1,229 matches
-
ale dirijorului Hans Rosbaud din anii ‘50, la Festivalul de la Aix-en-Provence, unde a fost pe rând o extraordinară Fiordiligi, alături de cealaltă Teresa, Berganza, ca parteneră în Dorabella, apoi Donna Anna și contesa în Nunta lui Figaro. Despre duo-ul Stich-Randall-Berganza, muzicologul Bernard Gavoty vorbea ca despre „două adevărate perle, o bijuterie îngemănată, în care strălucesc blonda și bruna, cele două Teresa. Ele rivalizează prin tinerețe, prin naivitate jucată, prin experiență voalată de grație. ă...ț Surâzând neîncetat, ele se amestecă asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
au pus amprenta pe caracterul simfoniei. Unii comentatori au legat impetuozitatea, năvalnicul suflu de viață care țâșnește din Simfonia VII, de speranța luminoasă către viitor a popoarelor, de bucuria resimțită de masele largi la aflarea căderii lui Napoleon. Iată de ce muzicologul Karl Schnewolf, denumește Simfonia VII-a ,,Simfonia 1812”. Optimismul care străbate Simfonia VII, bucuria fără margini, dusă până la paroxism, care irumpe din sunetele ei, ne apar cu totul explicabile. Însă în această ,,apoteoză a dansului” (cum a numit-o Wagner
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
când o voință severă, puternică, când o dezamăgire tragică, iar pe alocuri se ivesc episoade visătoare, lirice, expresii ale idealu rilor frumoase, atrăgătoare, pentru a căror înfăptuire se duce o luptă eroică, cu multe peripeții”. ,,La sfârșitul primei părți, continuă muzicologul sus amintit, încep să se audă sunetele prevestitoare ale victoriei. Și, în clipa când pare că nu mai există margini pentru dezolare și tristețe, renaște iarăși motivul energic al primei teme, afirmând voința de a lupta”. În coda, ultima secțiune
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
margini pentru dezolare și tristețe, renaște iarăși motivul energic al primei teme, afirmând voința de a lupta”. În coda, ultima secțiune a mișcării, apare în registrul grav un motiv persistent, coborâtor. Pe el suflătorii suprapun accentele tragice despre care vorbește muzicologul citat. Partea II-a a Simfoniei nu este, după cum ne-am putea aștepta, o mișcare lentă; e un scherzo; el poartă la început mențiunea de tempo ,,molto vivace” ( în această Simfonie cele două părți mediane sunt deci inversate). Scherzo-ul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
literaților. Tot cu Andrei, prin anii '90, am trăit la conacul lui Enescu de la Tescani (de fapt al Marucăi Cantacuzino) o experiență unică. Eram în acel moment vreo 15 pensionari ai "casei de creație" (în majoritate pictori) și, după cină, muzicologul Firca ne invită în salon să ne cânte la pian. Ne-am așezat cu toții pe canapelele și fotoliile originale risipite în jurul salonului; un enorm covor oriental se întindea între noi și pian. Firca trecea de la o piesă la alta, improvizând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în 1978, pe acordurile unei sonate de Beethoven, în mijlocul unui recital la Istanbul. Îi deosebește doar destinul înregistrărilor ce le duce numele mai departe, din generație în generație. Dacă numele șters pe nedrept poate fi rescris (și o făcea un muzicolog român vorbind despre simfonicele Radiodifuziuniiă, înregistrările românești par să fi fost distruse pe vecie. Cele occidentale, făcute pentru o companie de mică anvergură, Pye, ce a dat de mult faliment, au șansa să reapară în catalog, treptat, grație elevului său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
străinătate, sub egida sau nu a Institutelor culturale. Londonezii au, se pare, mai mult noroc decât praghezii, iar recitalul unei pianiste de calitatea Luizei Borac nu a trecut neobservat, chiar dacă nu s-a desfășurat la Wigmore Hall. Evan Dickerson, un muzicolog câștigat pentru cauza lui Enescu și a muzicienilor români, scrie într-o substanțială cronică a recitalului că evenimentul a demonstrat în mod repetat „profunzimea simțirii și muzicalitatea înnăscută“ proprii interpretărilor Luizei Borac. „Aplomb izbitor“, „integritate a interpretării“, „emoția ei domnind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
-mi explice cauzele despărțirii. Sigur că m-a convins, chiar mi-a smuls promisiunea să scriu o povestire cu titlul de sus. N-am reușit. Iar articolul acesta e despre blondele lui Mike Oldfield, firește... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Sugestiile unui muzicolog Victor ESKENASY Nu știu dacă președintele Academiei Române este meloman și nici dacă domnul Ionel Haiduc are vremea să citească presa din provincie, revista „Tribuna“, În speță. Cred Însă că ideile pozitive trebuie răspândite. Cred și că muzicologii bucureșteni și ieșeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
MELOMANI Sugestiile unui muzicolog Victor ESKENASY Nu știu dacă președintele Academiei Române este meloman și nici dacă domnul Ionel Haiduc are vremea să citească presa din provincie, revista „Tribuna“, În speță. Cred Însă că ideile pozitive trebuie răspândite. Cred și că muzicologii bucureșteni și ieșeni ar trebui să intre În rezonanță și să-și manifeste solidaritatea atunci când ideile le vizează branșa. Prin extensie, asemenea sugestii, puse În practică, ar putea avea un impact și asupra melomanilor de rând. De aici și ideea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
lor redacțional și comercial! Profesorul László Îi mai propune președintelui Academiei Române să modifice denumirea premiului pentru lucrări de muzicologie al instituției sale În Premiul „Constantin Brăiloiu“. Argumentele sunt multe, pornind de la recunoașterea internațională de care se bucură cel mai important muzicolog român, a cărui carieră de maturitate s-a desfășurat În exil, la Paris și Geneva. Este adevărat, câteva străzi Îi poartă numele În România, dar n-am văzut În standurile librăriilor nici unul din volumele operelor sale, cu ani În urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
numele În România, dar n-am văzut În standurile librăriilor nici unul din volumele operelor sale, cu ani În urmă publicate și În românește de Editura Muzicală. După cum nu am văzut nici vreuna din lucrările ce i-au fost dedicate de muzicologi, Între care, nu pe ultimul loc, se află chiar un volum semnat de profesorul László Împreună cu Emilia Comișel. Și ar fi oare o sugestie exagerată ca În așteptarea unui Institut de muzicologie, Electrecordul să republice, În coproducție cu Disques VDE-Gallo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
și macedoromânilor. Desigur, specialiștii o cunosc, dar nu ar fi util să le devină familiară și studenților În muzicologie și melomanilor În general? Ultima sugestie pe care profesorul László i-o face președintelui Academiei Române este să lărgească numărul compozitorilor și muzicologilor recompensați cu titlul de academicieni. În prezent sunt numai doi, Ștefan Niculescu și Cornel Țăranu. Nu este, poate, locul, Într-o revistă a presei, de a sugera alte nume meritorii. Dar, fie-mi iertat, am convingerea că profesorul Ferenc László
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
recompensați cu titlul de academicieni. În prezent sunt numai doi, Ștefan Niculescu și Cornel Țăranu. Nu este, poate, locul, Într-o revistă a presei, de a sugera alte nume meritorii. Dar, fie-mi iertat, am convingerea că profesorul Ferenc László, muzicologul și pedagogul de excepție În lumea românească de astăzi, cel ce reprezintă exemplar România În atâtea societăți internaționale de muzică, ar fi printre primii, dacă nu numele predestinat. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Training BOBO Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
provincie frustrată, îmi e teamă, fiindcă nici un festival străin, Sibelius, Dvorak, Șostakovici de exemplu, nu își măsoară reușitele în funcție de interpretarea strict integrală a operelor unui compozitor. Mai grav mi se pare, mutând lucrurile pe un alt plan, atunci când un critic muzicolog, într-o antologie de evocări despre Enescu, ce se dorește exhaustivă, uită să integreze mărturia unei personalități intelectuale contemporane de talia lui Sebastian. Flaminius, alias Sebastian, a avut șansa să poată asculta un festival ad-hoc Enescu, în cursul stagiunii 1936-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
care s-a născut, la Tu¬apy, în sudul Boemiei. Evenimentul principal a avut loc însă în sala Suk a Filarmonicii cehe, unde viața dirijorului a fost evocată într-o conferință însoțită de proiecții de film, imagini de arhivă, de către muzicologul Petr Kadlec, curatorul expoziției omagiale deschise în Rudolfinum, sediul filarmonicii. Tot acolo, Jana Gonda, directoarea casei Supraphon, a prezentat presei și melomanilor discurile omagiale realizate cu prilejul centenarului. Cel dintâi este un excepțional DVD, ce conține un documentar din arhivele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
parte din diaspora română și că au fost asimilați în așa măsură somităților mondiale muzicale încât indiferența cu care îi tratează țara lor de origine aproape că nu mai contează. Sigur că în mod ideal ar fi frumos dacă un muzicolog, o instituție culturală sau o casă de discuri românească s-ar fi ocupat cu perseverență de recuperarea și promovarea arhivelor lor, de menținerea în mers a ceasului publicării de studii sau al aniversărilor. Insistența mea obsesivă este probabil inutilă, deoarece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Spycket pe bună dreptate, „pe care arareori o găsești într-o asemenea unitate, constanță, de la un capăt la celălalt al concertului“. Și ce se poate spune mai mult despre acest disc târziu revelat publicului și colecționarilor decât îndemnul final al muzicologului citat: „Ascultați interpretarea ei miraculoasă, pe care din nefericire nici unul din discurile sale nu o va restitui vreodată complet: ceea ce transpare aici este însă deja un soi de miracol“. În termeni de miracol se vorbește adesea și despre Sergiu Celibidache
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
pentru lacrimile lor... Mulți cad la proba practică, pe care nu altcineva, ci ei înșiși ar putea-o fixa, în orice moment al existenței lor. SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Viața și moartea muzicii clasice ... este titlul ultimei cărți a muzicologului britanic Norman Lebrecht, care adaugă ca subtitlu „înfățișând cele 100 de discuri cele mai bune și 20 din cele mai rele înregistrate vreodată“. Scriu sub impresia dispariției lui Luciano Pavarotti și nu pot să nu observ că, în clasamentul oferit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Acolo unde l-am găsit nu știau că îl au în raft. N-am văzut vreo semnalare în paginile culturale ale presei, semn că nici criticii nu i-au acordat vreo importanță. Eu unul am aflat de apariția lui de la muzicologul Stephan Poen, de la Roma, care semnează o prezentare pasionată a setului. Și nu e de mirare, fiind vorba de soțul regretatei și excepționalei mezzosoprane care a fost Elena Cernei, una din solistele cvartetului vocal ce interpretează cele două capodopere. Indiscutabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Vladimir Prelipcean, profesor preot dr. Liviu Stan, conf. univ. N.Lungu, profesor preot Ene Braniște. Dintre colegii săi, unii reprezintă nume de refarinta în teologie, cultura și arta românească: Dan Zamfirescu - istoric, lingvist și critic, preotul Alexie Buzera - profesor și muzicolog, preotul Constantin Sarbu - director al Seminarului Neamț și vicar al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, maica Nazaria - stareța Mănăstirii Văratec, maica Eustochia Ciucan - stareța Mănăstirii Agapia, preot Gh. Dragulin - teolog cărturar, preot Gh. Izvoranu, preot Teodor Irimia - protopop de Iași, preot
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
iar în 1906 interpreta chiar concertul său de pian și diverse alte piese. Legăturile lui Elgar cu Dvoøák sunt și ele relativ bine cunoscute, iar pentru programul festivalului de anul acesta puse în evidență într-un instructiv eseu semnat de muzicologul britanic Graham Melville-Mason, acesta de mai bine de un deceniu consilier onorific al Primăverii pragheze. Locul de onoare în programul festivalului îi revine însă lui Sviatoslav Richter, pianistul mult iubit de praghezi, el însuși un fidel al festivalului și mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
-n jos“, ca și cum recitatoarea ar fi arătat Înspre sine, exhibîndu-și propriile răni. „CÎtă sensibilitate, suspinase o doamnă. Ce soartă!“ Spectacolul se terminase, puțini mai rămăseseră afară de mine și de ei În sala neîncălzită, Între ceilalți jurizanți, profesori de muzică, etnografi, muzicologi, interpreți de folclor, oameni de teatru. Cedaseră la inimioară În fața lipsei vederii celor de pe scenă, nu mai Întîlniseră un asemenea fenomen În masă, mulțimea orbilor Îi copleșise, sînt sigur că lăcrăma seră la cîte o poezea, la cîte un duet
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bărbați și femei, fie că tî năra era o frumusețe destabilizatoare, fie că ei nu se așteptau ca unul ca mine să fie abordat astfel de o localnică. Ea Îi cu noștea pe aproape toți, i-a salutat pe rînd. Muzicologul și cîntăreața de folclor i-au răspuns Încîntați că „De cînd nu te-am mai văzut... Dar bine că n-am avut motive de a da pe la tine pe la cabinet cu necazuri, ce bine că ne Întîlnim aici“. Ceilalți, În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
micșorarea ușoară a notelor, așteptarea zilei de mîine, asigurarea că au consemnat totul și un „la revedere“ adresat numai mie cu apelativul „domnul de la București“. Nume nu mai aveam, graba lor de a dispărea le tulburase serios ținerea de minte. Muzicologul și solista, uimiți pesemne de plecarea abruptă a celorlalți, au bîiguit cîteva amabilități de final și ne-au lăsat singuri În sala rece. Nu mă dumiream nicicum de unde s-o iau pe nou-ve nită. Nu o identificam și pace. Creierul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și la naștere cu calitățile dominante ab initio. În cazul lui Bruch vocea ar fi fost semnificativă din prima. Era un om de voce, din butoiul de suflete. Cânta În coruri, În coruri de templu. De profesie era bariton și muzicolog. Găsea manuscrise vechi și le adapta sau le făcea aranjamentul pentru grupuri de muzică veche și barocă. Avea și el găinăria lui, după cum spunea. Cânta bine. Vocea de cântat era În regulă, dar vocea de vorbit era gâjâită, rapidă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]