12,372 matches
-
lumea din Groapa nu sunt rezultatul unei alegeri premeditate, opțiunea lui Eugen Barbu se constituie ca o situare polemică atât față de oficialitate, cât și față de celelalte modalități epice, mai mult sau mai puțin consacrate. Marginalitatea Cuțaridei sfidează centralitatea unor subiecte narative ideologizate. Pe de altă parte, lumea de mahala apare ca o variantă originală, diferită în mod voit (deși era diferită în mod cu totul întâmplător) față de lumea rurală din proza lui Marin Preda, față de lumea aristocratică din proza lui Petru
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Experience. Ficțiunea experimentală. 22 mai 2007: Personajele (din Vain Art) și acțiunile lor simple sunt amestecate și re-amestecate de-a lungul întregului roman. Această amestecare este de fapt principiul structural fundamental al romanului. Personajele sunt fragmente interșanjabile, bucăți de posibilități narative care fac posibilă narațiunea. (...) Vain Art of the Fugue este tipul de roman pe care oricine care crede că știe cum trebuie să arate un roman s-ar cuveni să îl citească și va fi total dezamăgit în convingerea sa
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
formă variată. În ultimă instanță }epeneag dezvăluie modul în care suprarealul oferă o sustragere din banal, intrând într-o lume care nu poate fi controlată. Această căutare și dezorientarea ei autoconștientă reprezintă, așa cum sugerează titlul, forma fugii aplicată la forma narativă. 1 Pentru o clarificare a conceptului ficțiunii muzicalizate vezi W. Wolf, The Musicalization of Fiction, A Study in the Theory and History of Intermediality, Amsterdam, Rodopi, 1999.
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
a alcătuit subtextual din rațiuni de marketing, mizînd, adică, o dată, pe așteptările la intern și, a doua oară, la export, dorind, așadar, să umple golurile de atîta vreme reclamate [...]? Cîtă crezare - și ce pondere în judecata estetică - să acorzi firului narativ ca atare [...] de vreme ce se simte copleșitor că primatul aparține fantazării ego-hipnotizante, răsucirilor psihanalitce și pînzăriei simbolice din registrul androgino-alchimic?" Și, cum acestea reprezintă doar cîteva din gîndurile simpaticului și savurosului nostru critic literar, vă invităm ca restul să le citiți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
roman construit... ca la carte, avansând printr-o acumulare de detalii relevante și prin câștigarea, pas cu pas, a dimensiunii de adâncime. Tehnica impecabilă a prozatorului n-ar trebui să ne facă mai puțin atenți la tactica lui, la strategiile narative prin care romanul, lent desfoliat, se încheagă. Aproape fiecare pagină aduce un spor de semnificație, ca în pânzele maeștrilor, unde schița de început devine, treptat, un formidabil câmp de bătălie, muncă ori petrecere. În miezul Căderii... stau ideile, Ideea care
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
cel mai interesant, despre care au scris mai mult istoricii decît filologii. Textele în care cuvîntul apare (cu familia sa lexicală) constituie însă și materialul de studiu al istoricilor limbii române și chiar și al istoricilor literaturii (interesați de tehnicile narative din cronici). Profesorul Djuvara prezintă o bibliografie a problemei, trecînd în revistă principalele atestări și dezbateri semantice (p. 133-136). Explicația pe care o dă evoluției semantice a termenului se potrivește foarte bine cu legile cognitive ale schimbării lingvistice și, mai
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
la el, Autorele care trage sforile. Autoreferențialitatea, intertextualitatea, lectura în doi timpi și în dublu sens, "inovațiile" postmodernismului autohton sunt folosite copios și, de la un punct încolo, redundant. Ele nu mai fac să respire ficțiunea, ci o substituie. Vechea convenție narativă, integratoare în minuția ei, este dezintegrată. Ce se pune în loc? Trei personaje masculine (Radu A. Grințu, Zare Popescu și Gelu Popescu) și unul feminin (Ana) rătăcesc și își intersectează drumurile aleatoriu. Zare Popescu și Gelu Popescu, care se înfrățesc la
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
la spiritul formei și la somațiile materiei cu totul ieșite din comun, se transformă, finalmente, în ambiguă trăire estetică și în vibrație metafizică adîncă. Fără să fi fost un om cultivat în accepțiunea academică a cuvîntului, adică fără o cultură narativă solidă și sistematizată, dar cu o profundă cultură vizuală și cu un instinct infailibil al livrescului, Bitzan a intuit că una dintre cele mai eficiente modalități de a provoca interogații filosofice și vibrații estetice este bruscarea ontologică, dizlocarea obiectului din
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni absoluți și lipsiți de orice echivoc. Atunci cînd pictorul experimentează forme pure, cînd cercetează disponibilitățile ascunse ale substanței și ale limbajului, dispare cu totul orice referent narativ, iar forma care se naște din această realație a artistului cu propriile sale instrumente este realitatea însăși, anistorică, fără trecut și fără viitor, un fel de icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră nu se întrezărește nici o
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
care ne putem aștepta la cele mai interesante surprize. E o soluție (una, printre altele) pentru un posibil roman de succes: să fie scris ca și cum ulterior autorul ar trebui să extragă din roman un scenariu de film. Pentru dinamizarea producției narative, editurile ar putea institui concursuri pe subiecte date sau pe situații de exploatat. Ca la școală, compunerile... De pildă: un grup de tineri merge la cules de căpșuni în Spania. Sau: patronul unei firme românești se pregătește să deschidă o
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
să ceară. Critica nu (mai) are o influență decisivă. Nici nu știu dacă a avut vreodată. Profesioniști ai romanului. Suferim de o carență semnificativă: nu avem suficient de mulți profesioniști ai romanului. Literatura română a mizat în roman, în privința construcției narative, pe trei direcții. Prima și cea mai productivă a fost a romanului-povestire, strălucit exemplificată de Mihail Sadoveanu. Este rezultatul unei mentalități tradiționaliste sau autohtoniste. Naratorul se situează, cu o relativă inocență, într-un raport democratic cu celelalte personaje. Narațiunea are
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
interbelici, Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu lucrează astfel, iar dintre contemporani Nicolae Breban și Augustin Buzura. Explorarea romanului-roman e deopotrivă retrospectivă, introspectivă și prospectivă. Construcția e foarte complexă, fără fragmente detașabile. Nici o secvență nu reflectă întregul ca în romanul-nuvelă. Fluxul narativ nu merge într-o singură direcție, ca în romanul-povestire. Temporalitatea poate fi dată înapoi, poate fi oprită sau poate fi precipitată înainte, iar aceste manevre ale narațiuni sunt folosite imprevizibil de către un constructor capricios. Romanul-povestire este aproape epuizat ca tehnică
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
parțial, Ovidiu Verdeș), altele, aproape la fel de reușite, mizează pe un stil alb, neutral până la proba contrarie. Nevasta de la ora șapte, o altă bucată de vârf, aduce aminte de povestirile mai vechi din Cheta..., remarcându-se prin finețea observației și ingeniozitate narativă. Păcat numai că autorul a renunțat, nu se știe de ce, la finalul excelent dat într-o avanpremieră editorială în "Ziarul de duminică", preferând unul mai "cuminte", mai puțin pregnant. Disperarea bărbatului care află că dama lui de consumație a ieșit
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
iar rezultatul astfel obținut se numea, pur și simplu, Artă concretă. Privitorul neprevenit și nedeprins cu lectura etimologică, încercînd să valorifice sensurile acceptate ale cuvintelor, se găsea în fața unei surprize greu de explicat în primul moment; ceea ce i se promitea narativ drept concretețea însăși, i se înfățișează vizual ca o maximă abstracțiune. O geometrie nestăpînită, de la elementele ei generative, cum ar fi punctul sau linia, pînă la dialogul formelor constituite și la sintezele cromatice, anima întregul spațiu al expoziției și crea
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
Tereza sau din secolul următor." Negreșit, Onoarea și onorariul e o carte remarcabilă. Nu și neprihănită - să spunem așa - dacă ne gândim la bibliografiile care împănează puțin prea des paginile, la indexul plin de inadvertențe, la structura cumva în exces narativă și doar firav argumentativă a volumului. O lectură cu totul captivantă, a cărei greutate o simți abia la câteva zile după ce-ai dat și ultima pagină. Dintre toți scriitorii sfârșitului de secol al XIX-lea, grupați sub titulatura didactică
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
vei ști cum s-o citești. Altfel spus, un anumit tip de autor cere un anumit tip de lectură. În cazul de față, cine nu cunoaște structura interioară a autorului va citi romanul cu ochii închiși, ca pe o radiografie narativă, pe alocuri modestă, a unor vremuri despre care oricum cititorul știe esențialul mai înainte de a deschide cartea. Încă o dată: dacă nu poți intui optica lui Blaga nu poți citi Luntrea lui Caron. Romanul acesta nu e atît o operă de
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
aplecarea spre narațiunea romanescă. Sînt structuri umane care, oricît s-ar strădui să se exprime epic, nu-și vor putea turna substanța interioară în forma convențională a romanului obișnuit. E ceva în ei care se opune matriței prelungi a întinderii narative, un fel de gamă afectivă ce nu rabdă urcarea treaptă cu treaptă și pagină cu pagină a unei scări diegetice. Pentru astfel de oameni, tiparul discursiv acționează ca un inhibitor: le taie suflul și le ucide coerența, preschimbîndu-i în făcători
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
1963), cu episodul independent al iubirii lui Darie pentru tătăroaica Uruma. Când filonul autobiografic s-a epuizat, Zaharia Stancu a dat cel mai bun roman al său, Șatra (1968), în care nu mai există excesele stilistice (lirismul, retorica repetițiilor) și narative (picarescul) din celelalte cărți ale sale. Dar prozatorul valorifică încă o dată, într-o narațiune esențializată și epurată de defectele anterioare, aceleași două mari teme în jurul cărora și-a construit întotdeauna epicul: războiul și călătoria prin lume (dincolo de țară) ca o
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
meu". Firește, circul continuă, Ștefan ajunge să fie invitat și la parastasul din casa necunoscutului, la care participă ca un adevărat membru al familiei. În spirit postmodern, întreaga narațiune este scrisă cu sufletul la gură. Gabriela Gavril are un tempo narativ foarte alert, planurile se schimbă cu repeziciune pe principiul feliilor de viață, visurile, amintirile și întâmplările se succed fără încetare fără a dăuna însă coeziunii narative. Confesiunea lui Ștefan Negru are și ea particularități stilistice clare (în primul rând verva
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
postmodern, întreaga narațiune este scrisă cu sufletul la gură. Gabriela Gavril are un tempo narativ foarte alert, planurile se schimbă cu repeziciune pe principiul feliilor de viață, visurile, amintirile și întâmplările se succed fără încetare fără a dăuna însă coeziunii narative. Confesiunea lui Ștefan Negru are și ea particularități stilistice clare (în primul rând verva verbală, abordarea ironică și autoironică, ochiul atent care decupează situațiile comice și absurdul relațiilor sociale). Ochii și urechile sale sunt mereu la pândă, nici un element nu
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
altădată"). Protagonistul, Filip Mircea Gheorghiu (FMG, cum îl numește un agent suedez care are în sânge obsesia prescurtărilor) accepta să investigheze moartea prietenului sau Armând Stoler. Chiar dacă această anchetă e mai degrabă un pretext care să rostogolească la vale bolovanul narativ, orice mister care se cere elucidat are toate șansele să capteze de la bun început interesul cititorilor. Interes care, din păcate, dispare foarte repede cu fiecare pagină parcursă. Capitolele românului poartă numele câte unui personaj și păr niște fire care se
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
Cangeopol este melodrama îngroșata nepermis de mult. În momentul în care cititorul nu are de ales decât să verse o lacrima pentru bietele personaje chinuite de o soartă pe care nu o înțeleg, avem de-a face cu o carenta narativa gravă. Lipsa alternativei de lectură și apăsarea insistența a pedalei lacrimogene sunt defecte care nu pot fi trecute cu vederea. Tot la capitolul de nereușite trebuie să amintim și lipsa de iscusința în alcătuirea dialogurilor. Singură scuză pe care autorul
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
ani în urmă, la Galeria Simeza. Deși în mod curent este lipsit de semnificație, oscilînd între cochetărie și provocare, titlul are, de data aceasta, o funcție clară și o importanță bine stabilită. El nu este doar un act de conveniență narativă, un element de semnalizare și un factor de stimulare a memoriei, ci un indicator de lectură și, pînă la un anumit punct, o cale de acces către substanța unui proiect și către unul dintre nivelurile de interpretare a lucrărilor. Pentru că
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
proiectului lansat de Gheorghe Marcu se referă strict la natura formală și plastică a lucrărilor, la problemele nemijlocite ale construcției și ale reprezentării. Însă dincolo de planul tehnic și de cel formal, sculptorul țintește unul mult mai larg, în care ideile narative sînt prelungite într-o evidentă perspectivă spirituală. Așa cum la nivelul ei perceptibil expoziția poate fi socotită o demonstrație privind succesiunea și simultaneitatea formelor și a tehnicilor, în substrat ea este o încercare de a ordona sugestii de natură existențială și
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
și cele două piese anodine, prelevate din spațiul tabu al sălii de baie, pe căi diferite și în sisteme de codificare diferite, resuscită subtil ideea cuplului și mitul androginiei. Ingemănarea și, mai apoi, resorbția polarității în unitate încheie acest scenariu narativ prin întoarcerea la sursă. Că sculptorul și-a premeditat sau nu acest discurs este mai puțin important. Importante rămîn sugestia de lectură și caracterul deschis al unui proiect cu mult mai bogat în subtext decît ar lăsa să se înțeleagă
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]