1,342 matches
-
150 Rareș Tiron dânsul cine știe ce secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc să-l schimbe; n-avea de ce. În fond, cu cât ești mai necomunicativ, cu atât pari mai filosof, nu-i așa? Iar această postură chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
apă, nici vegetație ca să pască animalul tău, nici umbră la care să te adăpostești, nici vreun reper ca să te poți orienta. E iadul! Știu, îi dădu dreptate targuí-ul. Am fost acolo de două ori... — Ai fost pe „pământurile pustii“? repetă neîncrezător. — De două ori. Sergentul Malik n-a avut nevoie să-i vadă chipul ca să înțeleagă că spune adevărul, și a simțit trezindu-se în el un nou interes. Trăise destui ani în Sahara pentru a ști să prețuiască un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spună nimic. Cei ce rămân nu trebuie să știe nimic. Căpitanul ieși încet din apă, își puse niște pantaloni scurți și largi, se încălță cu tipicele nail, lăsând aerul cald să-i usuce apa de pe corp, și dădu din cap neîncrezător: — Cred că ești la fel de nebun ca acest targuí, spuse. Dar poate că ai dreptate și e mai bine decât să rămâi aici așteptând moartea. Făcu o pauză. — Ar trebui să găsim un motiv plauzibil pentru o călătorie atât de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
chiar la șopârla care, la un moment dat, îi trecuse peste față și acum stătea acolo, verde și albă, la mai puțin de un metru de nasul lui, cocoțată pe piatră, observându-l cu ochișorii ei rotunzi, negri și jucăuși, neîncrezătoare în acel animal necunoscut, doar ochi, nas și gură, care îi invadase teritoriul. Ascultă. Vântul nu aducea zvon de glasuri omenești, iar soarele, foarte sus, căzând vertical, îi arătă că era ceasul de gaila, când puțini oameni rezistă moleșelii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu el însuși, cu trecutul, prezentul și aproape în pace cu propriul său viitor. Deodată s-a ivit din întuneric, și strălucirea metalică a țevii puștii sale a fost primul lucru pe care l-au putut distinge. L-au privit neîncrezători. Nu murise, nici nu se transformase într-o statuie de sare în mijlocul acelei sebhka. Era acolo, în picioare, în fața lor, ținând strâns arma în mână și cu un revolver regulamentar la centură. Și ochii săi, tot ce se putea zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai urmări, pentru că dacă te mai văd o dată, te omor. Dacă voi primi ordin, va trebui să te urmăresc, îi atrase atenția. Targuí-ul întrerupse operațiunea de golire și clătire cu apă curată a vechii lui gerba și clătină din cap neîncrezător: — Cum poți trăi în funcție de ceea ce ți se ordonă? întrebă. Cum poți să te simți bărbat, și liber, depinzând mereu de voința altora? Dacă ți se spune: „Urmărește un nevinovat“, îl urmărești. Dacă ți se spune: „Lasă-l în pace pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trecutul și să reiau lupta alături de singurul om în care cred cu adevărat... Și vă dau o șansă... Cei care vor să mă urmeze, să treacă granița și să se unească cu Abdul-el-Kebir, pot să mă însoțească... Oamenii se priviră neîncrezători, incapabili să creadă că cel mai frumos vis al lor, acela de a scăpa din infernul din Adoras și de a fugi din țară, le era oferit pe tavă de însuși ofițerul însărcinat să-i țină închiși. Mulți dintre tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
am eu cu familia ta? Ce s-a întâmplat cu ea? — I-au luat soldații. Anuhar-el-Mojkri simți că i se moaie picioarele, se așeză pe o piatră și își scoase pălăria, ștergându-și transpirația de pe față cu mâna: — Soldații? repetă neîncrezător. Imposibil! Nu, nu e posibil... Aș fi știut - își șterse ochelarii cu o batistă pe care o scoase tremurând din buzunarul din spate al pantalonilor și îl privi pe Gacel în față cu ochii lui mici și miopi. Ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Trec pe lângă reginele nopții. Parfumul lor îmi amintește de tine! Chipul neîncrezător, visător ochii tăi limpezi dintr-o poză mai veche îmi hrănesc instincte afective vizuale care mă macină. Telefonul sună, îți aud glasul întretăiat de grabă. Ființa ta lăuntrică, structură răvășită cu o duioșie covârșitoare, stenică mă-învăluie hipnotic doborând orice
Regina stea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83731_a_85056]
-
jumătate, se îndepărta, trăgându-și prietenul, cu greu, după el. — Vino puțin! îl ruga. Trebuie să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Îi istorisi totul, lângă resturile pirogilor arse. Cand termină, Vetéa Pitó îl privi în ochi și îl întreba, neîncrezător: — Sigur nu-s scorneli? —Scorneli? se lamenta el. A fost cât pe ce să mă căsăpească. E o bestie uriașă, plină de tatuaje. —Tatuaje? se interesa scufundatorul. Ce fel de tatuaje? —Oribile! Ceva ce n-am mai văzut în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
permită să iau parte la expediție. Încă nu ești inițiat și nu ai vârstă necesară ca să ceri acest lucru. O voi avea la momentul când se va întoarce navă. Dacă se va mai întoarce vreodată... Amó Tetuanúi clatină din cap, neîncrezător. O să fie o traversare foarte dificilă, pentru care Consiliul va trebui să-i aleagă doar pe cei mai buni. Cel mult treizeci, si mă-ndoiesc că vor primi printre ei pe un ucenic de marinar. Clatină încă o dată din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îmi place mie să cred, pentru că acea înțelegere de la prima vedere, acea complicitate instantanee a privirii sugera ceva din armonia și liniștea feerică a peisajului în care aveam să ne întîlnim ulterior. La început, chiar dacă ea a arătat o rezervă neîncrezătoare și prudentă în fața mea, în atitudinea ei era în același timp și reversul: interesul oarecum nemascat și curiozitatea, simpatia și aprobarea sau pur și simplu un fel de acceptare necondiționată a peisajului în care eram și eu, indiferent cum aș
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ca un vis schimbător și îndoielnic: dar dacă de fapt noi ne-am apropiat între timp? sau energiile noastre s-au atins și căldura s-a amestecat... și sîntem împreună fără să ne dăm seama?... Ea surîde oarecum absentă, oarecum neîncrezătoare, această tăcere este de fapt un fel de a fi împreună parcă fără sfîrșit... parcă mă aprobă și e de acord cu această apropiere copleșitoare, chiar așa în încremenire aparentă... cine știe la ce se gîndește sau ce simte? oare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mi-ar conveni. Mă cam doare genunchiul. Mie nu-mi convine. Mașina se apropie rapid și, ajungînd în dreptul celor doi moșnegi, oprește. Haideți în mașină, propune un tînăr simpatic. Bătrînii privesc la tînărul și tînăra de lîngă el și par neîncrezători. Dar cît ne cereți? Ne înțelegem noi, rîd tinerii. Eu m-aș duce cu ei, zice Ilie. Treaba ta. Eu merg pe jos. Tinerii insistă și, în final, reușesc să-l convingă doar pe Ilie. Mașina dispare, lăsînd în urma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am găsit răsuflarea. O, Doamne, am crezut că ai murit. — Rechinul a făcut o gaură în cușcă, zise ea. Când s-a încâlcit, eu, nu știu cum, m-am strecurat afară. — Nu știi cum te-ai strecurat afară, am repetat, uitându-mă neîncrezător la ea, clătinând din cap. Atunci ne-am sărutat. Ne-am sărutat lângă epava plutitoare, strâns îmbrățișați, ca și când ar fi fost sfârșitul și începutul lumii, ca și când altceva n-ar mai fi existat și n-avea să mai existe niciodată. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că altă cale nu există: n-avea tăria să plece și să-l lase pe moșneguțul acela să care singur atîta greutate. Coborî din taxi cu valiza, sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate: era greu de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pășesc în urma sicriului. Pandele n-a reușit să-și vadă visul dar izbutise ceva mai măreț: să-i convingă pe ceilalți de adevărul visului său. Înmormîntarea secretarului adunase toate satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o să facem noi doi acuși, să sperăm că reușesc să trec cu tine de portarul de noapte, domnul Fischer, că n‑am închiriat decât o cameră cu un pat. Care trebuie să fie vreo magherniță nenorocită, cârtește Anna pe ascuns, neîncrezătoare. Aș putea să trag oricând la Bristol, dacă aș vrea, dar nu vreau. Călătoresc în interes de serviciu. Mă ocup de motociclete. Chestia cu motocicletele nu‑i adevărată, de fapt vinde confecții de damă. La oraș bagă faza cu motocicletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și pur livrescă. Poate că de aia au râs, toți deodată și Îndelung. Altfel, oameni de lume, s-ar fi putut abține. Asta e povestea celui mai jenant moment al relației lui Cătălin cu literatura. Am râs și noi, unii neîncrezători. Florin s-a pus Însă chezaș, așa că, râzând În continuare, am Început să-l compătimim pe bietul librar. Dacă s-a mai Întâlnit cu Ungureanu de atunci? Da, n-a avut ce face, cum evita. I-a citit Însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care lăuda și admira execuțiile pare mai curând o cochetărie sau are pecetea de cruzime a veacului său ? Răzbunarea nefericirii, poate, spaimă de moarte, dorința de-a trăi sau a supraviețui ? Ar fi confortabil să-l imaginăm pe bătrânul pictor neîncrezător sau, mai bine, nepăsător față de posteritate, mulțumit cu bucuria de-a fi muncit cu plăcere și de-a fi lăsat semne ale trecerii sale. Bătrân, zăvorât în arta și bătrânețea lui... Ar fi fericit să afle că timpul nu i-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să nu pătrundă urmă de lumină. Digurile de piatră avansează mult în mare, izbite de lava uleioasă și grea. Pietre reci și umede. — Măreție, măreția ta ! Măreția n-are nevoie de cuvinte. Cei vechi te-au ales pivot al calendarului. Neîncrezători în uniformitatea și permanența soarelui. Te schimbi doar pentru a tutela schimbările sufletului nostru slab. Capul alb al asinului nu mai luminează cerul. Se aud totuși sfintele copite... Calcă în străchini, calcă în străchini, repetă somnambulul, bolborosind, cu privirea între
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stat Moru atât? - Moru e bătrân, dar nu e atât de bătrân cât să fi știut dinainte ce are de făcut. - S-o crezi tu! - mi-o scurtă din nou uscățivul. Apoi mă măsură din cap până În picioare și pufni neîncrezător. S-o crezi tu! Străbunii s-au strâns laolaltă din cauza Ceței Adânci și, de nevoie, au pus la cale cuvintele. Atunci, cuvintele ne-au salvat, așa puține cum erau. Acum Însă, când iar ne paște urgia, o să avem din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prins să ne strecurăm printre frunzele grele și copacii groși. Deodată, dădurăm peste o potecă Îngustă care se afunda În desiș. Runa, care știa cel mai bine să vadă urmele, ne făcu semn să așteptăm. - Sunt tot copii, pufni ea, neîncrezătoare, privind la crengile din jur. Numai copii. Ne uitarăm și noi, cu luare aminte - crengile și frunzele erau rupte doar până În dreptul pieptului nostru. Mai merserăm ce mai merserăm până ce ieșirăm Într-un luminiș, unde dădurăm peste nenumărate urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dezvoltau ca niște păstăi. Abia atunci s-a bucurat și a început să mângâie, rând pe rând, florile care apăruseră în partea superioară a plantei. După ce a isprăvit lucrarea, s-a dus fuga și a povestit părinților săi întreaga ispravă. Neîncrezători, părinții nu prea l-au luat în seamă. Dar nu au refuzat invitația de a se duce să vadă cu ochii lor minunea. Când au văzut-o, ei au pus totul pe seama unei întâmplări, fără nici o explicație credibilă. O
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
și nici balcoane, ci doar o fundătură Îngustă. Da, noi sîntem cei suspecți, dușmani ai ordinii și ai moralei publice, complici lipsiți de rușine la o infamie fățișă și indecentă, iar vecinii ne privesc cutremurați de silă, cu ochi mustrători, neîncrezători, În timp ce-și bat nevestele ca niște soți iubitori, se taie Între ei din mîndrie civică și se Îndeletnicesc cu crima, jaful și violența ca niște adevărați cetățeni respectabili ce sînt. Între timp un om a fost găsit mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]