2,581 matches
-
că plămânii aveau să-i explodeze. Continuă să alerge. Se opri, epuizat. Privi în jur, încercând să-și amintească unde își lăsase calul. Cuprins de spaimă, se îndepărtase de cărare, iar acum nu mai vedea drumul de întoarcere - doar zăpada neatinsă. Deodată, dintre copaci se ridică un strigăt gutural - un cântec de război celtic sau zgomotul spiritelor infernale care cereau o jertfă de lumină de fiecare dată când un străin se aventura în acele ținuturi. Valerius se sprijini cu spatele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
picioare din cauza lipsei de somn. Fiuu... fiuuuuu fiuuu - sufla paznicul din fluier parcă din dorința răutăcioasă de a-i trezi pe toți cei care mai dormeau. Sampath urmărea umbrele retrăgându-se și Shahkot-ul oferindu-i-se încă o dată, întreg și neatins, cu grămezile de gunoi și încrengătura de străzi. Încetul cu încetul, văzu rețeaua de fire pornind din stâlpul de curent electric și pereții murdari, pătați, ai caselor care se înălțau mult în jurul său, și acoperișurile complicate și verandele lor; desișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
până lângă Virgil, care își reluă mersul alături de el. S-au îndepărtat de fața împietrită de la fereastră și Vultur-în-Zbor a descoperit că-i tremurau mâinile. Ochii aceia făcuseră totul: ei îi spuseseră că încă mai era un paria. Cel de neatins. Paria. Cuvântul se ridica din trecut ca să-i sporească tulburarea. — Virgil, ezită el, unde o să stăm? Virgil înălță din umeri. — O să găsim noi vreun loc, spuse el. Sau altul. Limba îi atârna într-un colț al gurii. Chiar la periferia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sora ta a fost cu mine. Mă privi fără să clipească. Am Înghițit În sec. Spune ceva, am zis eu. — Tu nu ești zdravăn la cap. Se scurse un minut de murmure din stradă. Tomás Își ținea cafeaua În mînă, neatinsă. — Vorbești serios? Întrebă el. — Nu m-am Întîlnit cu ea decît o singură dată. — Ăsta nu-i un răspuns. — Te superi? Ridică din umeri. Oi fi știind tu ce faci. Ai Înceta să te mai Întîlnești cu ea numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe Penélope. — Ai izbutit s-o vezi? Întrebă Fermín. — Casa era Închisă, de vînzare. Nu mai locuia nimeni acolo. Mi s-a spus că familia Aldaya plecase În Argentina. Am scris la adresa pe care o primisem. Scrisorile s-au Întors neatinse... Ce s-a ales de Penélope? Ai aflat? Jacinta scutură din cap, prăbușindu-se. — N-am mai văzut-o niciodată. Bătrîna gemea, plîngînd În hohote. Fermín o luă În brațe și o legănă. Trupul Jacintei Coronado se redusese la dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
strigătul, Îndepărtat, purtînd numele Beei. Sala se aprinse În strălucirea Împușcăturii. Glonțul străbătu mîna dreaptă a lui Carax. O clipă mai tîrziu, omul fără chip se prăvălea peste Fumero. M-am aplecat și am văzut cum Bea alerga lîngă mine, neatinsă. L-am căutat pe Carax cu privirea ce mi se stingea, Însă nu l-am găsit. O altă figură Îi luase locul. Era Laín Coubert, Întocmai cum Învățasem să mă tem de el citind o carte, cu atîția ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu numai că nu e ridicolă, dar nu e nici comică măcar, ca Zița”.<footnote G. Ibrăileanu, I. L. Caragiale, pe marginea nopții furtunoase, în Studii literare, București, Editura Tineretului, 1968, p. 253. footnote> Într-adevăr, bine ancorată în mediu ei, neatinsă de tendința generală a emancipării, Veta e serioasă. Cu toată această seriozitate, este totuși și ea un personaj comic, nu scapă viziunii comico-satirice a scriitorului. Scopul derizoriu al manifestărilor Vetei, recuperarea ursuzului tejghetar, buna părere pe care o are despre
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pat asemenea unui sfinx clădit din cenușă și nisip, astfel că brațele sale, În loc să atingă carnea trecătoare, atingeau ceva ce semăna cu golul răvășit din suflet... De ce tot ce era permis altora fără opreliști, pentru el devenise un fapt de neatins? De ce patul său, pe care Noimann Îl asemăna cu sala de așteptare dintr-o gară, plină de trupuri asudate ce se Încolăceau de-a valma, căzute pradă instinctelor primare, În timpul sortit Împerecherii, devenea pentru Noimann un lăcaș sfânt, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
distanța creștea În fiecare zi și În fiecare ceas. Deși trăiau alături și dormeau câteodată În același așternut, erau atât de străini unul de altul, Încât chiar și atunci cînd trupuruile lor se atingeau, ei În esența lor erau de neatins. Fiecare trăia Închis În universul lui din care sufletul ieșea arareori afară și atunci doar pentru a-și pipăi prin intermediul unor simțuri nevăzute propria sa imagine din oglindă și a se convinge că existența nu-i totuși un lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la ficat? Lasă că te pansează nenea imediat.“ - zicea el și lipea o bulină pe ținta A. „Hopaa, Brânzovenescule, ție ți-au tras-o drept Între ochi!“ sau „Ia, uite la Culiță Costandache cât e de băiat dăștept, a scăpat neatins!“ etc. etc. Când terminară, agitară fanioanele de pe vârful dealului și reveniră la poale unde se tologiră din nou În culcușurile de iarbă uscată. — Delațiunea are un rol istoric? - Începu Grințu, destins acum, știind că oricum pregătirile pentru tragere durează mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tot acest timp ei decid și deci fac istorie. Toată această uriașă forță a lor nu poate fi inclusă În nici un calcul logic (logistic!). Noi Îi judecăm după rezultate, adică după țelurile lor voit sau Întâmplător atinse. Dar despre cele neatinse, care cu siguranță că au fost mult mai numeroase, nu știm nimic și nici nu le luăm În calcul. Mie Însă Îmi e mai la Îndemână să cred că ei au acționat și au decis tot timpul și În numele acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lăstarii de viță, în vie. Se-mprăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile noastre șiroind eliptic printre sânii tăi, neatinși în scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâță s-a împletit ca un șarpe de bastonul ce-l port
Povarna. Sunt a?a cum sunt by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83718_a_85043]
-
a provocat cerând să-i cedeze fata sau să se pregătescă a-și susține drepturile prin arme. Provocarea a fost acceptată și cavalerii începură lupta. Florismart, rapid, a fost trântit la pământ, animalul căzând mort pe loc, în vreme ce Bayard rămase neatins. Sub rușinea acestei înfrângeri și văzând mâhnirea fetei, Florismart a fost cuprins de o atât de cumplită deznădejde, încât își trase sabia din teacă și dădu să și-o înfingă în piept. Dar Astolfo îi opri mâna spunând că nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
corpului energetic și chiar asupra corpului fizic. Părerea noastră este că în astral nu ne pot perturba și dezechilibra decât emoțiile noastre. O ființă umană ce și-a eliminat toate stările de frică, toate defectele și atașamentele interioare este de neatins în plan astral. Plecând de la propoziția de mai sus vom expune pe larg modalitățile prin care se încearcă manipularea și controlarea noastră. Dezorganizarea și dezechilibrarea corpurilor noastre astrale este cheia prin care putem face orice vor alții (simple persoane, diverse
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Era, trebuia să recunosc, o scenă de sex ieșită direct dintr-un Harlequin - poate chiar mai bună. De-abia când cineva a bătut la ușă am observat zecile de lumânări Împrăștiate peste tot, cele două pahare de vin roșu, rămase neatinse sau excelentul fond sonor Buddha Bar, care se auzea din CD player-ul Bose de lângă pat. — Cine știe că suntem aici? am șoptit eu, dându-mă jos de pe el și prăbușindu-mă simultan. Nimeni, În afară de recepție. Am plătit cu cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
participårii. Linia de sosire este momentul startului, restul sunt doar tururi de onoare. Sau câtå întâmplare se adunå în / din secundă când omul își då seama de sine, de calitåțile disponibile, și-și propune så devinå? Chiar dacå e de neatins arhetipul, plåsmuit în imaginate zeitåți, este de ajuns luarea acestuia drept țintå, din el izvorând credință în norme etice și estetice, pre supuse monade comune. „Adevårul, mai înainte de a ne stă întreg în fațå, se manifestå treptat”. Am poposit în
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
de filme, atunci el va deveni un mic bogătaș. Avea un set de chei de la casa lui Ellis Loew și ajutorul funcționarilor de la municipalitate, care băteau la mașină și puneau documente la dosar. Avea o „listă de obiective”, cu stacojiii neatinși de marile jurii anterioare. Și mai avea lista mare: cea cu fruntașii AUFT, care puteau fi asociați cu murdării și infracțiuni, dar fără o abordare directă acum, când Procuratura lucra pe furiș, cu articole de ziar comandate în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era lângă un stâlp pe care se aflau picturi măiestrit realizate și suprapuse, datorită cărora savantul român făcuse însemnata descoperire. Sub un cristal gros se vedea acela care fususe viteazul stăpânitor ai Țării Românești. Hainele, ca prin minune, îi erau neatinse de vreme. Avea o tunică roșie ca vișina putredă și era încins cu un cordon de aur, cu catarame, reprezentând un castel medieval. Părul, barba și mustățile se conservaseră foarte bine. Voievodul ne-a uimit prin statura lui impozantă: avea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
onor-direcțiunii?! Am dat mâna cu el, nu fără emoție... Liceul, la fel de curat și de frumos, ca și atunci! În anumite părți, câteva transformări, care nu ne interesau. Pe pereți, aceleași tablouri, istorice sau științifice, aceleași hărți frumos colorate, păstrate parcă neatinse, în ciuda atâtor și atâtor evenimente istorice. Clasa a VIII-a Modernă Aici!... ― Hai, mă, îndrăznește! ― Intră tu întîi: dar fă-ți o intrare demnă de un dascăl. ― Să-ncerc, dar greu! Nu mai am sufletul de altădată, și-apoi lipsesc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ajunge decât până la baba, la bucătărie. "Vărul flușturatec", cum îl cheamă Rim fără simpatie. îl "tapează" regulat, pierde-vară! Mini se opri puțin în loc. înnopta albastru, transparent, frumos și răspântia îi era străină dar plăcută. Un square mic, acoperit în zăpada neatinsă și în jur case scunde dar curate, cu grilaj frumos de lemn și pomi în dreptul porților. Un plop înalt la una din porți și o bancă mică. In fund, umbra mare, arămie, în albastrul-indigo al înnoptatului a unui edificiu public
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Bustul, cam prea bombat și ceva prea multă rotunjime subt eșarfa-odaliscă ce-i strângea șoldurile prea precis. Desigur, purta o cingătoare, ceea ce o făcea cam țeapănă. Eliza nu era croită după tiparul cel mai nou. Pălăria de satin laque părea neatinsă. Lui Mini, strălucirea și forma geometrică a acelui fel de pălării nu-i plăceau, dar erau foarte scumpe. Amănunte multe ale toaletei: mănuși de piele foarte strânse pe mâna grăsuță, lanțul cu briliante al brățărei, poșeta de fir colorat, ondulațiile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
el, ca scriitor, nu se sfiiește să ni se descopere copil, om real - adevărat, cu intimitățile, cu bucuriile și dramele sale, cu, uneori, anonimatul, cenușiul, uzura inexorabilă în care întrupați suntem. Educatorul care se prea ia în serios, model de neatins, ar face bine să știe că, în acest caz, pentru copil el nu este cevacineva, ci doar reprezintă ceva, este adică un prezent deja trecut. Cum distanța dintre virtute și ridicol este numai de un pas, aceeași distanță se găsește
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
gelozie și dispreț. Disprețul este unul de tip universal, indus primilor bărbați care au venit aici de către vechii conducători ai Imperiului. Gelozia este produs local. Obiectul său variază însă: constituția robustă a noului venit neuzat de căldură sau curajul acestuia, neatins încă de bacteriile africane rezistente. Poate este felul în care arată sau soția pe care o are sau, și mai simplu, posibilitatea acestuia de a se bucura de viața pe coastă, această capacitate fiind deja atrofiată la membrii Imperial River
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
om care a primit un pont legat de bursă, dar care nu-i servește la nimic. Scotocește într-un pachet și scoate de acolo o carte uzată. Aș putea cita din descrierea dumneavoastră: Fotse sunt un popor docil, vesel, aproape neatins de relele lumii moderne, viața lor pastorală... Da, da, încuviințează profesorul. Cum să mă mai descurc eu cu ei dacă administrația deja le cere atât de multe? Știți cât insistă să pună localnicii la muncă. Am încercat să le explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe fundalul povârnișului. Treptat, li se alătură și altele, până când ajung la vreo duzină, iar fața stâncii arată ca un cuib de termite. Luminițele rămân acolo câteva ore, timp în care el continuă să le urmărească, cu carnetul de însemnări neatins, pe genunchi. Noaptea următoare, luminițele apar din nou, învârtindu-se la gurile peșterilor unde Fotse își duc morții. Profund și regulat, sunetul tobelor plutește spre câmp. Unul câte unul, albii îl aud și ies afară, să vadă ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]