2,121 matches
-
Căci sosise și anotimpul dragostei și-al giugiulelii și trupul lui Oliver, din tălpi și până-n creștet, se umplu de flori. Iisus, care-i apăruse sub forma unui plop, cu trunchiul subțire ca un vârtej de fum coborât din Înălțimi nebănuite, a clătinat din cap și a zis: „Nu aceasta e menirea ta, Oliver. Tu nu crești ca să te Înmulțești, ai un alt scop. Nu-ți voi trimite nici o femeie, nici curată, nici necurată. Nu ai nevoie de ele... Descurcă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sângele unei victime sacrificate pe altarul zeului. Încăperea simbolizează locul morții omului vechi și al nașterii celui nou...” Cavoul său era oglinda În fața căreia, stând În genunchi, la miezul nopții, murea un Noimann vechi și reînvia unul nou, prinzând puteri nebănuite, pentru a putea porni Întins, spre Corso, a doua zi. Un Noimann obosit intra În oglindă și din ea ieșea un Noimann cu fața proaspătă și ochii strălucind de viață. Vârsta de cincizeci de ani nu era, cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încă nu ești sigur că toata morala fabulei abia Înjghebate de bătrânul Învățător este asta. Poate mai urmează ceva, poate nu. Cert e că o senzualitate aparte se desprinde tot timpul din modul lui de a povesti. Ceva neștiut și nebănuit se strecoară pe sub, printre, pe deasupra cuvintelor lui. Cum stăteau ei, odată, Într-o seară, erau șapte femei, ei câți vor fi fost, ce discutau, ce mâncăruri le găteau cele șapte unguroaice? Iată câtă poezie, ce atmosferă În câteva cuvinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
chiar dacă această luptă l-a marcat pentru totdeauna. Botezându-le cu nume potrivite, neaoșe, Vasile Ilucă găsește în mod inspirat întâmplările și situațiile aparent fără ieșire în depășirea cărora personajele - de un realism evident - își pun în lucrare calitățile, altfel nebănuite: inteligență, iscusință, încredere, stăpânire de sine, risc mental supravegheat. Ba chiar și umorul, fără de care românul nu concepe viața. El râde și suduie și la necaz și la bucurie, de te și minunezi cum de a reușit el să biruie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dintre „bolșăvicii” autohtoni și țăranii statornici în credința și în deprinderile lor. Dar și la atâtea alte evernimente care alcătuiesc existența omului. Este o carte care confirmă un drum ascendent și împlinește în chip fericit o carieră cu resurse încă nebănuite. Vasile Filip Caietul crâșmarului Când Dumitru Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apropiam de nici o gară, trenul și-a scrâșnit deodată roțile cu dușmănie și s-a oprit brusc, în mijlocul unei câmpii, aruncîndu-ne pe unii într-alții, ca pe niște mingii enorme, întocmai unui gigantic prestidigitator cu capricii umoristice și cu puteri nebănuite... Cineva trăsese semnalul de alarmă! Cine, însă, nu se știa și nici nu s-a putut afla în urma scurtei anchete întreprinse... Și totuși, sfoara de siguranță era ruptă la semnalul aflat în vagonul nostru. Aceasta, însă, nu mai era nici
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
răzeșii care intrau În dispozitiv de apărare În spatele voievodului, Îl auzeau, poate, oștenii care luptau departe, pe meterezele Cetății de Scaun. Iar apoi urmă infernul. Achingii se năpustiră spre moldoveni, ieșind cu miile din partea de sud a pădurii. Erau mulți. Nebănuit de mulți. Călăreau ridicați În șei, rotind iataganele deasupra capului. Brusc, se despărțiră În două limbi de șarpe, lăsând mijlocul liber. Iar din mijloc izbucni o linie deasă de săgeți scurte și groase. - Arbalete! apucă să strige Alexandru. Era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din larg. Mai ceruse ca, În drumul ei, fregata să avertizeze pescarii aflați În larg că trebuie să revină la țărm În cel mai scurt timp. Rămas singur cu Alexandru, Îi trimisese În spatele unor dune de nisip, unde valurile unei nebănuite furtuni n-ar fi putut să-l ajungă. Din depărtare, marinarul de cart din vârful catargului le semnalizase că o flotă imensă se apropie de gurile Dunării. Apoi, pe malul mării se așternuse liniștea. Acea liniște alcătuită din murmurul valurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu vor să-l accepte mulți dintre adolescenții și tinerii de azi. După '89, a apărut mirajul străinătății. Tinerii și mulți dintre cei de vârstă medie pleacă peste mări și țări, atrași de câștiguri mai mari dar cu pagube sufletești nebănuite. Sunt măcinați de dorul de țară și de cei dragi, dor ce le arde inima ca un fier înroșit. La vârsta când mă pregăteam în condiții extrem de grele să dobândesc statutul și calitatea de intelectual, am descoperit o butadă care
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o postură la fel de oficială ca și marginea florală a carneolului sau a marmurii negre cu care sunt placați pereții. Recitându-și ultimul gazel, poetul Mirza Hussein se integrează în atmosfera sumbră (nebănuite sunt căile Domnului) pe care o găsește reflectată în rândurile scrise pentru această ocazie: „Cum toate colțurile curții se află-nvăluite în umbră Doar inima-mi stă încă trează, să ardă pal în noapte.“ Un murmur de aprobare străbate mushaira. “Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate, din cine știe ce motive, să te ignore. Dar, vă asigur că acest risc merită înfruntat! Citim de la poezia plină de sensibilitate și candoare a unor tinere talente până la versul puternic și plin, în care metafora dă sensuri sublime și, uneori nebănuite, al celor pentru care exercițiul poetic este unul cu vechi stagii. Voi prezenta citând după criterii absolut aleatorii câteva din poeziile care m au impresionat cerând iertare celor pe care îi voi nedreptăți, chiar dacă îmi sunt prieteni sau mai vechi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Totuși, mi-am spus, să citesc, oricum, voi găsi ceva revelator... "Mărturia literară" a părintelui Galaction nu mă surprinde însă cu nimic față de ceea ce opera sa desvă-luie. Vreau să spun că n-o luminează câtuși de puțin din vreun unghi nebănuit și nici n-o întunecă. Ceea ce e strălucit la acest povestitor rămâne, așa cum se cuvine, inexplicabil, iar ceea ce e slab se explică din gros prin etalarea intențiilor morale. Părintele "cade" în greșeala trufiei când ne arată cu degetul ideile creștine
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
noapte furtunoasă. Și nenumărate alte detalii, care constituie parcă sfărâmăturile marii opere, și, am zice, rămășițele ei, dacă în ele n-am vedea și idei de tipuri embrionare, fraze și ticuri care aveau să capete ulterior o putere de sugestie nebănuită la simpla lor lectură. Scriitorul însă nu le publica cu premeditarea experimentului, ci din pasiune jurnalistică. Se pare că sânt totuși foarte "gustate" astăzi aceste aparențe de sfărâmături, și editorii străini au mers și mai departe, și la unele cărți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Își aminti că nici prin gând nu i-ar fi trecut, de ar mai fi trăit încă zece vieți, identitatea predecesorului său și cu atât mai puțin existența Quadrantului Confederat. Preluarea poziției în cadrul Quadrantului îl aruncase într-o lume nouă, nebănuită, care își desfășura existența paralel cu cea oficială în care trăise până atunci. Prima și ultima cerere în audiență a unuia dintre subordonații a însemnat și șocul preluării poziției și obligațiilor reprezentantului C.T.C. În cadrul Quadrantului. Și la puțin timp, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
acasă? - cade întrebarea călugărului. Surprins de această remarcă, tresar. --Nu-i nimic, părinte. Cred că oboseala drumului își face mendrele. --Un somn bun o să așeze lucrurile la locul lor - mi-a răspuns bătrânul, purtând un bob de lumină șăgalnică în privire. “Nebănuite sunt căile Domnului” - gândesc eu resemnat... Aproape de sfârșitul cinei, a apărut din nou fata cu ulciorul. În timp ce se apropia cu pas șoptit, mă străpungea cu ochii ei nepereche... Bătrânul mă urmărea cu privire blajină și surâs de înțelegere a celor
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la suferință... Dar ce, suferința nu era pentru oameni? Și se priveau ostentativ drept în ochii sufletului recunoscându-și specia din care îndrăzneau să facă parte. Mâna ei îi mângâie tremurător obrazul și atingerea asta trezește în el o forță nebănuită... Parcă ar vrea să și-o îndese în suflet... Dar sufletul lui era prea mic și ea nu voia să renunțe la aripi... Erau albastre și doar ele îi mai aminteau zborul. Îl privea, mereu, și ar fi vrut să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ghiduș ascuns în colțul gurii. M-am întors cu fața spre el, și în loc de vorbe, am dat din cap, semn că sunt plăcut surprins de primire. Bătrânul tace...Acesta-i semn sigur că mă lasă să descopăr și alte minuni nebănuite la prima vedere. Privesc în jur cu mare băgare de seamă, pentru a nu-mi scăpa nimic. Pe masă, doar o oală în care știu că ține apa de băut. Pe prichiciul sobei, câțiva știuleți de păpușoi cu boaba aurie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
privește, cu ochi strălucitori. Să stau Între patru ochi cu Jack Harper ! N-ar fi cel mai fantastic mod de a avansa rapid În carieră ? Să stai Între patru ochi cu Jack Harper. Mda, cariera mea e acum pe culmi nebănuite. Bănuiesc că da, zic fără tragere de inimă. — Normal că ar fi ! Gândește-te... să ai ocazia de a-l asculta. Să auzi ce are de spus ! Vreau să spun că tipul a stat pe bară trei ani. Îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce preț are în ceas anume, care se încăpățânează să existe din nou. Mă doare de bucurie splendoarea toamnei și simt că destinul tors în secret de ursitoare ne urmărește încă... A fost un moft sau a fost iubire-adevărată? Secrete nebănuite doar, mistere nedezlegate, toamnă... Doamne, ce mai toamnă! Niciodată toamna nu fu mai frumoasă!...
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
prin întunericul odăii. N-am reținut decât acest cuvânt ciudat. Ori de câte ori îl auzeam, vedeam un copac mare, înflorit în zorii unei zile de primăvară în zarea dintre cer și pământ. Acum îl simt ca pe o inefabilă chemare dintr-un nebănuit tărâm al poeziei. Și poate că, în realitate, nu e decât un descântec cu puteri vindecătoare pe care fata l-a scornit în noaptea aceea ca să-mi aline suferința, căci pe ea n-am mai văzut-o niciodată, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
foc devastator. Nu împlinise nici douăzeci de ani când simțise toate acestea pentru ea. Se căsătorise cu Avet într-un elan arzător. Amândoi erau la prima iubire și mult prea tineri. Nu știau ce înspăimântător de adâncă și câte tenebre nebănuite, mereu altele, ascunde iubirea. Cât de sfâșietoare îi erau căderile, cât de devastatoare putea fi lipsa de înțelegere și cât de prețioasă era o scânteie de luciditate în marele tărâm necunoscut, altul pentru fiecare. Nu știau că fiecare avea cărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împotrivea. Își interzisese să-și mai amintească vreodată de acea perioadă. Prima ei dragoste... Ce infernală deziluzie! Doar oroare, umilință, cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza, groaza că și-ar putea surprinde soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După care, trebuia să îndure tiranica, sadica insistență de a-i inocula neîncrederea în propria ei putere de discernământ. „Ai viciul în sânge. Ești obsedată. Viciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
erau și lautarii, un fel de muzicieni locali care interpretează totul numai după ureche, care simt imediat ascultătorul și momentul lui sensibil. Ca să nu mai vorbesc despre instrumentele lor cu totul și cu totul bizare. Au descoperit în mine corzi nebănuite. Mi-au stimulat și mi-au întreținut un chef nebun de viață până în zori. Poți să-ți imaginezi așa ceva? Am dansat ca o bacantă peste zăpada aceea neatinsă, pentru că se pornise o ninsoare ca în poveștile nordice. Am zburat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Călcau în același ritm. Frunzele căzute pe alee foșneau la intervale regulate. Înaintau, braț la braț, pe sub zidul împrejmuitor din cărămidă roșie, ca de cetate. Două siluete cu mantii albastre prinse în argintul viu al funigeilor. Și, într-un fel nebănuit de ei, împlineau de fapt vechiul blazon comtal al strămoșilor coborâți din cetatea Făgărașului. PAGINĂ NOUĂ 34 Aproape de Cottbus, în mijlocul unei păduri, se ridica o cabană de vânătoare. De la etaj, Dante Negro vedea curba albastră a râului Spree și drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu genunchiul și lăsându-se cu fundul pe capul sau pe spinarea lui, dând parcă să se așeze pe un scaun. Se juca, râdea, și dintr-odată se întoarse, îi propti talpa-n piept și-l împinse cu o forță nebănuită, doborându-l. Câinele protestă, mârâind gros, și-i sări cu labele pe umeri. Ea lăsă din nou cratița și-l apucă de labe cu amândouă mâinile și-l răsturnă peste pragul ușii, izbindu-l cu spinarea de picioarele măsuței. Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]