1,312 matches
-
în spatele Moldovei, șoptește el cu glas răgușit. Și tu m-ai vândut, Cazimire? Vreo înțelegere secretă? se întreabă Șendrea. Mai degrabă lingușeală, de frică, spune Țamblac. La Cracovia am auzit că în Dieta poloneză s-au ridicat voci care îl mustră pe Cazimir, grăiește Stanciu: În loc să umble cu plocoane lașe și lingușeli rușinoase înaintea sultanului, mai bine ar pune mâna pe sabie și l-ar ajuta pe Ștefan, un principe atât de vestit; ceea ce ar fi de folos nu numai întregii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sus, Podu-n, jos!" Mi s-a aplecat! De "Valea Albă" nu mă întreabă nimeni?! Și ce amestec are "Soarta" în toate aiestea?! Eu! Eu sunt de vină! Multora le-am rămas dator c-o viață. N-aveau decât una... Mă mustră cugetul. De-aș putea răscumpăra sângele, lacrimile... Am sacrificat tot. Am... am... Nici Dunărea nu mă mai spală... Mă chinuie întrebarea: a meritat sacrificiul? Așa-așa! se dezlănțuie Daniil. Răsucește cuțâtu'! Mai tare! Mai adânc!... M-or blăstăma măicuțele... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă plimb și să mă gândesc” reprezenta pentru tânărul de 22 de ani care eram pe atunci și care se trezise, pe neașteptate, într-o cu totul altă situație, complet nouă, critică, de fost student și de probabil viitor recrut, mustrat de familie (ce-ai făcut!) și chiar repudiat de unii dintre membrii ei, singura soluție de liniștire, de împăcare cu sine, de mobilizare și concentrare a forțelor de care aveam absolută nevoie ca să rezist. Așa am văzut-o, tot plimbându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
comoditatea relativă a fotoliului improvizat, simțindu-se în siguranță, „păzită” de noi a adormit și sforăie încetișor. Descoperirea mă înveselește, râd și o strig, ca să o readuc la datorie, să privească mai departe filmul căruia îi trăsese clapa. Doina mă mustră. E prea târziu însă: mama s-a trezit deja, nu e deloc supărată, zâmbește „vinovat”, amuzându-se ea însăși de situația în care se află: prinsă „în culpă” și „demascată”. Izbucnim în hohote, „incidentul” ne-a apropiat și mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cunoscut?) era, seară de seară (programul redacțional fiind pe atunci de la 17 la 21), plină de lume. Îl mai aud și acum pe Paul Goma adresându-se unei scriitoare sau traducătoare din Cehoslovacia, pe care evenimentele o surprinseseră în România, mustrând-o ușurel pentru ceea ce numea orbirea lor națională față de frații slavi de la răsărit: „Acum vedeți și voi cine sunt rușii! Noi îi cunoaștem de mult!” Pe Virgil Teodorescu, în schimb, aceleași evenimente l-au surprins la Praga. Văzuse cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de un student, cu provocatoare veselie: „Ce stradă e asta, băiete?”, „Iuliu Maniu, domnule!” a răcnit complice prietenul meu. „Trăiască!”, a pus punctul pe i studentul țărănist. Aflând de isprăvile mele electorale, tata, om cu vederi de stânga, m-a mustrat, m-a „prelucrat” îndelung (fără să bănuiască, sărmanul, că în curând va fi dat afară din partid și că așa va rămâne, exclus, toată viața). „Învățăturile” sale au dat probabil ceva roade din moment ce, în 1953, la moartea lui Stalin (tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-i bun pentru baie la picioare. Au luat și alții sare din Marea Moartă. Am intrebat pe părintele care era cu noi dacă e păcat să luăm sare. A zis că nu e păcat. Dar cugetul meu mereu parcă mă mustra de ce-am luat. Acolo a fost cândva Sodoma și Gomora și din cauza destrăbălării oamenilor Dumnezeu a poruncit pământului să-i înghită. Cu totul s-au dus în adâncul pământului. Și așa s-a format Marea Moartă. Mie îmi vine
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Confort și lux mare, Vinul mult în pahare, Pe furiș viața s-a dus, Tinerețea s-a ascuns, Batranetea-i haină grea, N-o poftește nimenea, Și-a rămas la mine-n casă Noaptea să dorm nu mă lasă, Mă mustra mereu, Ce-am făcut o viață eu ? Zeci de ani eu am trăit, Păcate far’ de număr am facut, Spovedindu-ma mereu, Am aflat de Dumnezeu, Se jertfește mereu, Unde mai alerg eu, La Biserică să vin, Acolo-i « Sânge
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
grătar și macaroane cu brânză. Secretarul a refuzat macaroanele, spunând că el nu suportă brânza. Macaroanele aveau un gust ciudat, dar am crezut că brânza este de vină. După ce s-a luat masa, înainte să urc în cameră am fost mustrată și întrebată unde zăbovisem atât de mult. 204 M-am uitat la magazinul de la subsol, am mințit. Într-adevăr, la subsol era un mare magazin unde se găseau felurite produse din import, care nu se aflau pe piața liberă, și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
niște clepsidre uriașe, prin transparența sticlelor lor zărindu-se nisipul care curge repede, repede. Un avertisment clar, care îmi atrage atenția asupra problemei principale: lipsa de timp, un avertisment hipertrofiat, pentru a fi avertizat cu severitate. Iată că inconștientul mă mustră. Cred că a atribui inconștientului doar o forță malignă este o eroare; se stăruie încă în ideea "animalului interior" care concentrează pulsiuni primitive, către căi aberante. Nu este așa. Inconștientul poate fi și este un paznic, un îndrumător, sever, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
manifestat uneori destul de nepotrivit. Astă vară, oprit regulamentar și foarte politicos de un colonel de circulație, care m-a avertizat în modul cel mai respectuos să fac loc unei coloane cu înalte oficialități internaționale, Vasile, aflat în dreapta mea, l-a mustrat foarte sever pe acest ofițer superior să-și vadă de treabă: "ce, nu știi că e Domnul Profesor? De ce îl oprești?". După cum mi-a spus colega B.V., fiind de gardă, a intrat pentru contravizită în secția "noastră" cu care ocazie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
primit o scrisoare mai "specială", de la Victor, coleg de clasă în școala elementară și în liceu, și "de an" în facultate. Avem atâtea amintiri comune, încât suntem, fiecare în felul său, produsul acestui trecut comun. Victor avea dreptul să mă mustre pentru lenea mea "poștală", dar, desigur, cuvintele lui de dojană m-ar fi supărat, pentru că adevărul supără foarte mult. Dar Victor a trecut direct la subiect, un subiect care mi-a amintit o vorbă a lui Săhleanu: despre întâmplări întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru vizitiii care brutalizau caii și visa să înființeze la Cenușa un dispensar pentru animale. În curte creștea trei măgari, animalele ei preferate. Personaj fermecător și capricios, mătușa Nadia mă răsfăța cu o atenție deosebită. Nu mai contenea să o mustre pe mama că nu are grijă de instruirea mea ("tu nu vezi ce dăruit este copilul tău?"), îmi dădea bani, peste nevoile mele, și îmi promitea să mă ia cu dânsa la Paris să văd lumea. Mie mi se suise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zilele sunt grele, dar speranța nu poate pieri pe vecie”(Psalmi, 9:11), iar „nădejdea vieții veșnice pe care a făgăduit-o mai înainte de anii veacurilor Dumnezeu, care nu minte”(Tit, 1:2), nu poate dispărea. Mitropolitul Nectarie ar mustra acele „suflete inconștiente, care nu apreciază zilele mari pe care le trăim, sufletele care seamănă otrava invidiei și a învrăjbirii, făcându-se coadă la toporul dușmanilor țării”. Valorile Bisericii de pretutindeni, apărătorii și slujitorii acesteia, își au importanța lor, atât
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Să nu răspundeți niciodată cu anumite replici copiilor! Le zăpăcesc inocența și lasă într-înșii o impresie proas tă!». Odată, fără nici o ezitare, a luat foarfecele și și-a tăiat părul pe ceafă, în felul clericilor. Mama Angela l-a mustrat și l-a amenințat că-l va duce în Piazza delle Erbe pentru a fi ocărât de mulțime. Dar a rămas o simplă amenințare. Capitolul II Fiul cizmarului (1873-1886) Școlile primare Pe la trei ani, Giovannino a fost înscris la Grădinița
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
atât încât o va repeta totdeauna religioșilor săi ca să-i respecte pe cei săraci, pentru că «sunt chipul lui Cristos în suferință». Într-o altă împrejurare, un domn al aceleiași asociații, văzându-l pe tatăl Luigi fumând o țigară, l-a mustrat într-o manieră foarte urâtă: «De ce aruncați banii în fum, din moment ce nu reușiți să vă întrețineți familia?». Nu totdeauna pomana - va comenta don Calabria - este un gest de caritate!». În timpul verii, tatăl a alternat momentele de ușoară ameliorare cu cele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lepădau scandalul și rușinea de pe umeri, alungându-și fiicele dezonorate ori împiedicând cu ajutorul unor moașe o maternitate nedorită. Doamna Angela a fost educată la școala lui don Nicola Mazza, care se îngrijea de aceste biete fete, niciodată pentru a le mustra ori pedepsi, dar totdeauna pentru a le sprijini, a le încuraja să-și reconstruiască o viață adevărată. Giovanni se afla în momentul cel mai critic al dezvoltării sale fizice; ar fi avut nevoie de o mâncare mult mai consistentă. Don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Da, dar... nu voiam să vă jignesc... trebuie să înțelegeți exigențele găsirii în fiecare zi a vreunei informații care să intereseze cititorii...». «Oh, dar nu vă preocupați, nu am venit pentru a vă intenta cauză și nici măcar pentru a vă mustra; dimpotrivă, aș vrea să vă mulțumesc... Vedeți, dumneavoastră mi-ați adus un serviciu prețios... până azi nu eram sigur că ar fi voința lui Dumnezeu aceea ca eu să mă interesez de tinerii săraci. Articolul dumneavoastră mi-a dat, în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mizeria, mă încredințez bunătății și milostivirii nemărginite a Domnului». Părintele său spiritual îl încurajează, scriindu-i mai jos acele rânduri: «Dragă don Giovanni în Cristos, Ego quos amo arguo et castigo [Eu pe toți cei pe care îi iubesc, îi mustru și îi pedepsesc, Apoc 9,19]. Așa și cu slujitorul său don Giovanni. Ultima etapă dureroasă a Operei Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe, care a provocat un Vizitator Apostolic, a fost o nouă probă evidentă, lampantă, strălucitoare și peremptorie cât
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Sa până acum nu vede asta așa; Opera asta încredințată acestui preot sărman o vede bine și încă cum, dar cu ochiul omenesc, pe când ea trebuie privită cu ochiul credinței». Acela și lucru s-a întâmplat și când a fost mustrat pentru că surorile (viitoarele Slujitoare Sărace) primiseră o fată de 15 ani, adunată de pe stradă. Cardinalul, prost informat, l-a admonestat: «Ce faceți din surori? Eu i-am răspuns: Ceea ce Divina Providență va voi. Deocamdată lucrează pentru Casă, iar acum au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
adevărata cale a „reînnoirii“ promovate de Conciliu. Să rămână ca un punct de referință și de verificare a autenticei „apostolica vivendi forma“ pe care azi mulți o invocă și o caută. Să mai răsune încă glasul său pentru a îndemna, mustra, rechema... Iar el să unească rugăciunii sale rugăciunea noastră pentru a dobândi Bisericii de la San Zeno și Bisericii universale o primăvară reînnoită de sfinți». Și nici nu ne imaginăm că mesajul lui ar fi depășit. Nu, nu e depășit! E
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se mișca Ducele atunci cînd apărea în lume. Invitații la ceremonia nupțială au avut ocazia să constate de visu calitățile energice și de comandă ale noii contese Ciano care, în rochie cu trenă albă, ieșind de la biserică, dirija mașinile și mustra șoferii... Acordul de la Laterano 225, reglînd problema romană, rămasă în litigiu de la 1870, a adus corpului diplomatic un nunțiu apostolic ca decan, iar monseniorul Borgoncini Duca, oferea, în această calitate, într-o vilă pierdută în fundul unui parc de pe Via Nomentana
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
î.e.n. unde pomenește de Galileea Neamuri- lor, amestecate cu informații despre vremuri de mult apuse cînd ivriții ba se păruiau cu filistenii, ba puneau împreună de ceva jaf printre vecini sau pe unde norocul se arăta mai ochios. Dar îi mustră să nu se sumețească în fața lor pentru că încă mai au toiagul cu care le poate înmuia șalele și chiar mai mult. Mai găsim la Isaia unele informații uluitoare care au fost ocultate pînă în prezent. ,,19,18 În vremea aceea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
al creativității. Pentru orice copil, ucenicia inegalității între sexe începe odată cu preadolescența. Prejudecata că fetele trebuie să fie „altfel” decât băieții le este inoculată zilnic copiilor de sex feminin, ceea ce le va modifica esențial comportamentul. De multe ori părinții își mustră fetițele: „Tu ești fată, iar fetele sunt cuminți!”, „Ce sunt apucăturile astea băiețești?”, „Jucăriile astea sunt pentru băieți, fetițele se joacă cu păpuși” (în general jucăriile creative le sunt oferite băieților și le sunt refuzate fetelor), „Fetele nu merg oriunde
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
iulie: „În vederea preparativelor ce vedem că se fac pentru o neîntârziată trecere a Dunării de către armata noastră, trebuie să credem că guvernul a izbutit, sau e în ajunul de a izbuti să încheie acest tratat“.94 Dar Românul, oficiosul guvernului, mustră pe acest ziar, spunându-i că nu este în interesul țării ca să facă asemenea insinuări sau denunțări. Armata română ia totuși - și fără încheierea acestui tratat - o parte activă la cucerirea cetății Nicopole. Au luat parte la luptă bateriile românești
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]