3,698 matches
-
coada ochiului, porunci să Înceapă spectacolul. Susan se uită și ea la el: ce fericit era vărul Juan, cu pectoralii plesnind sub cămașa de mătase, cu pîntecul umflat pe care Încerca să-l ascundă cu ajutorul croitorului, cu mîna vîrÎtă Între nasturii de la haină, Într-un gest insuportabil, cu mustăcioara dreaptă umbrindu-i buza de sus cum văzuse el În tinerețe În cine știe ce cabaret (n-o să uite niciodată clipa cînd Santiago, soțul ei, a spus că era distanța cea mai scurtă Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
descoperiră dintr-odată că era altfel decît ei... Într-o zi a cerut cu Împrumut cincizeci de bani și cu toții au schimbat priviri cu subînțeles, fiindcă Întinsese mîna ca și cum ar fi cerșit, avea o privire tristă și-i lipseau cîțiva nasturi de la cămașă. Cano era altfel decît ei, fără Îndoială și de atunci n-a mai Îndrăznit să declare că ține cu Sport Boys, vorbea din ce În ce mai puțin și cu toții și-au dat seama că nu era În apele lui. Într-altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Altamira Îi ceru să tragă și el un fum celui de paisprezece ani și-i spuse suedezei că voia să vadă și sălbatica asta sau poate doar inocentă, adevărul e că noi vedem peste tot numai stricate, sălbatica Își desfăcu nasturii de la cămașă, era cămașa celui mai mare dintre frații Altamira, care nu era acum de față, fiindcă se dusese la altă petrecere, la o verișoară din Villa Maria și acolo nici vorbă s-o poată lua pe suedeză, În Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zis, nu mai apucă să și-o scoată, fiindcă somnul Îi dădu tîrcoale prima oară cînd Își căuta pijamaua sub pernă, a doua oară În timp ce-și scotea pantalonii și În sfîrșit Îl doborî cînd Începea să-și descheie nasturii de la cămașă. Adormi buștean. Și dormea buștean cînd Țanțoșa deschise ușa făcîndu-și apariția cu pieptul ei uriaș și-l anunță printr-un singur țipăt că-l așteptau de un ceas la masă. Azi părinții lui nu erau acasă și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mulțumesc. CÎnd Își ridică privirea și se uită de jur Împrejur cu aceeași bună dispoziție, văzu că Julius Îl țintuia acuzator. O picătură grea de sudoare se prelinse pe părul lung și negru al Armindei, udînd, cînd căzu lîngă un nasture, mătasea cămășii de culoarea fildeșului. Arminda descoperi picătura, dar, alături de ea, la un capăt al scîndurii de călcat, avea un vas cu apă pentru a stropi mătasea umezind-o și ușurînd călcarea perfectă; Își băgă atunci În apă, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
imediat o țigară de tutun blond ca să moară În regatul viciului așa, contemplîndu-i printre nori calzi de fum pe cei nouă tuciurii care-și scoteau sacourile, lăsînd să apară mătasea bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la gît și fără nasturi, pe piepturile lor nocturne, legate cu un șnur deasupra buricului și, mai jos, pantalonii albi, bufanți pînă la genunchi, strîngîndu-se la gleznă și cu șlițul umflat, ca la niște muzicanți de bordel. Celso și Daniel nu știau ce atitudine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care poartă totuși numele urât și tautologic de déjà vu. Pentru că atunci când trăiești așa ceva, nu aparenta repetare a unei scene din viața ta te impre sionează (în definitiv viața noastră constă dintr-un șir lung de repetiții: câte mii de nasturi încheiem și descheiem într-un an? Câte petreceri practic iden tice, cu aceiași doi-trei amici și cu bârfirea celor ab senți, organizăm? Ar trebui să numim déjà vu mai fiecare moment pe care-l trăim), ci răvășirea pe care ți-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tulburătoare, minunată, de sex care se pregătea. Ce trebuia să fac? Nu puteam gândi prea departe la consecințe, fiindcă-ncepusem să tremur de excitație. Cred că totul ar fi fost tranșat dacă mi-aș fi desfăcut fie și un singur nasture de la cămașă, dac-aș fi făcut cel mai mic gest de accep tare. N-a trebuit însă să decid eu. A decis în locul meu tocmai acea ființă vastă din spatele persona lității mele despre care vor beam, aceeași care, în visele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dincolo de perdeaua culisantă începură s-o înjure în barbă. Cititul îl liniștea, mai ales noaptea, când aluneca înapoi, la accident. Când îi citea, fața lui se războia cu misterul locurilor uitate. Uneori, la jumătatea unei fraze, dădea peste un cuvânt - nasture, pernă, Violet - care-l făcea pe Mark să se zbată ca să se ridice și să încerce să vorbească. Începu să nu mai cheme asistentele. Nu făceau decât să-l sedeze. Trecuseră ani de când nu mai citise cu voce tare. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la lumina lumânării, ca și cum ar fi fost încă tineri și-și petreceau primul Crăciun împreună. Ea se ghemui în fața radiatorului. Daniel mirosea ca o pătură de lână tocmai scoasă din dulap. O luă în brațe din spate și îi desfăcu nasturii bluzei. Ea se înfioră de amenințarea că avea să facă din nou asta. Spatele ei se încordă sub degetele lui mângâietoare. El îi urmări cu degetul curbura abdomenului, privind-o cu acceași uluire înfometată ca și prima oară, cu opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate astea. Mark ascultă, zâmbind. Ridică mâna și anunță: —Tristețe. Acolo, pe coridor, reușita intelectuală o șocă pe Karin până la lacrimi. A fost prezentă și la prima lui propoziție completă. Terapeutul ocupațional îl ajuta pe Mark să se descurce cu nasturii, iar Mark scuipase cuvintele, ca un oracol: În craniul meu sunt unde magnetice. Își acoperi fața cu ambii pumni, văzând ceea ce era, acum că putea să-i dea un nume. Frazele începuseră să curgă șuvoi din el, rupând zăgazul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
birou, televizor, măsuță de cafea, două scaune. Pe măsuța de toaletă stăteau două ilustrate cu desene în culori vii și cu mesajul „Multă sănătate“. Lângă ele era un maimuțoi de pluș antic, căruia îi lipsea un ochi făcut dintr-un nasture. Pe birou era o combină, înconjurată de un morman de carcase de CD-uri. O revistă cu mașini care etala prea mult crom pe copertă stătea lângă combină, învelită încă în țiplă. Weber își deschise reportofonul digital din buzunar. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Lângă carte se află un CD player portabil și căști de urechi. Lângă player, un mic teanc de discuri. Îl ia pe primul - Monteverdi. Ea alege tocmai acest moment ca să iasă prea repede din dormitor, încheindu-se în grabă la nasturii bluzei de bumbac albastru-cobalt. Îl vede umblând cu discul. A prins-o; sprâncenele ei se încruntă, cu un aer vinovat. —Vecerniile din 1610. Dar, pentru tine, 1595. El întinde discul spre ea, acuzator. —M-ai dus de nas. Nu! L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
își încheie evoluția. În același timp, ea anunță noile orientări ale artei în general, creând premisele procesului de trecere de la medieval la modern. La Muzeul de Artă sunt păstrate nu numai sacosul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei (cu 22 de nasturi de aur, lucrat din catifea verde închis și brodat cu chenare de flori cusute în fir de aur și mărgăritare), ci și un epitrahil tot al lui Marelui Ierarh cărturar Varlaam (din mătase verde și roșie, cu mai multe icoane
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
respinge și pe tine, cu Îngăduința obosită a Înțeleptului În fața tinereții. — Știu, știu! oftează el. Dar toți sîntem singuri, fiule, și, de fapt, adevărata noastră singurătate sălășluiește aici - și-și lovește ușurel pieptul În stînga, În dreptul celui de al treilea nasture, În presupusa regiune a inimii. Dar tu! Liber, tînăr și hoinar, cu o lume Întreagă de explorat... Duci o viață minunată! Pentru numele lui Dumnezeu, ce-și mai poate dori un om? Și atunci, ce poți să-i mai spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
naivi și neștiutori ca niște copii, incorigibil certați cu disciplina militară. De fapt, echipamentul fiecăruia din ei are un cusur, ceva lipsă, ceva uitat, ceva așezat anapoda... unul și-a pierdut boneta, altul n-are centiron, altuia-i lipsesc doi nasturi de la tunică, altul și-a prins greșit gamela, altul și-a pierdut mare parte din echipamentul din raniță și se arată uimit, În chip stupid și tîmp, de ceea ce-a pățit - fiecare a pierdut ceva, și-a uitat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pierdut-o aproape imediat. Problema e că reveneam iarăși și iarăși în simțiri. Acum îmi doresc să le fi urmat sfatul și să-mi fi scos uniforma. — Ai venit îmbrăcat în uniformă! strigă Lanark îngrozit. — Da, cu tot cu centură, cizme, bransardă, nasturi de aramă și tot restul. Aveam și pistolul în toc. — Dar de ce? — Intenționam să-l predau comandantului de aici: știi, un gest simbolic. Pistolul mi-a săpat o gaură cît el de mare în șoldul drept și bănuiesc că din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
La mese nu era nimeni, iar fețele de masă fuseseră luate, cu excepția unei mese din colțul îndepărtat al încăperii, unde stătea Ozenfant. Era îmbrăcat într-un costum gri-deschis cu cravată și vestă galbene; colțul șervetului alb era vîrît între doi nasturi ai vestei. Tăia o bucățică de pe farfurie cu o plăcere vădită, dar își ridică privirea și-i făcu semn lui Lanark. Locul era luminat de două lumînări puse pe masa lui și din arcadele joase din pereți, cu modele maure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar ai nevoie de latină pentru universitate. O sonerie electrică sună strident, și pe treptele de la intrare apăru un ins gras și chel, îmbrăcat într-o haină neagră. Rămase cu mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și cu picioarele depărtate, contemplîndu-și nasturii de la vestă, în timp ce elevii mai mari se grăbiră să se încoloneze în fața intrărilor. Unul sau două dintre rînduri continuau să se foiască și să șușotească; omul îi privi cu severitate și elevii tăcură. Cu un deget al mîinii drepte, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta e iarba minunată...“ Un sunet venit din exterior îl făcu să-și ridice privirea. Pastorul stătea pe cărarea luminată de soare, dincolo de umbra verandei, urmărindu-l cu un anume interes. Figura lui îmbrăcată în haina încheiată pînă la ultimul nasture era așa cum și-o amintea Thaw, întrucîtva mai mică, iar fața mai amabilă. — Mi-au spus că nu te simți bine, zise el. — Mă simt mult mai bine în dimineața asta, mulțumesc. Pastorul păși pe verandă și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Felicitări. Thaw se holbă cu groază la ea. Spre sfîrșitul săptămînii, intră prin portalul de marmură al Bibliotecii Mitchell. Venise deseori aici să vadă facsimilele cărților profetice ale lui Blake, și în timp ce un tip grăsuliu, îmbrăcat într-o haină cu nasturi de alamă îl conducea la etaj, aerul de calm scolastic și atenție politicoasă îi făcu spiritul să se simtă mai ușor. Poate că n-ar fi rău să lucreze într-un asemenea loc. Fu însoțit pînă la o ușă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se îndrepta. — Mda, bine. Așteaptă, vin într-un minut. Se traseră deoparte și șușotiră. Amîndouă aveau păr arămiu, cu permanente identice. Greta era îmbrăcată într-o rochie strîmtă, care-i scotea în evidență amfora șoldurilor. Era închisă în față cu nasturi din care cutele îi înfășurau corpul ca liniile imaginare ale latitudinii. — Noapte bună, Greta, zise cea mărunțică. Noapte bună, băiete, și se depărtă. Cealaltă îl luă de braț. Nările îi fură izbite de un parfum dulceag și ieftin. — Ai casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
eczemă, nu-i infecțioasă, uite... Nu! Stai! Oprește-te! Femeia se ridică și începu să se îmbrace zicînd: — Nu-mi permit să risc. Thaw o privi cu gura căscată prostește. Nu-i venea să creadă ce se-ntîmplă. Ea își închise nasturii rochiei. — Scoală-te! spuse ea brutal. El se ridică încet și începu să se îmbrace. Gura îi atîrna la fel de prostește. O dată sau de două ori se opri și privi cu asprime podeaua, dar ea-l grăbi. Simți că amețește, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
imaginar. Aerul vibra de larma trompetelor. Lanark se ridică, la fel și Rima. Trompetele deveneau asurzitoare, apoi tăcură cînd o figură neagră și argintie apăru și rămase sub arcada din mijloc. Era un bărbat îmbrăcat într-o haină neagră, cu nasturi de argint, cu pantaloni negri pînă la genunchi și ciorapi albi. La gît și la încheieturile mîinii avea dantele și paftale de argint la pantofi. Pe cap purta o perucă albă ca zăpada și pe ea un tricorn negru. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un pic ciobit într-o margine, se înălță din nou din spatele muntelui, la stînga. Rima rămase nemișcată și zise cu disperare: — Nu mai pot merge. Mă doare spatele, mi s-a umflat stomacul, iar haina e prea strîmtă. își desfăcu nasturii înnebunită și Lanark o privi surprins. Rochia îi stătuse înainte lejeră pe corp, dar acum stomacul îi era umflat, ajungîndu-i aproape de sîni, iar catifeaua de culoarea chihlimbarului era întinsă ca un balon. Ea se uită în jos, de parcă o izbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]