1,287 matches
-
grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să vină la reuniunile lor științifice. A fost prima oară când am înțeles-o pe mama, când am reușit să intru cu mintea în sufletul ei. Târziu, când ninetistele au plecat, ca și magiciana Olimbiada, m-am strecurat ca o nălucă pe lângă Nineta, m-am dat dus atât de repede, încât am și uitat să spun "săru' mâna pentru tot", vorbe care îmi făcuseră intrarea definitivă în sufletul scorpioancei. Și când, a doua zi, a venit din nou nenea milițianul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
O porni așadar pe culoar, spre compartimentele de clasa I. Acestea nu erau pline: puțini provinciali cutezau să rămînă atît de tîrziu la Londra. Rowe Începu să-și vîre capul În fiecare compartiment, Înfruntînd peste tot privirile ursuze ale unor năluci albăstrii. Era un tren foarte lung, iar hamalii Începuseră să Închidă ușile, cînd Rowe ajunse la ultimul compartiment de clasa I. Aproape că se obișnuise că gîndul că nu-l va găsi, așa că rămase cu gura căscată cînd, deschizînd ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de frână În interiorul jantelor de aliaj, ca un sens giratoriu din care nu mai putea ieși, o promisiune mereu amânată de renunțare, tras pe dreapta și abandon. În săptămânile care-au urmat, eroul nostru a patrulat fără odihnă, vânând apariția nălucii. S-a interesat la atelierele unde se vindeau piese pe sub mână, la benzinăriile lăturalnice, la tinichigerii, vopsitorii și vulcanizări, peste tot unde ea s-ar fi putut trata, dar nimeni nu i-a spus nimic. Când auzeau despre cine era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe o gheață ca oglinda. Terenul ei e proprietate personală și Sophie n‑are nevoie de vreun motiv anume ca să circule pe el; terenul e acoperit cu un gazon englezesc, împânzit de instalații de irigat și flori de cultură. O nălucă albă răsare de nicăieri, se dovedește a fi însăși Sophie și să sperăm că nu va dispărea prea repede la loc în acest nicăieri, trage nădejde Rainer, care are nevoie de ea ca să‑l inspire. Tocmai s‑a împotmolit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
celor mai apropiați. Trădarea iubitei... denunțarea părin ților, neînțelegerea camarazilor. S-a oprit, stânjenit de mișcarea din compartiment. Fata de la fereastră se ridică să-și ia valiza, impermeabilul, eleva lunecă și ea de pe banchetă. Trenul și-a înfipt colții în năluca serii. Înțepenește, izbindu-și inelele trupului lung și greu. Pe culoar trece iar pelerina cu borurile largi. Doamna este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii. Nici un gest de surpriză sau consimțire, glacială nepăsare. Compartimentul se încarcă de o ciudată energie obscură, suspiciune și presentimente și neputința de eliberare. „Așa sunt trenurile, doamnă, poartă tot felul de rătăciți în căutarea nălucilor care să înlocuiască religiile, prietenia, iubitele. Boala vremii ne rupe de cei apropiați, ne spulberă apartenența. Inofensivi, totuși, acești orfani care înlocuiesc o iluzie prin alta.“ Nu reușesc să urc cuvintele pe buze. Pledoaria m-ar fi justificat, poate, i-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
protector, propriu, casa unui poetului, simțită ca un loc cosmic, paradiziac, spațiu al iubirii, al regenerării, în care tronează poemul: De-aici, din această odaie cosmică, / eu apăr lumea și ochiul pur al tăcerii, / în care toți sunt frați, mângâi nălucile (...) / ... sunt omul ce moare de mii de ori pe secundă / lângă un cuvânt în flotație (...) / mă scutur de ape, prin această moarte renasc... Atenția acordată creatorului de artă și procesului de creație e o constantă în volumul Simonei-Grazia Dima, poate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
epocă de suflet a poetului, icoane ale trecutului, al căror fundal e lumea rurală din Muntenia natală, se construiesc în basorelief: C-un snop de grâu în brațe cum privea / spre cerul plâns în ochii puri răsfrânt / era ca o nălucă din pământ / mișcată la un semn de teama mea. Înclinat spre spectacular, eul artistului se manifestă pretutindeni, prin gesturi ample, încărcate de solemnitate, așa cum este și tonul discursului liric: Îndoi genunchiul stâng și mâna dreaptă..., într un decor alcătuit dintr-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru politicienii cu mintea uscată. Dar legionarii au un crez, un neam și un Dumnezeu. Crezul lor are un conținut creator care servește neamul și eternitatea lui în slujba lui Hristos. Genocidul în România a fost practicat înainte de instaurarea comunismului, „năluca” înspăimântătoare. El a fost adus de întunecate forțe oculte și impus pe furiș, pe căi dosite. Au instaurat groază și jaf, au deschis mii și mii de morminte și au umplut pușcăriile cu sute de mii de osândiți. Temnițele gemeau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în luna iunie 2013. Familia unui decedat, buni creștini și smeriți, la înmormântarea defunctului, invită mai mulți preoți de mir și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
unice care nu se asemănau cu nimic.. Sperau într-o repetabilitate veșnică sau cel puțin cât vor mai poposi pe acele meleaguri și cine știe... poate vor reuși să prelungească această stare la infinit! Deosebeau clar cum iubirea ca o nălucă, izbucnise între ei și sesizând din zgomotele mării cum îi învăluie dragostea când... i-a zărit iarăși pe copii și s-a dezmeticit într-o clipită. Uitase și iar s-a prefăcut că nu vede înfricoșat acele ființe care sperau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
șoferul a uitat-o și în definitiv erau numai impresile ei! Spera agitată încercând să se facă invizibilă, una cu bancheta cu tapițerie înflorată pe care se sprijinea. Auzi vocea de data asta rece și hotărâtă cum căzu ca o nălucă asupra ei; - Dezbracă-te! Numai ce e necesar! Îngheță, nu-i venea să creadă... și doar se rugase, parcă Dumnezeu ascultă rugile tuturor! I se puse o ceață pe ochi și iar auzi vocea incitată, - Dezbracă-te nu glumesc! De
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pură explorau fără teamă fiecare colțișor care sclipea de curățenie, mi-am recăpătat încrederea de sine. Afară se întuneca încet-încet și primul lucru pe care l-am văzut în chiuveta de bucătărie a fost imaginea feței mele, planând ca o nălucă în fața ferestrei de la etajul al cincilea. Aceasta era fața căreia i se adresase Fiona în ultimele minute. M-am uitat la ea cu atenție și am încercat să-mi imaginez cum i s-a părut ei. Ochii erau umflați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unei relicve cu inima slabă ca mine. Ieri-noapte însă, măreția legii părea să nu mă îngrozească și m-am pomenit incapabil să rezist acestei găleți de delicioase fărădelegi. Intrasem doar de câteva secunde, când un bărbat (bărbat! ce spun? - o nălucă, Michael, fantezia unui perfecționist trezită la viață: Adonis însuși, în jachetă de piele și blugi de culoarea cerului) a ieșit dintr-un separeu. Findlay clătină din cap, extazul și regretul întrecându-se pentru supremație în gândurile lui. Inutil să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
presiune. În sfârșit, a venit și ora stabilită pentru acțiune. Toaibă, mă urmezi îndeaproape. Voi ceilalți nu faceți nimic din proprie inițiativă! Răspundeți doar semnalelor mele. Le-ați reținut cred. Răspunsul celor din grupă a fost unanim <da. Ca niște năluci, am pornit spre obiectiv. Urmam viroaga ce pătrundea tot mai adânc în pădure. Toaibă, aflat în dreapta mea, se mișca precum un animal de pradă. Nu-i auzeam decât respirația. Când viroaga a început să se depărteze de obioectivul nostru, am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
odihna oamenilor... Ziua a trecut cu mers de râmă. Cercetașii au rămas toată ziua în bătaia soarelui. Doar cei din postul de observație aveau umbră de la niște tufe de brusture mai înalte. Trestie a fost nevoit s-o facă pe năluca, strecurându-se cu bidoanele legate la brâu până la pârâul din fața lor... Când umbrele serii au dat drumul la bidivii 56 întunecând valea, grupa locotenentului Făgurel a pornit la drum spre liniile românești, unde aștepta ofițerul care i-a condus la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fiecare camion - se deplasează spre sud-est. Șapte autovehicule grele, încărcate - probabil cu muniție - trec în aceeași direcție. Mașini ușoare urmează aceeași cale. O coloană de trupe de tăria unui regiment mărșă... O rafală de automat a pornit din dreapta odată cu o nălucă de vânt care a învârtejit pădurea... Care o fi călcând ca la nuntă? a întrebat Toaibă mai mult pentru sine, îndreptându-se spre locul cu pricina. După vreo zece pași și-a dat seama că este singur. A privit în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spre soare și spre lună, nimeni nu mai citește în stele, în apa dusă de paus pentru cei plecați prea de vreme. Strada e goală, au plecat nemții și sârbii românizați au murit demult, casele părăsite se ruinează, ca niște năluci, dislocând străzile, mai că nu zboară. Un nebun le ridică subsuoară și le poartă cu fața urâtă și moartă. Țiganii s-au așezat la margine de sat. Eram mică când am plecat, fără cheile de la ușă. Era război, a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
poveste, nici stavilă privirilor în cohorte de brazi, nici oseminte nu pot să adun, să descifrez dorul Herei de a se îmbăia în izvorul Kanathos; fecioară liberă, în fiecare an. Zeus îi sfâșia bucuria, chinuri de pământ îi tăiau aripile năluce, prin apele de argilă, nu mai trăia decât durere și milă. Dorul de a fi fecioară mereu este mai puternic decât nemurirea unui zeu! E o revenire la starea dintâi idealul tot mai îndepărtat Pe Zeus Hera l-a iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
marginea ferestrei: peste poduri peste punți fără să știe ce este dincolo au acceptat fără temeri și speranțe, poate cu înfrigurare, căutând cheia ascunsă sub pământ. Cred că au găsit-o, poarta s-a deschis, spre intrare în alt vis. Năluca celor ce au fost pe pământ, fața s-a destins, ochii au rămas deschiși, s-au încleștat liniștile vechi, cântecul a murit în urechi, un zbor de sânziene s-a amestecat printre gene. Aștept în lumea aceasta vie o Știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în câmpia netedă, nu-mi sunt gazdă și reazem. Trebuia să pleci cu strâmtele tale poteci. În așteptare, nu mă mai doare, trupul și sufletul stau lipiți ca niște gemeni; așa va fi când te pregătești de ducă, ca o nălucă? Zăbovesc cu mâinile pe piept, deși încă nu am pus nici o cărămidă la casa crescută din cetatea, fără statui și fără fastul din vechime! Nici un mire n-a avut putere, atunci, să-i oprească! La Ada Kaleh prigonirea a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă. 25. Cînd se îngîna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblînd pe mare. 26. Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s-au spăimîntat și au zis: "Este o nălucă!" Și de frică au țipat. 27. Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!" 28. "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape." 29. "Vino!" I-a zis Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
că nu-i erau toți boii acasă, dar Surcică o dus casă cu ea... Adică cum nu-i erau toți boii acasă? Intâi nu mai prea putea vorbi, nu prea auzea bine și ochii îi fugeau în toate părțile ca nălucile...Dar dinspre asta o făcut copchii și o ținut gospodărie. Nu mai spune! Si eu care credeam că îi o poveste născocită de tine... Apoi dacă prietenii nu te-or crede mincinos, atunci care alții? i-a răspuns Pâcu, râzând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]