât un murmur:) că trebuie să te prefaci c-ai fi interesat de Institutul de Semantică și că, acolo, urmează să colaborezi cu... cu... Se clătină, părând gata să se prăbușească. Gosseyn o prinse în brațe și o susținu. ― Da. Da. Cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]