2,809 matches
-
plecarea În mijlocul sălbăticiei să fie o idee cu adevărat proastă. Putea muri acolo, inconștient fiind, putea să cadă de pe o stâncă sau să se sufoce din cauza plantelor ălora agățătoare, În timp ce lipitori și furnici carnivore uriașe i-ar fi intrat În nări și În ochi. Și dacă dădeau peste vreun trib cu o mentalitate din epoca de piatră? Ar putea crede că este posedat de vreun spirit rău și l-ar lovi ca să Îl elibereze. Citise povești despre astfel de lucruri; ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
agitară lăbuțele nerăbdători, apoi luară poziția de „șezi“ așteptând semnalul că acesta e mirosul pe care trebuie să-l caute. La un ordin șoptit din partea Saskiei, se ridicară și Își Începură treaba, avansând și acoperind o suprafață din ce În ce mai mare, cu nările agitându-se ca niște bondari În zbor. În curând vom avea un răspuns, spuse Harry Încrezător și plin de speranță. O oră și jumătate mai târziu, un Harry Înnegurat dădu semnalul de Încetare a căutării. Nimeni n-avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scaun cu rotile: se sprijină în piciorul drept, mișcă mâna dreaptă. Își întinde picioarele strâmbe. Exersează pronunția vocalelor „a, i, u, e, o“. Nu-și poate mișca gura ca să mănânce, de aceea o hrănesc printr-un tub care trece prin nară și ajunge direct în stomac. Mușchii gâtului sunt blocați. Nu e nimic în neregulă cu corzile vocale, dar nu prea poate să-și controleze mușchii. Conform spuselor medicului, obiectivul principal al terapiei este ca ea să poată ieși din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și la lilieci; 21. și vor intra în găurile stîncilor, și în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul. 22. Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decît suflare: căci ce preț are el? $3 1. Domnul, Dumnezeul oștirilor, va lua din Ierusalim și din Iuda orice sprijin și orice mijloc de trai, orice izvor de pîine, și orice izvor de apă, 2. pe viteaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
spic. 28. Dar Eu știu cînd stai jos, cînd ieși afară, cînd intri, și cînd ești mînios împotriva Mea. 29. Deci pentru că ești mînios împotriva Mea, și mîndria ta a ajuns pînă la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale, și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit." 30. "Și acesta să-ți fie semnul, Ezechia: anul acesta veți mînca ce va crește singur de la sine, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
locuiește în morminte, și petrece noaptea în peșteri, mîncînd carne de porc, și avînd în străchini bucate necurate. 5. Și care totuși zice: "Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sunt sfînt!"... Asemenea lucruri sunt un fum în nările Mele, un foc, care arde necontenit! 6. Iată ce am hotărît în Mine: Nici gînd să tac, ci îi voi pedepsi; da, îi voi pedepsi. 7. Pentru nelegiuirile voastre, zice Domnul și pentru nelegiuirile părinților voștri, care au ars tămîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vedea cu ochii, spuse Carol. Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mucoasele. Abandonă, în cele din urmă, lupta inegală cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân al grafului era încadrat de două urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară și răsucite apoi în sus, formând o bizară mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ai adânc s-ar înrobi. 30 noiembrie 2004 REFLECȚII (CLXV) „Interesul poartă fesul”, Liderii-s cu interesul, Fesu-i pentru națiune Care nu se mai opune. Probleme nefăcute-n vreme Ridică alte întrebări; Liderii răspund cu scheme, Cu fumul parfumat din nări. Mai tare, clar și la concret, Și tot pe față, nu discret! Ce ați făcut în timpi sonori Lideri ajunși cu capu-n nori?? Cu foloase dobândite, Socotindu-ne uituci, Pe față și-mbrobodite, Ați pus țara pe butuci. * Carii, molii
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
sporovăiau în dialect galo-roman și, ciulind urechea, auzi rostit numele lui Atila își aminti atunci de luptă: atacul hunilor în albia înghețată a râului, Mataurus în genunchi, în iarbă, cu abdomenul străpuns, cavalerul cu brâul verde, calul său negru, cu nările dilatate, sabia sclipitoare gata să lovească... Ce sfârșit avusese ciocnirea? Ce i se întâmplase? Era limpede că fusese rănit, dar poate nu grav. Reușea să-și miște picioarele și asta deja era ceva, însă antebrațul stâng era bandajat și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brațului. Cu un zâmbet dezarmant, Balamber liniști apele. Făcu un semn către carnea de pe proțap și-l întrebă: — Ai mâncat deja? Sebastianus șovăi un moment înainte de a răspunde. Zilele acelea mâncase foarte puțin, iar mirosul de friptură îi pătrundea irezistibil nările. Balamber insistă: — Servește-te, te rog! Cu gesturi grăitoare, un războinic bătrân cu înfățișare severă, ce se găsea în dreapta lui Sebastianus, îl invită să ia porția lui, întinzându-i un cuțit să poată tăia. Romanul hotărî să accepte invitația; îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abandonase în momentul pericolului și temându-se de mânia ei. însă Hippolita avea cu totul altceva în minte. — Ce stai așa aici? îl mustră. Du jos lucrurile, mișcă-te! Ajunsă pe terasă, se găsi în aer liber. Simți imediat în nări mirosul de fum, iar pe față, în locul aerului rece de noapte, vâlvătaia fierbinte a incendiului ce devora villa. Sprijinită de balustradă, contemplă îngrozită peisajul de coșmar ce i se oferea ochilor. Aripa edificiului rezervată servilor era toată un rug: așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vedea cu ochii, spuse Carol. Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mucoasele. Abandonă, în cele din urmă, lupta inegală cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân al grafului era încadrat de două urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară și răsucite apoi în sus, formând o bizară mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
secunde, dădea replica, întregită, a Venerii Callipyge de la Siracuza - atât de albă, că părea mai goală decât o femeie goală. Dar într-o zi apăru omul de doi metri! În preajma lui i se zburlea puful de pe buze, i se congestionau nările, i se dilata abdomenul spre el, ca într-o mișcare de maree. Și, de-a lungul întregii tinereți, colega de universitate, fina și delicata Elviră, cu frumusețea ei abstractă, model schematic pentru realizări mai concrete, care te-a torturat cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și a simțului pentru comic, ea se amuza mai mult decât noi, neastâmpărată pe scaunul ei, râzând cu lacrimi, dar fără glas, cu ochii strălucitori, sufocată parcă de o pasiune, cu capul pe spate, cu gura închisă, aspirând aerul pe nările dilatate. (Temperamentul fundamental se vădește în toate reacțiile unui om: diagnoza mea este justă!) Pe când ne aminteam cu Timotin de profesorul de matematici, "dascălul de răcan", care explica trei luni în șir la tablă, fără să se întoarcă spre noi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a dezvoltat mintea, ori de un maniac dement? — Doamne sfinte, nici nu știu ce să spun, zău așa. Eu găsesc că e o binecuvântare mascată faptul căă Doamna de onoare s-a înclinat brusc în față, arzătoare, scoțând fum de țigară pe nări: — Bine, n-are importanță, lăsați asta acum - nu de asta am eu nevoie. Se adresa doamnei Silsburn, dar, de fapt, mi se adresa mie prin chipul doamnei Silsburn, ca să spun așa. Ați văzut-o vreodată peă în filme? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
stropindu-l cu var nestins, după care au făcut cale Întoarsă. Din cei opt mii de oameni, nici unul nu a rămas viu... Aceste imagini nu-mi ies din cap. Le am și acum În fața ochilor. Duhoarea stăruie și acum În nări, o port cu mine pretutindeni. Da, lucruri ciudate, tare ciudate se petrec la voi În Rusia, oftă Extraterestrul. Ciudate de tot... „Și doar i-am spus de atâtea ori că aici nu-i Rusia, ci o altă țară, dar omu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
chiar dacă, să presupunem prin absurd, l-ai prinde, la ce ți-ar folosi? Fără voia ei, Mașa răspunse, bolborosind la rîndu-i: - Poate că mi-ar folosi, de ce să nu-mi folosească... Mirosul de bălegar și de pământ reavăn Îi umplu nările. Ce i-a venit oare În toiul verii să-și aducă aminte de iarnă și de copilăria ei pierdută În negură uitării!? - Se mai Întâmplă, murmură cu ochii Închiși Extraterestrul, Întorcându-se de pe o parte pe alta, se mai Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se păru că nu-i a sa. Era parcă el și nu era el, ci Ippolit. „Prostii“, Își spuse Nicanor, dând bici cailor și lăsând femeile În urmă. Cum ieși din sat, se stârni un viscol strașnic. Caii pufneau pe nări rătăcind prin nămeți. I se făcuse frig și foame. Și atunci, ca din pământ, Îi răsări În față un bărbat Înalt, Îmbrăcat Într-un halat alb, care, clătinându-se prin ninsoare, Îi Întinse o lipie caldă. „Abia am scos-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
domnul Observator Minuțios Artur Sammler. Toți metafizicienii, vă rog, luați notă. Iată cum stă treaba. Niciodată nu veți vedea mai clar. Și cum lămuriți asta? Această cabină telefonică are podeaua din metal; cu uși pliante verzi, silențioase, dar podeaua Înțeapă nările cu urina uscată, aparatul telefonic de plastic e făcut praf și un ciot atârnă la capătul firului. Nici cale de alte trei intersecții nu găsise un telefon În care să nu-i fie teamă să bage o monedă, așa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vorbea gâlgâit ca un curcan. Unchiule Sammler, eu sunt cu brațele. Dumneata ești cu rugăciuni? Scoase un râset plin, din burtă. Râdea și fornăia, bălăbănindu-și trunchiul Înainte și Înapoi, ținându-se cu mânile de coaste, orbește arătându-și amândouă nările. Cu toate astea nu-l lua În bătaie de joc pe Sammler. Nu tocmai. Trebuia să Înveți să faci o distincție. Distincție, distincție, distincție. Distincția conta, nu explicația. Explicațiile erau pentru masele demente. Educația pentru adulți. Ridicarea conștiinței generale. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Angela. Se punea picior peste picior pe un scaun prea fragil să găzduiască asemenea coapse, prea drept pentru șoldurile ei. Deschidea geanta după o țigară, iar Sammler Îi oferea un foc. Ea Îi iubea bunele maniere. Fumul Îi ieșea pe nări și ea Îl privea, când era În formă, veselă cu o notă de viclenie. Fecioara cea frumoasă. El era bătrânul sihastru. Când devenea inimoasă cu el și râdea, vedeai că are o gură mare, o limbă mare. Înăuntrul femeii elegante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]