3,746 matches
-
au scufundat. Britanicii au avut doar cîteva nave avariate, 5 marinari omorîți și 16 răniți. Cea mai mare bătălie navală anglo-germană a fost bătălia de la Iutlanda, pe coasta de vest a peninsulei. La 31 mai, flotila amiralului Reinhard von Scheer, navigînd din Baltica, a intrat în Marea Nordului cu intenția de a distruge cuirasatele britanice din dreptul coastelor norvegiene. Prima escadră din fruntea convoiului, formată din 5 cuirasate, se afla sub comanda vice-amiralului Franz von Hipper. Flotila germană se compunea din 22
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
interpretativ deosebit al faptelor culturale, de ateu convins, de stil de viață epicurianist, dedicat plăcerii și satisfacerii nevoii de a fi în prim-planul vieții politice și culturale. A avut un fler deosebit în a se afla în tabăra învingătorilor, navigând fără resentimente de la un partid la altul, de la un regim politic la altul, profitând imediat de situația avantajoasă pe care o avea. Poate acest "fler" a fost favorizat și de apartenența sa la o lojă francmasonică. Era un cumulard de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Un istoric care, după mai mulți ani, s-a întâlnit cu câțiva martori bătrâni ai acelei călătorii a scris că, în taină, lui Germanicus i se prevestise moartea. Noua politică De atunci încolo avură parte numai de vânt bun și, navigând repede, pentru că era toamnă târzie, ajunseră în portul Seleucia Pieria, în Syria. La Seleucia se vărsa marele fluviu siriac Orontes, pe atunci navigabil până la Antiohia, vechea capitală. Acolo se rupea în două brațe, ce înconjurau insula Epidafne, unde regii seleucizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Le-ai văzut? întrebă Gajus. — Nu le-a văzut nimeni, niciodată. Preotul zâmbi; nici măcar el nu-și închipuia cât de mult avea să influențeze viitorul răspunsul lui. — Sunt îngropate sub un munte de nisip. Am citit inscripțiile. Corăbiile acelea nu navighează pe mări. Ele reprezintă călătoria omului de la tărâmul Materiei spre cel al Spiritului. Fiindcă, ascultă cu atenție, în tine sunt trei forțe. Prima este energia care îți mișcă trupul cât timp ești în viață, bha. Cea de-a doua este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se aflau încă în fața mea. I-am auzit glasul, glasul puternic al unui bărbat ce trebuie să se facă auzit de oamenii care luptă; dar nu era puternic în noaptea aceea. Războiul lui era de-acum pierdut, Augustus se apropia, navigând undeva pe mare. Maeștrii noștri ne învățau să ascultăm întotdeauna cu atenție glasurile: cel al lui Marcus Antonius, în timp ce recita invocația, era glasul unui om foarte obosit. Dar nu fugise din cauza fricii. Asemenea războinicilor cu adevărat puternici, după atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela, cu o mie de ani în urmă, navigase Ulixes. Într-adevăr, în fundul golfului se înălța muntele magic al Circei, vrăjitoarea: mons Circaeum. Tiberius a adus în peșteră sculpturi gigantice înfățișând mitul lui Ulixes, bucăți luminoase de marmură albă pe fundalul întunecat al pietrei umede. Miturile alese erau însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
uscat, nici pe mare, și nu era un strateg. Cu toate acestea, cinci sute de mii de cetățeni romani puseseră mâna pe arme, urmând însemnele sale. Sub noua lui guvernare, legiunile ajunseseră departe, în Arabia Felix și Aethiopia, iar flota navigase până în îndepărtata Mare de Miazănoapte, care înainte nu era cunoscută. Veniseră să-și prezinte omagiile ambasadori din cele mai îndepărtate țări, chiar și din Indii. Știuse să-i aleagă pe cei care puteau lupta pentru el și toată viața se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-o singură zi. Avea să se numească Piscina Mirabilis; era mare cât o catedrală, lungă de șaptezeci de metri, cu pilaștri solizi săpați în stâncă. — Mulțumită străbunului tău, acum nimeni, în nici un colț din mările acestea, nu îndrăznește să navigheze fără acordul Romei, declară prefectul. Oamenii din Classis Praetoria Misenatis își amintesc bine lucrul acesta, spuse în încheiere. Gajus înțelese că nu era o informație, ci un pact explicit, o rebeliune militară. Îmi aduc aminte, răspunse, și știu și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un cățel. Toți se mirau că, văzând toate acestea, el continua să tacă. Vorbea, din vârful buzelor, doar cu tribunul însărcinat cu paza sa; iar tribunul, tot în tăcere, ca și pe insula Pandataria, încuviința. Urcă pe Tiberis, fluviul Romei, navigând încet, pentru ca vestea să se răspândească. Debarcă, ducând urna grosolană de lut cu rămășițele mamei sale sub purpura imperială, la fel cum Agrippina dusese cenușa lui Germanicus. O mulțime imensă, emoționată și indignată aștepta în liniște pe mal și, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grâu, carnea de oaie și vinul îndoit cu apă, înțelese din acel discurs că edificiul trebuia să fie imens. Nesiguranța lui dispăru. Despre Aegyptus știa doar că se afla de cealaltă parte a nesigurei mări Tyrrhenum, pe care el nu navigase niciodată - însă, judecând după nenumărații ani de război, presupunea că acolo existau mari blocuri de piatră. Iar asta îi plăcu foarte mult. Se întrebă ce voia să spună Împăratul cu „gândirea nouă“, însă ajunse la concluzia că acea problemă aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
invidioși pe lipsa de prefăcătorie cu care natura Își strigă legile ei. (marți) Nu mă pot abține să nu mă manifest sincer; simt că lumea este falsă, plină de meschinării și de complexe și că trebuie s-o menajez, ca să navighez În ape liniștite. Când plec de acasă, mă aflu În consens cu mine Însumi, că nu are rost să-mi creez dificultăți inutile; Îmi promit că nu voi mai vorbi În contradictoriu cu profesorii, că nu-mi voi mai lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nou. Spre ziuă, visez că blocul din fața Universității se clatină ca de un cutremur, apoi Începe să meargă ca o navă, trece de Universitate și o ia spre Piața Unirii; mă mir cât de lin merge și cum reușește să navigheze, evitând toate obstacolele și pierzându-se În ceața Mitropoliei. (duminică) Din filmele copilăriei, mi-a rămas, ca o bucurie a ochilor, imaginea unei fetișcane alergând prin ninsoare; am reținut acea conștientizare lucidă a ei, exprimată prin toate gesturile, că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prostie să crezi În orgoliu, ce-ți rămâne? Rămâne o zbatere surdă, fără puncte de sprijin, care ar putea să se descarce, o revoltă imens de puternică, dar fără nici o armă la Îndemâna omului din tine. 25 iunie 1965 Un vis Navigasem mult, până când a venit furtuna, care m-a Împins pe o insulă pustie. Știam că e vis. Dar Îmi plăcea să mă cufund În el cu toată ființa mea. În sfârșit, clipa de aur a singurătății! În jurul meu, până departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chiar s-au întâmplat. Ea nu intenționase să-i scrie, dar, într-o seară, chiar înainte să plece în Florida, când a venit acasă de la serviciu, ușor amețită de la o degustare de vinuri, s-a așezat la calculator să mai navigheze pe internet până să se ducă la culcare. Amintindu-și că Dolly, prietena ei, împlinea treizeci de ani, a deschis e-mailul, a tastat D în câmpul Către, și bineînțeles că a apărut adresa de e-mail a lui Duncan (o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la culcare În dormitorul lui de la ultimul etaj al casei, cu unul dintre aeromodelele sale alături pe pat, lucru pe care Vera i-l interzisese Întotdeauna. În somn, visa despre război, despre toate vasele de luptă ale Marinei Japoneze ce navigau pe rîul Yangtze, cu tunurile trăgînd În timp ce scufundau nava Petrel, iar el și tatăl lui Îi salvau pe marinarii răniți. În cea de-a patra dimineață, cînd coborî la micul-dejun, Jim constată că uitase să Închidă un robinet de la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de picior. — Am Încercat să mă predau, Îi explică Jim. Dar nu-i ușor. Tu și cu Basie vreți să vă predați? — Pe naiba - deși nu știu ce vrea el. Încerc să-l conving pe Basie să cumpărăm un șampan ca să putem naviga pe rîu În sus, spre Chungking. Dar Basie se tot răzgîndește. Acum, de vreme ce japonezii sînt aici vrea să rămînă În Shanghai. Crede că o să putem face o grămadă de bani, odată ce ajungem În lagăr. — Vinzi multe rame hublou, Frank? Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
legătură de sînge, explică Jim, plin de importanță. De drept, broaștele țestoase aparțineau mării, rîului liber care se vedea la un kilometru și jumătate la vest de lagăr, acel afluent mare al rîului Yangtze, pe care el visase cîndva să navigheze Împreună cu părinții săi spre siguranța unei lumi fără război. — Fii atent... zise Jim, făcîndu-i semn lui Richard să se Îndepărteze. Am antrenat-o să atace! Băieții se traseră Înapoi. Erau momente cînd umorul lui Jim Îi făcea să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre bază, după ce Își făcuseră datoria cotidiană. CÎnd aveau oare să vină la Shanghai armata și marina americană? De pe acoperișul Blocului G, Jim examină suprafața liniștită a rîului, la șase kilometri spre nord. Fără Îndoială că americanii erau circumspecți să navigheze pe Yangtze, temîndu-se că unii comandanți de submarine japoneze puteau să fi hotărăt să nu se predea. Dar pînă la sosirea lor, era prea periculos ca Jim să o pornească În căutarea mamei și a tatălui său. Întregul Shanghai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și boccele de haine. Alergau pe cărările dintre parcelele cu legume. O femeie bătrînă cu pantaloni și jachetă neagră se cufundă pînă la talie Într-un golfuleț de lîngă drum, strigînd la rudele ei care coborau pe mal. Jonca motorizată navigă de-a lungul canalului, motoarele bubuind ca niște pumni În carcasa de lemn. Jim putea vedea clar cutele proaspete din uniformele ofițerilor superiori chinezi și ghetele elegante americane, de luptă. Chiar și plutoanele de soldați de pe puntea de sub pod erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
firele violet și purpurii pentru fularul său, se va uita cum sunt înfășurate pe suveica de lemn. Îl va purta toată vacanța, îl va privi ziua și noaptea să vadă cum își schimbă culorile. Fularul acela uitat, apoi regăsit, va naviga în viața noastră, până când într-o bună zi, Angela, îți va înfășura gâtul și se va impregna de parfumul tău. La întoarcere, când am coborât din avion, am regăsit aerul încins. Elsa așeză valiza, își puse costumul de baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trei miliarde de dolari anual, așa, ca bani de buzunar, ca să putem continua să ne facem de cap aici? Ține minte, tată: De fiecare dată când, de-a lungul istoriei, evreii și-au ieșit din minți și au Început să navigheze de capul lor În lumea asta folosind hărți mesianicie În locul hărților reale, universale, milioane dintre ei au plătit cu viața. Se pare că Încă n-am reușit să băgăm În faimosul cap de evreu ideea că Mesia este pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un clește și să-i impună prima lecție de chimie. Ca un copil Încăpățânat, Fima Încercase să le scape printre degete, cu glume și jocuri de cuvinte. Până când Dimi spusese: Lasă-l, bunicule, asta nu-i de el. Și amândoi navigaseră fără el prin ținuturile cu baze și acizi pe care Fima le ura din cauza arsurilor sale gastrice. Lumina sărută culmile dealurilor, se revărsă În văi, trezind În fiecare copac și În fiecare piatră esența sa adormită, strălucitoare, esența Îngropată tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și sobru era să răspundă: —În Ierusalim! O singură dată s-a răzvrătit și a răspuns, ca să-l enerveze: —În Danzig! oraș pe care Îl cunoștea din colecția de timbre a tatălui său și din atlasul german greoi prin care naviga ore și ore În șir, Întins pe covorul din salon, mai ales În serile de iarnă. Răspunsul ăsta l-a făcut pe domnul Danzig să zâmbească rușinat și să mormăie ceva În germană, care se termina cu cuvintele mein Kind1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Afară de noi și de umbrele noastre culcate pe drum, se zărea doar spinarea rotundă a unui hamal ce urina pe zidul umed din colț. Dintre picioarele crăcănate se scurgea, pe asfaltul cenușiu, o coadă șerpuitoare de lichid negru pe care naviga, până la bordura trotuarului, un muc de țigară și un băț de chibrit. - „Permiteți să mă recomand: mă cheamă Bonciu.” - „Ramses Ferdinand Sinidis, făcu el mecanic și oarecum dezmeticit, cu domiciliul pasager în pensiunea doamnei Pipersberg, din strada Garnizoanei No. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
era exploatată de prietenii mai săraci și mai lipsiți de scrupule. Dar dezvoltarea narativă posibilă a acestor idei rămânea vagă și amorfă, iar el se temea să se lanseze În vreun proiect important În lipsa unei hărți detaliate după care să navigheze. Dacă născoceai intriga pe măsură ce scriai, exista Întotdeauna pericolul de a te rătăci În prea multe direcții, de a pătrunde În conștiința prea multor personaje, de a aborda prea multe teme pentru a mai obține un efect unitar și concentrat. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]