1,317 matches
-
nici cinematografia, nici creativitatea, nici sfera transcendentului, sub orice formă ar apărea ele. Dintr-o altă perspectivă însă, Slacker îl reprezintă pe autorul modern cu un stil și o viziune distinctă suprapuse unei priviri pătrunzătoare asupra situației tineretului contemporan, înstrăinat, neîncrezător în visul american sau în valorile americane tradiționale, plutind la suprafața media a vieții contemporane, cu atenția ațintită asupra culturii media. Filmul Slacker face parte din categoria celor cu buget redus și evidențiază etosul inovator al cinematografiei independente. Într-o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
necesari pentru vindecare. Sună, într-adevăr, banal, dar pacienții sînt dispuși să se schimbe dacă află că tehnicile cognitiv-comportamentale îi vor face bine. După mulți ani de boală și după nenumărate încercări eșuate de tratament, unii pacienți devin furioși și neîncrezători în succesul terapiei. Explorarea acestei furii poate fi benefică. Ce părere ai despre tratamentul anterior? și Crezi că refacerea este posibilă? sînt două întrebări inițiale care se pot dovedi utile. Cei mai mulți dintre pacienți chiar vor să se facă bine. Iar
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sfârșitul lumii» (Mt 28,16-20). Știm cine au fost cei Unsprezece. Capul lor L-a renegat de trei ori pe Învățătorul dumnezeiesc; toți ceilalți L-au lăsat singur în Grădina Măslinilor salvându-se prin fugă; toți, deopotrivă, s-au dovedit neîncrezători la vestea Învierii; nici unul nu s-a eliberat de prejudecata ebraică a unui Mesia plin de slavă omenească, fiecare căutând să profite de măreția Lui; se pare că nu erau nici măcar conștienți de nulitatea culturii lor, nici de urâciunea caracterului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cumva este și mai adevărat că suntem mult mai satisfăcuți de resursele materiale și de numărul lor? Evanghelia spune: „Eu sunt învierea și viața: cine crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi” (In 11,25). Credem cu adevărat, noi, sărmanii neîncrezători, că Isus mai poate să învie lumea cadaverică din zilele noastre? Evanghelia spune: „Trupul Meu este pentru viața lumii” (In 6,51); dar, când dimineața Trupul și Sângele lui Cristos sunt în mâna noastră, suntem conștienți că ținem în mâini
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
toată lumea. S-a făcut că nu știe cine eram și s-a oprit, respectuos, în fața biroului meu. Grefierul a tras din teancul de dosare acela cu numele Malaxa. L-am invitat să ia loc pe scaunul din fața mea și aproape neîncrezător s-a așezat. Rezulta din dosar că două tanchete militare fuseseră scoase de legionari din uzinele Malaxa, din care s-a tras în armată și că la casa lui din parcul Filipescu s-a găsit un important depozit de arme
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
complot mârșav ați pieri voi, nobilii urmași ai ducelui Bertold, răposatul meu stăpân? Ce s-ar Întâmpla cu țara noastră? Cu oamenii pe care Dumnezeu v-a orân duit să-i stăpâniți? Mărite Stăpâne, ești dator să fii prudent și neîncrezător, măcar pentru liniștea noastră. Bertold râse și, sculându-se cu vioiciune din jilțul său, se Îndreptă spre bătrânul ministerial și-l bătu cu prietenie pe umăr: — Hildebrand, tu n-ai urmă de răutate În tine. Ești ca vinul vechi pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să cred... Orice s-ar spune, În toate Încăierările Eglord a fost În primele rânduri. E una dintre cele mai puternice spade ale ducelui. Nu, nu pot să cred că un cavaler e În stare de asemenea trădări! Călugărul dădu neîncrezător din cap. Cunoștințele lui despre natura umană erau mult mai profunde decât cele ale cinstitului Hildebrand. — Domnule ministerial, nu-ți mai repet o dată că cele vorbite aici vor rămâne Între noi. Cred că nu e nevoie. Ți-am povestit toate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că nu-și mai putea mișca piciorul stâng și că aștepta să treacă careva pe acolo ca să-l ajute. și iată, Sfântul Trudpert m-a trimis tocmai pe mine. — Bodo? Să cadă de pe cal? Un călăreț ca el? Întrebă Adelheid neîncrezătoare. — Domnul cavaler mi-a spus că un șarpe i-a speriat calul. — Așa, vasăzică un șarpe... — Da, dar la părintele Constantius e bine Îngrijit. Puteți fi liniștită. L-am urcat pe asinul meu, bineînțeles cu voia lui, fiindcă armăsarul și-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vi se poate Întâmpla nimic rău. Cuvintele lui Gregor erau la fel de respectuoase și de binevoitoare ca Înainte, dar fetei i se păru a distinge În vocea ușor răgușită de atâta cântat o nuanță de semeție și de nerăbdare. „Sunt prea neîncrezătoare, are dreptate“, Își spuse ea și-și mână calul pe drumeagul care ducea la poarta cetății. Când ajunseră sus, pe gurguiul pietros, În fața lor apărură pereții masivi de piatră și o poartă fixată În lanțuri, care se putea coborî sau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să spun eu, fiindcă ar trebui să-ți vorbesc despre un om banal, cu o viață deloc interesantă, derulată într-un benefic anonimat, de unde și retragerea "gasteropodică" într-un oraș marginal. Cei care se iau după o asemenea viață devin neîncrezători în ceea ce scrii, fiindcă se consideră că poți fi genial numai în marile centre din țară și din străinătate. Oamenii iubesc mult focurile uriașe de artificii. Dar eu am rămas la gândul că e mai folositor să te încălzești la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și mefiență, și ea s-a menținut după ieșirea din închisori, ba chiar și după 1989 în foarte multe cazuri. Există numeroase mărturii scrise ale foștilor deținuți politici care reclamă ciudățenia loturilor de 'piteșteni' întâlnite prin închisori: cu toții erau închiși, neîncrezători și cu privirile fixate într-un colț. Atitudinea aceasta s-a păstrat după eliberare din mai multe motive: în primul rând, umilințele la care au fost supuși și în libertate, când erau în continuare șicanați de Securitate și li se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
plăcut auzului meu când aud vorbindu-se de gratuități... Cum, măi, omule, să nu mă coste nimic?! Totul are un preț în ziua de astăzi! Doar dacă nu-mi oferi niște panarame de tratamente! - Mintea ta este cam înfierbântată și neîncrezătoare, dar o să te lămuresc imediat. În primul rând, te rog să nu uiți că eu îți vorbesc și despre minuni! - Fie! Vreau să aud noi minuni de la tine!Bine! Să începem cu pământul sau - mai bine spus - cu minunea pământ
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dintre Prut și Nistru, și vechea țărănime băștinașă, aceasta deosebinduse în toate privințele de populația importată. Este datoria noastră, avertiza gazetarul, de a merge în mijlocul poporului și a aduce, prin lămuririle noastre, fraților noștri înstrăinați bucurie și mângâiere, iar străinilor neîncrezători și chiar dușmănoși dovada împăciuitoare a spiritului nostru de toleranță și a respectării drepturilor minorităților.” Comentatorul N. Cotos, scria un documentar despre „Românii de peste Nistru”: „Cei peste 500.000 de români din Chersan și Podolia, limba lor este puțin împestrițată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
adevăr acest ceas a sosit. A așteptat atât de mult încât în urmă nu vroia să creadă că a sosit. „Trebuie săi văd dacă au venit” și sărea de pe pat la fereastră, dar strada liniștită avea același aspect străin și neîncrezător, bolnavul își căta patul suferinței, căci nimic nu-i arăta sosirea acelora pe care îi aștepta. Prietenii iau adus în casă câțiva ofițeri români pentru a-l convinge că da, oastea României a venit și aceasta a fost ziua cea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acea „mai-mult-decât-bucurie” a unei „uniri”, de fapt a „descoperirii” formidabile a unei rudenii de limbă și de sânge și, mai ales, a unei istorii, a unei origini milenare, „nobile”! O „mai-mult-decât-o-bucurie”, de fapt o uimire, un fel de fericită, aproape neîncrezătoare, stupefacție, comparabilă cu aceea a unui om oropsit, disprețuit, dar și aproape uitat de toți cei care „Învârt cu adevărat treburile lumii” și care se trezește ca „dintr-un vis”, dureros de lung și de confuz sau, pe dos: se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-„o” atingi cu vârful degetelor, ca să te convingi... nu, nu atât că „este”, ci că există! Miracolul existenței care sfârșește - sau Începe! - cu miracolul propriei tale ființe, Întrezărite abia, și pentru puține secunde, În acea pulsație a unei viziuni neîncrezătoare În sine, deoarece, cum spuneam, noi, oamenii moderni și „păgâni” am pierdut nespus de multe lucruri, privilegii ale celor ce scriau și deșteptau miturile; nu numai legătura cu zeii, ca și oportunitatea de a-i Întâlni, de a te „izbi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Jayne că era unul dintre studenții mei atunci când a dat cu ochii de el aici în prima săptămână din octombrie, tolăniți amândoi în camera media, urmărind un DVD cu American Psycho. Când m-a târât în bucătărie privindu-mă neîncrezătoare, am insistat: „Student la masterat, iubito. Masterat“. (Când Jayne și cu mine ne întâlneam în anii ‛80 era obsedată de înghețată - uneori exagera, de cele mai multe ori nu.) Fiindcă nu doream ca Jayne să dea ochii cu el în seara asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Își drese vocea și privi printre pleoape spre gardian, răspunzându-i, zâmbitoare, cu o voce reținută, fals-voioasă: - Suntem bine, suntem bine, mersi mult de tot. Lumina păru absorbită de masca Nadinei înainte ca gardianul să plece, aruncându-ne o privire neîncrezătoare. Întreruperea provocată de gardian imprimase un aer de realitate confruntării noastre și o făcu pe Nadine să se ridice în picioare și, fără să se uite la mine, să se îndrepte rapid spre scări de parcă i-ar fi fost rușine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
SL rulând pe benzile unei autostrăzi străjuite de portocali și lămâi, gonind spre o rampă de ieșire nu foarte departe de acolo, Sherman Oaks, și cândva în noaptea dinspre zorii zilei de 4 noiembrie am izbucnit în hohote de râs neîncrezătoare față de zgomotele care tunau în capul meu, continuând să vorbesc singur, însă eram un om care încerca să aibă o conversație rațională cu cineva pe punctul de a-și pierde mințile și atunci am strigat nu te mai gândi, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tine, am zis, fiind acum amândoi în mașină. - Despre ce? Lăsă mâna de pe clanță, privind drept înainte. Divizarea din mașină își punea amprenta, așa cum mă așteptasem. - Ascultă, vreau să lăsăm la o parte tâmpeniile, bine? S-a întors spre mine, neîncrezător. - Ce tâmpenii, tată? Tată îl dădea de gol. - Haide, Robby, termină cu prostiile. Știu cât de mizerabil te-ai simțit în ultima vreme. Am inspirat adânc, încercând să-mi îndulcesc vocea, dar n-am reușit. Pentru că și eu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
privind spre ușa dormitorului, o umbră - cam de un metru - s-a apropiat spre noi, în lumina care pâlpâia; înainta lateral, nesigur, pe lângă perete, și când a ajuns mai aproape de noi scâncetul s-a transformat în sâsâit. - Victor? am întrebat, neîncrezător. E Victor, Robby. E doar Victor. - Nu e Victor, tată. Conform lui Robby, am spus: - Atunci ce naiba e? Chestia s-a oprit, de parcă ar fi contemplat ceva. Era 2.30 când s-a luat curentul. Toată casa s-a cufundat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că e o confuzie la mijloc. Sunt în ordine cu bagajele, le-am și despachetat deja, nu-mi lipsește nimic. Aș fi fost primul care să alerteze personalul hotelului, dacă, Doamne ferește, mi s-ar fi rătăcit valizele. Cei doi pleacă neîncrezători. După câteva minute sunt sunat la telefon, pe același subiect, de Lascha Bakradse, attendent-ul nostru, care mă întreabă, glumind, cu vocea lui inconfundabilă, dacă valiza pe care refuz să o iau nu-mi aparține cu adevărat. Da, domnilor, nu glumesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
totală a lui Ceaușescu, o tiranie „individuală”, mult deosebită de tiraniile „partinice” ale colegilor lui de la conducerea statelor comuniste vecine, devenisem unul dintre susținătorii, chiar admiratorii săi. La început, inși ca mine nu erau mulți în sectorul artei, oamenii erau neîncrezători pentru că tânărul Ceaușescu, ca activist de partid, general de securitate și secretar c.c., fusese unul dintre „radicali”, din care se recoltează de fapt viitorii conducători, cel despre care nu se poate bănui că, o dată ajuns la putere, se va
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un statut secular, iar tribunalele ecleziastice din comunități mai tranșează și acum, prin intermediul banilor, chestiuni ținând de căsătorie, de succesiune ori de proprietate. Vechea dhimmitute acest precar echilibru între umilință și protecție inventat pentru ei de un islam ostil sau neîncrezător (dar incomparabil mai tolerant și mai puțin sângeros decât a fost creștinătatea pentru evrei și mahomedani) i-a obligat să urmeze o bună școală, cea a înaltei politici machiavelice. Chestiunile mântuirii nu sunt prima lor grijă. Cine să-și epuizeze
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lămurea dreptatea oamenilor. Apoi gospodarii își strânseră cojoacele la piept și-și mângâiară pletele. Într-o mișcare domoală se întoarseră spre ușă. Oratorul și încă câțiva, așteptară să-mi întâlnească privirile. Apoi cu sănătate! Și eșiră toți din biserică, foarte neîncrezători și triști. Un advocat tânăr îmi spunea în tren: Noi în județ suntem cu rudenii, frați, cumnați, veri ș.a. vre-o 14-15, mai avem prietini buni ai noștri 4-5. Putem fi la vot 20 siguri din 60 de alegători la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]