1,985 matches
-
știam că pe acolo trebuia să merg și ea m-a dus pe ulițele unui sat care mi s-a părut nesfârșit de lung; izbeam în dreapta și în stânga, orbește, cu sacul de mână, ca să mă apăr, niciodată nu s-au năpustit asupra mea atâția câini tăcuți și furioși, își înfigeau colții în sacul meu, unul a rămas cu dinții înfipți în el, învârteam sacul în aer, cu javră cu tot, ca să-l desprind, eram sigur că oamenii mă priveau din casele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-mi demonstreze cât de iluzorii ne pot fi uneori disponibilitățile... Continuam totuși să mă mișc, tăcut și prudent, printre oamenii care se grăbeau spre vizuinile lor. Tramvaiele încremeniseră pe linii, n-aveau curent. Deasupra noastră, Ființa-furtună stătea gata să se năpustească... * La Walnut Creek un mare număr de păsări călătoare se reped în automobile și în ferestrele caselor. Experții sunt de părere că păsările se îmbată consumând unele fructe sălbatice care conțin toxine cu efecte asemănătoare cu ale alcoo lului. 13
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
meu. știi cum s-a terminat cu Lilly ?“ * Aflând că soția sa, Angela, se află la hotelul din Barra dos Garças (Matto Grosso) și bănuind că ea ar fi venit acolo pentru o întâlnire amoroasă, un aviator brazilian s-a năpustit asupra clădirii hotelului cu bimotorul pe care îl pilota, pricinuind astfel moartea a șapte persoane. Soția sa a scăpat nevătămată. 17. Toamna trecută, prin septembrie, Constantin plecase pe neașteptate la Constanța. I se făcuse dor de Lilly. Tot timpul drumului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aspiratoare gigant etc. Se speră că în curând toate frunzele copacilor vor fi devorate de omizi, ceea ce va determina și moartea oaspetelor nepoftite. 13. Atunci a venit bondarul. și, cum zbura înveșmântat în minunatele lui dungi galbene cafenii, s-a năpustit deodată, zbârnâind, în geamul peretelui dinspre apus al verandei. Se căznea disperat să treacă prin el. Se agăța cu ghearele, se învârtea în loc, cădea... Dincolo de geamul acela, pe orizontul aparent liber, plutea soarele înecat într-o lumină portocalie. Acolo ținea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
propriile imagini la infinit, toate precise și clare. O cadă care ieșea din zid era făcută și ea din oglinzi. Se rotunjea puternic începând de la sol până la o înălțime de aproape un metru. Apa, ieșind din trei mari robinete, se năpustea și se învolbura zgomotos în jurul unui bărbat enorm, gol, roșcat, îmbăiat de patru tinere. Bărbatul ridică ochii. Îl văzu pe Gosseyn și făcu semn tinerelor să se dea la o parte. Erau niște fete vioaie. Una dintre ele opri apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Îi era greu să creadă că un codeținut îi putea da cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
metri de grilaj. Era cam aproape. Dar similariză deriva cozii aparatului în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare. Dacă exista un instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care a observat marea bătălie. Prindeau contur imagini, mii de nave similarizate simultan pe bazele secrete ale unei planete inamice. De fiecare dată, similarizarea se întrerupea exact înainte ca navele să-și atingă obiectivele. Atunci, ieșind din întunericul opac, se năpusteau asu-pra planetei condamnate. Mai multe nave decât ar fi putut să neutralizeze întregul sistem. Distanțele, pe care în zborul normal era nevoie de luni, chiar ani, erau parcurse aproape instantaneu. Și de fiecare dată, flota asediatoare oferea victimei aceeași alternative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lentă a gândurilor lui își schimbă cursul. Venus! Dar nu era pe Venus. Era pe Pământ. Amintirile se treziră într-un ungher pierdut al minții. Pârâiașul de elemente active deveni un râu, apoi un fluviu adânc și întunecat care se năpustea spre ocean. "Sunt mort ― își zise el ―, am fost mitraliat și carbonizat în flăcări"! Se cutremură la amintirea suferințelor atroce. Își lipi și mai mult trupul de pământ. Încet, încet, mintea începu să-i iuncționeze din nou. Faptul că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se petrece ceva cu unul, apoi cu un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
schema parțială a planșeului de sub picioare și-i dădu drept cod litera "A". Apoi, stând pe loc, gândi: Unu." Instantaneu se regăsi în fața elevatorului. Bucuria triumfului ce-o resimți nu putea fi asemănată cu vreun alt sentiment încercat vreodată. Se năpusti în cabină și apăsă pe al treilea buton. Codurile pentru această noua destinație fură "2" și respectiv "B". În timp ce ieșea din elevator la cea de a patra destinație, din cabina din dreapta sa apăru un necunoscut. Fără nici o remușcare, Gosseyn deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
simptom al bolii mortale despre care auzise. De șapte ori în decursul secolului trecut întâlnise niște corli prea slabi pentru a se putea mișca și ale căror trupuri, altminteri nemuritoare, se vlăguiseră din lipsă de hrană. De fiecare dată, se năpustise asupra acelor trupuri inerte, zdrobindu-le pentru a le stoarce fărâma de id care continua să le țină în viață. Corl se înfiora de plăcere, amintindu-și de acele ospețe. Scoase apoi un fel de mârâit, un sunet sfidător, repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ieșiseră din navă și stăteau acum în grupuri mici la poalele unei scări rulante, coborâte printr-o poartă puternic luminată. Simți că i se usucă gâtlejul de foame și că i se întuneca mintea din pricina dorinței aprige de a se năpusti asupra acestor făpturi fragile, dar bogate în id. Amintiri cețoase îi stăviliră elanul care-i electriza mușchii. Amintirile astea îi vorbeau despre trecutul îndepărtat al neamului său, despre mașini capabile de distrugere, despre energii mult mai mari decât toate puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
opriră puțin pentru a discuta ceva. - O să-l lăsam să urce singur, dacă dorește, spuse Morton. Corl nu păru să aibă nimic împotrivă, dar când auzi ușa ascensorului închizându-se cu zgomot în spatele lui, iar ascensorul începu să urce, se năpusti spre ușă, cu un fel de mârâit. Mintea i se întunecase. Metalul ușii se îndoi sub greutatea lui, făcându-l să urle de durere. Acum era ca un animal prins în capcană. Începu să izbească în ușă cu ghearele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
groase panourile bine sudate. Întreaga mașinărie scrâșni, parcă în semn de protest. Cușca ascensorului continua totuși să urce în salturi, trasă de forța magnetică, și ajunse în cele din urmă la destinație. Corl smulse ceea ce mai rămăsese din ușă și, năpustindu-se pe coridor, aștepta acolo sosirea oamenilor. Aceștia se arătară, în sfârșit, cu armele în mâini. - Suntem niște proști, spuse Morton. Ar fi trebuit să-i arătăm cum funcționează ascensorul. Și-a închipuit desigur că vrem să-i întindem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sfărâmat și văzu sânge. Omul se frânse în două, ca și cum ar fi fost retezat la mijloc. O clipă, oasele și mușchii lui izbutiră ca prin minune să-l țină în picioare. Apoi se prăbuși, cu un zgomot metalic. Corl se năpusti asupra lui, având grijă să producă un câmp de energie, menit să împiedice idul să se reverse în sângele victimei sale. Apoi zdrobi costumul metalic, sfărâmând oasele omului și sfâșiindu-i carnea. Corl își vârî în trupul cald botul - ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cinci minute, își dădu seama că imaginile hipnotice ale atacatorilor puseseră stăpânire pe mințile acestor oameni, zădărnicind efectul cuvintelor pe care le-ar fi putut rosti el. Exista chiar posibilitatea ca ei să se trezească foarte curând și să se năpustească asupra lui. Cu ajutorul lui Korita, îi târî până în baie și-i încuie înăuntru. Un lucru era de pe acum evident și anume că atacatorii folosiseră o hipnoză mecanic-vizuală de o asemenea forță, încât i-ar fi putut cădea el însuși victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
încăpere, pe un itinerar paralel cu coridorul principal. Ochii lui ageri deosebeau siluetele oamenilor care treceau în goană pe coridor. Unul, doi, trei, patru, cinci - al cincilea rămăsese parcă în urma celorlalți. Ixtl ieși ca o nălucă din perete și se năpusti cu o forță irezistibilă asupra bietului om. Cele patru brațe de culoarea focului se întinseră și îl strânseră ca într-o menghină. Nenorocitul se împotrivi o clipă, apoi se prăbuși, fără vlagă, pe spate. Ixtl văzu însă ca gura i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dispărut, recunoscu Grosvenor, în silă. Monstrul a atacat fără să bănuiască ce-l așteaptă. De aici înainte, va fi mai prudent. Parcă-l vedea pe monstru scoțându-și printr-un perete capul roșcat, pentru a scruta coridorul, înainte de a se năpusti asupra servanților și a-l răpi pe unul dintre ei. Singura măsură de protecție eficace ar fi fost instalarea unui al doilea tun, pentru al acoperi pe cel dintâi. Dar cum nu existau la bord decât patruzeci și unu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
printre care și Grosvenor, o porniră pe coridor, până când dădură peste un trup întins pe pardoseala metalică: parcă ar fi fost țintuit acolo de focul albastru. - Sloboziți-l! Porunci căpitanul. Doi oameni înaintară încet și atinseră trupul. Văpaia albastră se năpusti asupra lor, ca și cum ar fi vrut să-i alunge. Oamenii începură să tragă trupul și izbutiră să-l smulgă din cătușele de foc, apoi îl duseră cu un ascensor până la etajul al zecelea, care nu fusese energizat. Grosvenor porni într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
moartea altora era viața lui. Pe atunci, nu știa că procesul grație căruia putea supraviețui era unul dintre cele mai complexe procese chimice existente în natură. Ceea ce îl interesa era plăcerea, nu cunoașterea. Ce bucurie simțea când putea să se năpustească asupra a două insecte care se băteau, bâzâind furioase, și să le învăluie ca într-o mantie de aburi, până ce forță vitală a insectei învinse începea să se topească în propria lui substanța. Urmase o lungă perioadă, în timpul căreia viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o armată întreagă, păcat că n-avusese timp să se antreneze, l ar fi învățat el în vreo zece zile de antrenamente serioase... Încă înainte ca soneria electrică să răsune în liniștea casei, Lord a ciulit urechile, apoi s-a năpustit exact ca o ghiulea spre ușă, lătrând asurzitor. În ușă era o doamnă necunoscută, de vreo 60 de ani, îmbrăcată modest, coborâtă dintr-un rădvan, care trăsese chiar la scară. Pe General îl impresionă nasul vulturesc al femeii, și expresia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am nici o îndoială că există o legătură între acest costum și cealaltă mașină. Ei bine, nu e prea târziu. Cu o răsucire disperată a corpului, încercă să sară într-o parte, să scape de mâinile celor patru bărbați care se năpustiră asupra lui. Dar ei îl prinseră într-o clipă și-l ținură atât de ferm încât era peste puterile lui să scape din strânsoare. Peter Cadron îi trase repede fermoarul și spuse: - Iartă-ne, dar când ne-am dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
autodistruge. După un moment de șovăială, pe față i se ivi un zâmbet batjocoritor. - Prietene, sper că ai primit o lecție folositoare în ceea ce privește economia politică a promovării personale. Să auzim de bine, sfârși el tranșant. Cayle se abținu să se năpustească asupra individului. Se afla într-o clădire militară și n-avea câtuși de puțin intenția de a face să fie arestat pentru agresiune într-un loc în care nu se putea apăra ca lumea. Dar în mintea lui, îl trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]