1,401 matches
-
se vor apleaca să-i asculte, fie chiar și pentru o clipă. Cuvintele pelerinilor ce au însemnat picături de bucurie în Cărțile de onoare ale mănăstirii sunt adevărate pecete pline de viață, într-o clipă de taină, ale credinței lor. Nădăjduiesc în bunătatea Domnului ca mulțumirile sufletești ce izvorăsc din cuvintele pelerinilor să întărească mai mult smeritele rânduri din prima parte a lucrării. Afirma cineva la un moment dat că mănăstirile, pentru importanța lor religioasă și națională, trebuiesc cercetate și cunoscute
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
s-au scurs în clepsidra timpului. Însă din ceea ce are, este păstrat cu toată sfințenia și multă grijă, întrucât acestea mărturisesc de credința și râvna celor de dinaintea noastră pentru grija sufletului, cultură, artă și civilizație. Cu sfinții timpul are răbdare. Nădăjduim să fie așa și cu lucrurile ce au aparținut sfinților, căci stă în firescul lucrurilor ca ele să fie expuse la loc de cinste în casa în care sfinții au iubit-o și unde cu mâna lor au așezat aceste
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
primi Sfânta Lumină și a vedea cu ochii aceștia îndoielnici minunea venirii Sfintei Lumini, trănd emoții înălțătoare și clipe ce cu siguranță nu se vor șterge din inima mea. Acest dar ce Dumnezeu l-a făcut mănăstirii noastre, prezența Sfintei Lumini, nădăjduiesc să rămână mereu aprinsă în inimile noastre, iar la vreme de întristare și ispită să se facă foc curățitor și aducător de pace și liniște sufletească. Se spune că pentru a ne purta crucea vieții mai ușor este bine să
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a pârjolit cam mult în calea lui. Poate acel decret a făcut ca monahii să prețuiască mai mult viața monahală, să prețuiască harul ce l au primit la călugărie și să trateze cu mai multă responsabilitate acest mod de viețuire. Nădăjduim în bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu să nu mai fie nevoie de asemenea înveșmântări în durere pe viitor, mai ales că viața noastră interioară a slăbit mult și nu știm dacă vom mai avea măcar un sfert din credința, răbdarea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Orice întoarcere în ținutul Neamțului cum este și aceasta din preajma Sfântului Ierarh Varlaam aduce sufletului ostenit bucurie duhovnicească și speranță în lupta războiului nevăzut. Recunoscător Bunului Dumnezeu și Sfinților nemțeni pentru toate, rămân smerit pelerin la izvoarele frumuseților netrecătoare și nădăjduiesc întru împlinirea acestora, în chip desăvârșit, în Biserica Triumfătoare. Frumoasă aducere aminte întâlnirii cu primitorul stareț Arhimandritul Vichentie și cu Părinții Hrisostom și Iustin, ostenitori întru ale duhului. Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale și Exarh Cultural al
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
blândețea și cuvântul bun și ne-au învățat împăcarea, iar Dumnezeu ne-a lăsat să gustăm din învățătura și pildele sale și mult mai mult... Mâinile noastre au încercat să-și afle un rost, deși goale, iar în suflet am nădăjduit să putem petrece o schimbare; cât am reușit numai Dumnezeu știe. Dar să ne ajute El să ne amintim și după ce vom pleca, de roadele bune pe care le are de dat fiecare pom bun, de cununa curcubeului după ploi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Singura întrebare care, cu neliniște, ni se impune e următoarea: unde ne duce captarea secretului inspirației? Freud ucide simptomul maladiv prin aducerea în lumina subconștientului a cauzelor determinante. Procedeul similar al lui André Breton nu va stîrpi cumva inspirația? Să nădăjduim că nu. Pe măsură ce știința înaintează, tainele creației, ca orizonturile Saharei, se înfundă, se ascund ca pasărea măiastră, se topesc ca zaimful lunii. Și numai cei aleși ne pot conduce pe drumurile minunii”. Mai rezervat, Ion Barbu - la acea dată tovarăș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el le zice roci), cu care trage în președintele Băsescu din toate pozițiile. De multe ori, îl mai ajută și Sancho Panza, în persoana chiorchiojâtului de Victor Ciorbea, care în imensa-i nesimțire, are curajul să mai apară în fața lumii, nădăjduind că memoria românului este scurtă și prin definiție, este dintr o specie catalogată ca animal blând și iertător. În privința respectării legalității, în acea epocă nefastă pentru țară, cred că ar trebui să rămână ca un moto, cele spuse de urmașul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
foarte obosită și că vrea să se odihnească și vor vorbi mai târziu. Nu a ieșit trei zile din casă, decât atunci când și-a facut necesitățile. Parcă era mută. Tatăl ei îi aducea mâncarea în cameră și nu spunea nimic. Nădăjduia că într-o zi îi va povesti ce s-a întâmplat. Mânca foarte puțin. Slăbise dar tot frumoasă era. În timpul cât a stat în casă, se gândea cum să-i scrie lui George despre cele întâmplate și tatălui ei cum
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
legea, oacheși și simpatici se adăpau dintr-un jgheab din diamante pure și șlefuite. El îi urmărea cum încing un concurs de sărit, când... a luat-o de-a curmezișul, întocmai ca un polobocel și a căzut într-un lac. Nădăjduia că se va întâmpla ceva frumos. Parcă era „Tărâmul copiilor!”... Să fim oameni în toată firea, ce caut eu aici?! a spus tare și cu un glas rece. Copil, o voce plăcută parcă mângâia aerul ca să-i trimită și lui
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Încrucișa pașii cu fata asta. Nu era lipsită de Îndrăzneală, fiecare piedică părea că-i Întărește și mai mult hotărîrea, Însemna să n-o cunoști dacă ți-ai fi Închipuit cumva că ar fi putut să renunțe la căutarea adevărului. Nădăjdui doar că ea va ști să se păzească. 9 Ajungînd În fața hotelului L’Iroise, Marie Înălță capul spre ferestrele camerei. Lumina era aprinsă, văzu silueta lui Christian mergînd În lung și-n lat. Alergă, simțindu-se oarecum vinovată că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ci când este treaz, am un motiv care o să ți se pară bizar. Aș vrea să-l întreb care este numele lui de la mijloc. Care este semnificația "A"-ului de la mijlocul numelui său. Numai atât aș dori să-l întreb. Nădăjduiesc că totuși am să reușesc să-l întâlnesc. E un oraș atât de mic. Câteva zile mai târziu. Întâlnirea cu Jorge. Plecarea Ea completează conștiincioasă jurnalul, apoi coboară la subsol să-i scrie lui Damiel. Mâine am să părăsesc Ouro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în spatele meu... mă înconjoară, mă strânge, mă înglobează. Vreau să strig, dar nu-mi pot dezlipi buzele. În fața mea, fereastra cu perdeaua trasă lasă să pătrundă lumina surdă a zorilor. Receptez carapacea din spatele meu ca pe o farsă a nopții, nădăjduiesc că odată cu zorii vraja să se desfacă; doresc cât mai multă lumină să intre în cameră, pentru ca ea să se destrame . Știu cu certitudine că nu visez, de altfel nici nu vreau să fi visat, încep să înțeleg... O dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
centrul așezării. Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre locul de debarcare. La capătul unui coborâș, zăriră portul interior, ocrotit de un zid aflat Încă În picioare. Era acolo o corabie, așa cum nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
infernală. După ce se grăbi să ajungă În cameră, diluă zece picături din medicament Într-o cană de apă. Dar, apoi, mai adăugă Încă cinci, Înainte de a se arunca, fără să se dezbrace, pe lădoiul Înalt care Îi slujea drept pat. Nădăjdui că vorbele lui Teofilo fuseseră adevărate. La Început, nu resimți nimic deosebit. Prima lumină a zorilor intra pe fereastră cu o intensitate constantă. Doar zgomotele străzii păreau atenuate, ca și când un covor de fetru ar fi fost Întins peste pavajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i În tăcere la salut. Îl priveau plini de curiozitate, Însă nici unul nu părea să aibă intenția de a lua cuvântul cel dintâi. Teofilo Sprovieri fu cel care rupse tăcerea. — Iată-te din nou În Cerul al Treilea, messer Alighieri. Nădăjduiam că te vei Întoarce să ne faci cinstea. Eram nerăbdători să aflăm concluziile dumitale asupra problemelor pe care le-am discutat seara trecută, zise el după ce Îi făcuse loc lângă dânsul. Dacă acestea există. Lui Dante Îi păru că surprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spațiul Îngust. Zări o lampă cu ulei, așezată Într-o nișă din perete. Scoase din pungă iasca și amnarul. De Îndată ce fu În stare să vadă pe unde pășea, urcă grabnic la primul etaj. Podeaua din scânduri scârțâia sub greutatea lui. Nădăjdui că se afla În mai bune condiții decât ușa. Locul unde se afla era și el aproape pustiu. Nu exista decât un pat grosolan din lemn, ușor Înfrumusețat de o pânză de in care emana o mireasmă subtilă de curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
metalelor. Ale pietrelor. Și bănuia ceva despre originea Antiliei. Văzuse cuprul pur În minele din patria sa. Știa că arama aceea nu există pe pământurile cunoscute. Am Încercat să Îl cumpăr și pe dânsul cu o sticluță de chandu. Am nădăjduit că, mai mult decât aurul, secretul acela avea să Îi domolească mândria intelectuală. Dar el voia altceva... voia prea mult. Privirea marinarului se Îndreptă pentru o clipă spre femeie. — Urma să caute și să găsească. Și el a plătit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și arde pântecele. Din acea zi m-am schimbat cu totul, iar ei au înțeles, le acopeream mâinile cu sărutări când îi întâlneam în cale, eram unul de-ai lor, nu mă mai săturam admirându-i, mă încredeam în ei, nădăjduiam că-i vor schilodi pe ai mei cum mă schilodiseră și pe mine. Și când am aflat că o să vină misionarul, am știut ce am de făcut. O, ziua aceea, semănând cu toate celelalte, aceeași zi orbitoare, care ținea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
d'Arrast. Toată noaptea. Acum obosit. Bucătarul porni din nou, cu același pas grăbit și sacadat, nu ca un om ce ar vrea să înainteze ci ca unul care caută să scape de povara ce-l strivește, de parcă ar fi nădăjduit că, alergând, o va face mai ușoară. D'Arrast se pomeni, fără să știe nici el bine cum, la dreapta bucătarului, sprijinindu-și abia simțit mâna pe spatele acestuia și mergând alături de el, cu pași mici, grăbiți și greoi. Racla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pus la punct o rețea stufoasă de spioni care trebuiau să ne informeze asupra aparițiilor în public ale lui Randall: la petreceri sau prin barurile din zonă. Apoi, imediat ce primeam informația, amândouă ne plantam în locul în care Randall fusese văzut, nădăjduind că norocul o să-l aducă de două ori în același loc și în aceeași săptămână. Dacă se întâmpla cumva să fim binecuvântate, iar el să apară, atunci ne prefăceam că nu-l observăm - acestea erau ritualurile noastre, extrem de mature, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vreme momentul. Un anunț la „Mica publicitate” Însă ar aduce poate și alți colecționari din oraș. Vei organiza vânzarea cum vei crede de cuviință. Contez pe priceperea dumitale și, de ce nu, și a Iolandei. Aveți, cum se zice, carte blanche. Nădăjduiesc ca din vânzarea celor patru tablouri să am suficienți bani pentru restaurarea cavoului familiei și pentru propria mea Înmormântare. Mi-am făcut testamentul și voi pleca cu inima ușoară. Nepoții și verii mei vor fi, sper, mulțumiți pour une fois
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ține minte, Iahuben fu lăsat să plece. - Cheamă-i pe sclav aici! adăugă Tefnaht fără să-l privească, și Iahuben plecă. Îngândurat și obosit, dar simțind că îl trezea tot mai mult bucuria alegerii sale dintre toți ceilalți soldați și nădăjduind că poate, dacă vor fi binevoitori Zeul Apelor și Zeul Războiului, va ajunge sutaș înaintea multora, Iahuben se duse să-l caute pe sclav. CAPITOLUL III Au mers două nopți. Au stat în cort, istoviți și sfâșiați de sete, două
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Noaptea trecuse pe jumătate. Erau amândoi obosiți, deși dormiseră toată ziua. Sclavul zise: - Iahuben, în zori sosește Puarem cu soldații. Cred că nu va face popas până la oaza neamului daza, care-i foarte aproape. Până acum am scăpat teferi. Să nădăjduim că din oază focul nostru nu e văzut. Tot nu mai avem ce face: eu socot că ar fi bine să dormim. Iahuben îl ascultă. Intră în cort și, până să vină Auta, se înveli cu pătura și adormi repede
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cel căruia altădată i se arătau zeii în vis dîndu-i porunci pentru tot neamul daza, și chiar trufașul vrăjitor Tela, care cunoscuse totdeauna toate tainele pentru oamenii de rând și acum întîlnise întîia oară în viață o taină pe care nădăjduia s-o poată cunoaște de la Mai-Baka. Cel dintâi întrebă Tatrakpo. - Mai-Baka, zise el, tu ai aflat unde ne duce mânia zeului cu ochiul deschis în cer? - În Țara Apelor. Străinii spun că este undeva spre apus, între ape. Poate la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]