1,298 matches
-
Ian Fleming, deci actul de naștere al lui 007. După o oră de globe-trotting, urmăriri și numărători inverse, filmul o lăsa mai ușor cu aceste elemente tradiționale ale spectacolului bondian, instalîndu-se tacticos în cazinoul din titlu și în situația dramatică născocită de Fleming : Bond trebuia să bată pe cineva la cărți. în următoarea oră, el juca, pierdea, urca la el în cameră ca să se bată cu unii, mai juca, bea otravă, își repornea inima cu defibrilatorul din mașină, cîștiga și îl
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o nedemnă, una din distracțiile mele preferate (născocite de Miss Robinson) - să stau Întins pe burtă pe o săniuță căptușită cu pluș, legată În față cu o bucată de sfoară, de care o mână acoperită cu o mănușă de piele cu un deget, mă trăgea de-a lungul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
părinții, noștri prezența miresei lui la Berlin, În timp ce un manechin din vitrina farmaciei efectua mișcările bărbieritului și, tramvaiele treceau pe lângă noi și Începuse să ningă. 3 Acum putem aborda tema principală a acestui capitol. Cândva, pe parcursul iernii următoare, Lenski a născocit groaznica idee de a prezenta o dată la două duminici proiecții educative cu Lanterna Magică, În casa noastră din St. Petersburg. Își propunea să ilustreze („abundent“, cum spune el, lingându-și buzele subțiri) lecturi instructive În fața unui grup care - Își imagina
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În toi; și Între timp, pe acest fundal frivol, decadent și Întrucâtva ireal (care - Îmi făcea plăcere să cred - reconstituia atmosfera vizitei lui Pușkin În Crimeea, cu un secol În urmă), Lidia și cu mine practicam un joc de oază născocit de noi. Ideea care stătea la baza lui era parodierea unei abordări biografice, proiectată - ca să zicem așa - În viitor, transformând astfel prezentul amăgitor Într-un fel de trecut Încremenit, așa cum ar fi el văzut de un memorialist senil care Își
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca-n viață. Bune: că la Stambul "peste tot e liniște". Rele: că mă cearcă podagra frate de suferință cu Mahomed și n-am lipit geană de geană. Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu în barbă. O "drăcovenie". Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de șobolani". Iaca cum facem: mutăm lanțul podului în așa chip, încât, atunci când vrăjmașul s-o buluci să fărâme poarta, podul să cadă și să-l verse într-o groapă plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cum să uităm? O noapte de Crăciun de pomină, își amintește vornicul Bodea. Am aprins pomul, se luminase Cerul. Moldovanu' are inimă largă, îi place să râdă de toți, chiar de el însuși, spune Vlaicu. Face haz de necaz, săracu'... Născocește vorbe de duh, aiasta-i mai ostoiește amarul, spune Ștefan. Nimeni și nimic nu scapă limbii lui ascuțite, măcar că-i blajină. Am primit vești de la judele Brașovului, spune Tăutu desfăcând o scrisoare. Nu mă mai joc! E rândul tău să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
coarne, îl înțeapă Alexa din invidie. Du-te dracului! izbucnește Cupcici. Știi ceva?! spune el apoi, panicat, dar se liniștește. N-am treabă, o țin sub cheie... Am auzit că domnii ăi mari din Francia, când pleacă la rezbel, au născocit o pașmanterie de fier cu lăcată cu care cetluiesc fâșneața muierii, de nu intră-n ea nici vântu', nici gându', dară-mi-te, mădularu'... De-l pune dracu' pe careva s-o cerce, i-o taie de zici că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-i ademenim la lupta cea mare pe viață și pe moarte de la Valea Albă, unde am ridicat cetate de apărare. Le tăiem ramazamu'! Post și rugăciune! Allaallah-la-la! Îi belim! Mama mă-sii! Îi spargem! Ești mare, Doamne! N-am născocit-o eu, e "obiceiul pământului", se dezvinovățește Ștefan. E tactica de supraviețuire a unui popor mic, fără putere, dar mândru. Nevoia ne-a învățat, ea ne-a făcut isteți. Am învățat atât de bine să ne apărăm, că am prefăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
meu s-a ferit însă la timp, evitând proiectilul. Deși scurtă (1956-1959), prietenia cu Gh. Udr. a fost poate cea mai frumoasă din viața mea. Ne uneau foarte multe lucruri, de la simpatia față de „U” Cluj la admirația față de literatura rusă. Născocisem împreună un joc, un joc de stradă i-aș zice, care ne amuza teribil și care se baza pe verificata lege a contrastului, producătoare de sigure efecte hilare. Căutam printre trecători oameni care să semene întrucâtva cu profesorii noștri de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la fotbal, nici pe vremea lui Mircea cel Bătrân (nedevenit încă cel Mare). Apropo de domnitorul muntean cântat de Eminescu în Scrisoarea III. În acele zile, pornind tocmai de la stihurile eminesciene evocând sfidarea adusă lui Baiazid, poetul Niculaie Stoian a născocit, prin parafrază, vizându-l evident pe Brejnev, versurile vieții sale: „N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid / Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Leonid!”. A fost, orice s-ar zice, o atmosferă atunci... Se spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lacrimile, îmi promit să nu mai fiu „rău” cu el. Dintre toate părțile corpului uman, ceafa pare cea mai neajutorată: ca o gură întoarsă, ea scoate un cumplit țipăt mut din care deslușesc cuvintele „neputință” și „moarte”. Ce a mai născocit tata? După buletinul meteorologic cu care ia sfârșit radiojurnalul de la ora 13, nu închide imediat aparatul (cum fac eu de pildă), ci ascultă în continuare cu atenție: vrea să știe câți oameni au murit în țară, în ultimele 24 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
locului, am văzut și auzit suflete gemând și corul robilor jelind nevinovăția lor. Mi-am făcut reproșuri amare că mă dusesem cu colegii scriitori în acel loc care pentru mine trebuia mereu să rămână un memento pentru tot ce poate născoci bruta umană în materie de suferință. Lacrimile, durerea și extrema disperare a poetului Ovidiu nu vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
toate după pofta inimii, dar mai întâi eu vreau una mare de Pitești să miroase tare a prună. și ne așezam la masă, mâncam și beam iar conu Iancu găsea noi și noi aspecte la aventura pe care i-o născocisem noi, undeva nicicând , pe malul Ialpugului. * Timpul trecea frumos la Tabacu. Ne duceam la Bolgrad, la gară, la Bulgărica, ba ne-am dus și la teatru, la Constantin Tănase. Tănase știa că la Bolgrad joacă în pierdere dar inima mare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
noastră Când ești departe de țara ta devii foarte sensibil la tot ce spune ceva despre ea, mai ales că nu ești nici măcar în Europa unde, percepția populară că există multe țări este încă foarte răspândită. Nu degeaba cineva a născocit o anecdotă foarte circulată la un moment dat pe Internet: ONU dorește să facă un sondaj mondial de opinie în privința foametei. Și a formulat următoarea întrebare pe care a răspândit-o în lume, așteptând răspunsuri: „Vă rugăm să ne spuneți
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Au ajuns în parlament fiindcă au mințit. Odată aflați acolo, după ce că uneori nici nu vin, dar încasează lefuri, votează din obligație legi concepute în Europa de Vest, cu excepția celor care ar dăuna direct intereselor lor (vezi cazul Proiectului Agenției Naționale pentru Integritate), născocesc legi care contrazic normele europene și propria Constituție (vezi recent reintroducerea cenzurii în Legea Cultelor). Întrebați chestiuni elementare pe profilul comisiei parlamentare din care fac parte, demonstrează că habar nu au în ce ne integrăm, câte țări mai sunt în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în sistemul poliției politice. Aceasta își amplifica exponențial „obiectul muncii”, tratând ca suspecte chiar și actele de supraviețuire. În definitiv, nici unul dintre noi nu putea să trăiască, fizic vorbind, decât delictual: cumpăram produse „la negru”, făceam tot soiul de trocuri, născoceam mijloace de încălzire ilegale. Prin urmare, „veghetorii” ne aveau potențial la mână cam pe toți. Figurile „emblematice” ale spațiului public s-au redus la două. Locul unei specializării în producție l-a luat megalomania industrială. Consumul a început să fie
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
belele de elev, se transforma în reacție jignită. Chiar și așa, profesorul se mulțumea să-i adreseze nesimțitului doar o poreclă: „mascalțone”. Din asta, respectivul își făcea însă un titlu de glorie. Când preda, lui Mauriciu Papastopol îi plăcea să născocească replici de teatru, cu personaje ce intrau în rol, cu dialog și efecte după tipicul genului dramatic. Profesorul devenea un actor, unic interpret al istoriei pe care o evoca. Apela la judecata elevilor, punându-le întrebări de genul: „De ce voivodului
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în politică, adversarii ar fi găsit alte motive pentru care să îl acuze pe mitropolitul Nectarie. Dorul de bani și de putere îl face pe om să nu mai privească adevărul, dar și mai rău, îl determină pe om să născocească minciuni care pot altera imaginea celuilalt în favoarea lui. Aceste lucruri l-au afectat și l-au întristat pe Nectarie, însă activitatea lui din fruntea Bisericii bucovinene a eclipsat vorbele rele la adresa lui, făcând ca numele mitropolitului Nectarie să rămână
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
acuzele care i s-au adus și combătându-le pe toate. La faptul că alegerea lui a fost fraudată, Nectarie răspunde că din cauza unor probleme care le-a avut D-l Sbiera cu preotul parohiei de care aparținea, a născocit această idee. De aici și până la adevărata luptă pe care Sbiera voia să o ducă contra mitropolitului nu a fost decât un pas, căci mai târziu îl va acuza că a luat din pădurea statului. Mitropolitul aduce argumentele necesare pentru
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
care asistau copiii de la Casa Buoni Fanciulli de la San Benedetto. Din răscunoscutele și încăpătoarele sale buzunare, care păreau plase de cumpărături, ieșeau totdeauna ca prin vrajă daruri și dulciuri pentru copii. Pe vremea marii crize economice, impuse de război, a născocit un motiv pentru a găsi zahărul necesar pentru a îndulci laptele copiilor. A propus bătrânelelor de la spitalul public să renunțe la o lingură de zahăr din rația lor zilnică; iar el umplea astfel o cutie de carton și o ducea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o Casă pentru nenumărații copiii ai suburbiei. Numai că exista pe atunci și o interdicție de a construi edificii pentru Instituții în vreme de război. Toate eforturile și resursele națiunii trebuiau să fie dirijate pentru a susține cheltuielile războiului. Au născocit o strategie pentru a depăși acest obstacol. Terenul, aflat în câmp deschis, se presta pentru construirea unei case de țară. Au elaborat un plan unei mari ferme de țară iar biserica apărea ca un grajd. Apăru astfel o construcție rustică
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de analizat și, oricum, nu am spațiul necesar. Cert este că Ceaușescu avea tot felul de porecle, Iliescu - destul de puține. Pentru că poporul ține la el? Pentru că l-a votat și-l respectă nu numai electoral? Nu-i asta! Nu poporul născocește poreclele, nici bancurile, el doar le poartă. Parcă așa am convenit... Eu cred că Iliescu nu are porecle tocmai pentru că există libertate de expresie și poți să spui despre el tot ce-ți trece prin cap. Ziarele sunt pline de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
lupta aceasta epică, în jurul moștenirii, prin participarea lui Stănică, tip jovial de escroc sentimental, de intermediar interlop și de intrigant pe mai multe fronturi, avocat fără procese și om de afaceri suspecte, arivist aprig, fără scrupule. Colportor de vești imaginare, născocite din interes și din ambiția de a fi informat, măsluitor de situații și profitor de pe urma tuturora, Stănică se așează în galeria profitorilor caragialieni și e plămădit din pasta lui Pirgu din Craii de Curtea-Veche... Cel mai interesant cuplu în care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acestora, au dus la crearea unor capodopere valabile prin secole, proces care iese din 35 parametrii stabiliți de teoreticienii fenomenului creativității. Creatorii respectivi nu aveau noțiunea recunoașterii publice deoarece practicau anonimatul, nu știau să scrie ori să citească, și totuși născoceau metafore și imagini artistice formidabile, adresându-se unui cerc comunitar restrâns, fără să beneficieze de mass-media. De altfel, chiar în cazul autorilor din literatura numită „cultă”, complexitatea fenomenului literar scapă înțelegerii psihologilor și pedagogilor. Cea mai bună dovadă în acest
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
credem că acest fapt se datorează incipienței - încă! - a eforturilor de studiere în planul respectiv, iar nu ideii preconcepute că dizabilul (indiferent de nivelul de restricționare a participării și de gradul de limitare a activităților) nu este capabil de a „născoci” ceva, de a fi creativ (vezi cazul ilustrativ al lui Louis Braille - 1809-1882, profesor la Institutul pentru nevăzători din Paris, el însuși nevăzător, care a inventat alfabetul... Braille!). Pentru o mai bună înțelegere a termenilor ce vor fi utilizați în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]