2,578 matches
-
cai, precum și o parte dintre animalele pe care reușise să le pună la adăpost umpleau cărările ce însoțeau drumul printre copaci, urcând și coborând de-a lungul unduirilor leneșe ale terenului; trecând prin vaduri, ieșind în rariști nu prea întinse, năvălind ca un roi de lăcuste prin sate deja devastate și complet părăsite. Nu era o înfrângere: deși cedase terenul în fața Aurelianei, armata își păstrase intactă capacitatea de luptă și se îndrepta în marș forțat către Sena. Toate căpeteniile repetau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de cai nu lăsa să se audă decât slab și doar pentru scurte momente ecourile bătăliei, dar deasupra pădurii ce flanca râul, Balamber vedea deja plutind norul de praf ridicat de două armate în luptă. Când ajunse mai aproape, văzu năvălind dintre copaci mulți oameni în fugă, cei mai mulți servitori și scutieri ai războinicilor gepizi, care mergeau cât puteau de repede în urma animalelor de povară și care, întâlnindu-i pe războinicilor hiug-nu pe câmp, ridicau mâinile, strigând cuprinși de panică, și arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dușmanului, aliniamentul lor începu să dea semne de slăbiciune, iar ici și colo putu vedea câte un soldat ieșind din rând; apoi, în partea dreaptă, oamenii porniră să dea îndărăt și, în fine, o luară la fugă cete-cete, lăsând să năvălească prin spărtură primele grupuri de barbari, care în câteva clipe deveniră o hoardă. Mulți soldați, mai ales din ultimele rânduri, își căutară scăparea prin coridoarele ce despărțeau cohortele bagaude, însă Metronius înțelese că fuga lor dezordonată risca să dezmembreze rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în picioare. împreună cu ei, în furia devastatoare a acelui asalt fură măturați și nu puțini nefericiți legionari. Valul bagauzilor, cu neputință de stăvilit, atinse și depăși poziția în care mai devreme se aflase linia romană, dar continuă să hărțuie dușmanul, năvălind în câmpie. în acel moment, însă, forța sa de șoc slăbi, în vreme ce barbarii, primind întăriri de la ultimele lor dispozitive, începeau să strângă rândurile și să opună o rezistență mai mare, încercând, în cele din urmă, chiar un contraatac. însă bagauzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe deasupra mulțimii în tumult a combatanților, reuși să distingă prin norii de praf hoarde de cavaleri goți ce galopau mâncând pământul în direcția câmpului de luptă. Nu mai încăpea nici o îndoială: armata lui Valamir se retrăgea în fugă, iar vizigoții năvăleau asupra lor. Așadar, contrar ceea ce își imaginase Atila, moartea lui Theodoric nu fusese suficientă ca să-i îngenuncheze pe teribilii săi războinici. Se simți străbătut de un fior de groază: războinicii hiung-nu riscau să fie încercuiți, regele însuși ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
repede ca să scape de Saul. Dar Saul și oamenii lui chiar înconjuraseră pe David și pe ai lui, ca să pună mîna pe ei, 27. cînd un sol a venit și a spus lui Saul: "Grăbește-te să vii, căci au năvălit Filistenii în țară." 28. Saul a încetat să urmărească pe David și s-a întors să iasă înaintea Filistenilor. De aceea locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stînca împărțirii). 29. De acolo David s-a suit spre locurile întărite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Țiclagul. De aceea Țiclagul a fost al împăraților lui Iuda pînă în ziua de azi. 7. Timpul cît a locuit David în țara Filistenilor a fost de un an și patru luni. 8. David și oamenii lui se suiau și năvăleau asupra Gheșuriților, Ghirziților și Amaleciților, căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ținutul acela pînă la Șur și pînă în țara Egiptului. 9. David pustia ținutul acesta, nu lăsa cu viață nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Șur și pînă în țara Egiptului. 9. David pustia ținutul acesta, nu lăsa cu viață nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, și apoi se întorcea și se ducea la Achiș. 10. Achiș zicea: Unde ați năvălit azi?" Și David răspundea: "Spre miază-zi de Iuda, spre miază-zi de Ierahmeeliți și spre miază-zi de Cheniți." 11. David nu lăsa cu viață nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat; "căci", se gîndea el, "ei ar putea să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
lui s-au sculat de noapte de tot, ca să plece dimineața, și să se întoarcă în țara Filistenilor. Și Filistenii s-au suit la Izreel. $30 1. Cînd a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Țiclag, Amaleciții năvăliseră în partea de miază-zi și în Țiclag. Ei nimiciseră și arseseră Țiclagul, 2. după ce luaseră prinși pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari. Nu omorîseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. 3. David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
zile și trei nopți. 13. David i-a zis: "Al cui ești, și de unde ești?" El a răspuns: "Sunt un băiat Egiptean, în slujba unui Amalecit, și de trei zile stăpînul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. 14. Am năvălit în partea de miază-zi a Cheretiților, pe ținutul lui Iuda și la miază-zi de Caleb, și am ars Țiclagul." 15. David i-a zis: "Vrei să mă duci la oastea aceasta?" Și el a zis: "Jură-mi pe Numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
plasă de ținut mustața și fără, mă asigură că timpul trece neștiut, în continuare, ca un mecanism stricat" Briza aducea pe înserat miasme de moluște și alge putrede și roiuri de țânțari înfometați, care produceau lungi și chinuitoare insomnii. Insectele năvăleau în benzi organizate, atacând trupul în mai multe locuri deodată, făcând inutilă orice sforțare de apărare. De la un timp, Carol începu să pună prin colțurile încăperii tăvi mari de aramă cu cărbuni aprinși, pe care presăra pucioasă. Camera se umplea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ceată formată din mahalagii înarmați până-n dinți, căci omului când îi e frică se adună în haite și se înarmează, chiar și atunci când cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a angajat și mi l-a adus. Oare mi-ar spune fără ocol, privindu-mă îngrijorată în ochi: «Nu, tată! Nu există nici un Filip!»?... Dar eu știu că există! Nu-mi trebuie nici un martor..." Aproape că sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fi o simplă încercare juvenilă; am construi tragediile pierdute ale lui Euripide și tratatele lui Epicur, am învia din morți Biblioteca de la Alexandria... Cât progres și câtă civilizație presupune instituția femeilor galante. Ce distanță de la pitecantropul care, în pădurile primitive, năvălea asupra femelei, până la urmașul lui modern care negociază, pe bună învoială, ceea ce-i trebuie. Uneori, din exces de discreție, subliniem prin rezerva noastră ceea ce celălalt credea că trece neobservat, și devenim indiscreți. În unele cazuri, reușind să ne jucăm rolul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o scoase din buzunarul pardesiului încet, pe nesimțite, simții că așa trebuia să facă: lumea în care fusesem adinioarea, spectacolul unic, era demult, era departe, era ca amintirea, la deșteptare, a unui vis în vis. Dar realitatea de fiecare zi năvălea toată, cu sentimentul că peste câteva minute se isprăvește ultima seară și cele din urmă momente petrecute cu Adela. Aproape de casă am rugat-o să-mi scrie, măcar un cuvânt, la două-trei luni. Cochetând, cochetând altfel, cochetând șovăitor, cochetând supus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
onoare i-a aruncat o privire: — Ah, scuzați-mă. Nu m-am referit la dumneavoastră. A continuat apoi, rezemându-se de speteaza banchetei: — Voiam doar să spun că apartamentul lor e atât de strâmt, și dacă lumea o să înceapă să năvălească cu zecileă înțelegeți ce vreau să spun. Doamna Silsburn n-a răspuns nimic și eu nu m-am uitat la ea ca să văd cât de serios fusese jignită de remarca doamnei de onoare. Îmi aduc aminte, totuși, că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu se ascundea pe acolo. Pe de o parte, mă simțeam enervat și cuprins de lene. Pe de alta, eram extrem de ocupat cu ridicarea jaluzelelor, deschiderea aparatelor de aer condiționat, golirea scrumierelor încărcate. Și apoi, ceilalți membri ai grupului au năvălit aproape imediat peste mine. — Aici e mai cald ca în stradă! a exclamat doamna de onoare în chip de salut. — Mă întorc într-un minut, le-am spus. Nu reușesc să pun în funcțiune aparatele de aer condiționat. Butonul „Deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și preceptor. „Cine știe, poate că o fi și un pic de adevăr În toată povestea asta... Poate că babulea nu s-a ramolit de tot, ci a Întrat În contact cu altele spirite. Poate că la apropierea morții Îți năvălește veșnicia În trup...“ Și poate că așa era, căci bătrâna nu mai simțea nici frigul, nici căldura, nici oboseala, nici durerea. Dacă o Înțepai cu acul nu simțea. Câteodată nu mânca și nu dormea săptămâni Întregi, robotind prin casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Învârtindu-l Între degete. Vreau să uit de duhoarea ce stăruie În mine. Încerc să șterg din minte niște amintiri... Dar nu e simplu. Nu poți șterge totul cu buretele. Ștergi imaginile, dar rămân sunetele. Faci abstracție de sunete și năvălesc mirosurile. Ceva, pe undeva, tot rămâne. Un iz, o gheară ce te râcâie la suflet. Până și buretele cu care ștergi se Îmbină de sunete și vaiete și sânge. E ca un vârtej, ca un infern... - Nu puneți chiar totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
târî În genunchi prin cimitire, implorând morții să iasă din morminte, ca ei să intre În locul lor... De graniță nu te puteai atinge. Era ca și cum ai fi băgat două degete În priză. Luai foc. Teama că cei de dincolo vor năvăli aici, precum lăcustele, cum Îi spunea babulea, pusese stăpânire pe mintea copilărească a Mașei. Fetița vedea Înaintând spre ea o armată de lăcuste de dimensiunea unor treierători. Odată cu grâul și ovăzul, treierătorile secerau și capetele oamenilor, și cele ale vitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
opună rezistență ori să motiveze Într-un fel dorința de-a fi lăsat În pace pentru a se ocupa de munca lui de la care toți angajații acestei instituții inclusiv el așteptau ciubucurile respective, potopul cuvintelor sarcastice cu nuanță de amenințare, năvălea pe capul lui. Marcat de importanța omului plin de sine, Șeful Șantierului s’ar fi simțit jignit, atins În amorul său personal mai ales În asemenea momente când stomacul lui era pregătit să soarbă toată rezerva de băutură a restaurantului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiind asaltat cu noutățile În ce privește noul Decret de grațiere care se presupunea aflându-se pe biroul Dictatorului țării și urma să-l semneze curând...!! Abea spre seară Tony Pavone realiză lăcomia: mâncase fără control. Constată cu stupefacție În momentul când năvăli În W.C.-ul camerei cu evidente crampe stomacale În timp ce diaria se dezlănțui cu teribile pocnituri emanând un miros axfisiant ce-i provocă pe ce-i care fumau cocoțați pe fereastră și În alte poziții nu tocmai confortabile să-l gratifice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fără rezistență din partea armatei române...! Această țară fiind aplasată În mijlocul Europei se presupunea să aibă un Înalt grad de civilizație și dezvoltare spirituală, motiv să anexeze teritoriul românesc fără distrugeri și victime omenești...! Dar, amarnică decepție...! Dela bun Început, au năvălit asupra localităților românești cu o furie și cruzime asociindu-se cu hienele de pradă și distrugând totul În calea lor: au dat foc la casele locuitorilor, au omorât copii, femei și bătrâni așezându-iînfața plutonului de execuție iar alții grâbiți, cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cameră specială pentru a face baie unde de fapt erau omorâți prin gazare...! Dece ...? Întrebase cu inocență doctorul. “Nu realizezi...? Naziștii omorau martorii. Urma alt proaspăt batalion care nu funcționa decât tot patru luni de zile și așa până ce au năvălit În ofensiva lor diviziile sovietice și n-au mai avut timp să distrugă ultimii martori, dovadă a ticăloșiei doctrinei Naziste...!” La rândul meu eram un martor ce mai târziu puteam deveni primejdios. De fiecare dată când se deschidea ușa camerei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nulitate Își imaginează că a atins un nivel de civilizație nemaiatins Înainte.“ Deci se putea presupune că nu exista altă alternativă decât de a mărșălui Înainte În aceeași direcție, de a aștepta ca o forță neglijată, lăsată În spate, să năvălească din nou În linia Întâi și să recupereze ascendența. Poate printr-un acord crescând Între cele mai bune minți, nu foarte departe de conspirația pe față a lui H.G. Wells. Poate că bătrânul 1 (Sammler, și el unul dintre bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]