5,468 matches
-
fie așa de simplu ca aici să te erijezi în conducător, fiindcă mai târziu n‑o să te cunoască nimeni. Nici pe tine, nici realizările tale, pe care va trebui să le demonstrezi din nou. Rainer și Anna se tem de necunoscut. Anna dă semne că vrea să spună și ea ceva. Cei doi bărbați tineri, care clocotesc pe dinăuntru de atâtea seve și energii, sunt gata să se încaiere. Un profesor prevăzător îi desparte, invocând disciplina și religia. E chiar profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unui câine, nici a unui sugar, nici a unei nimfomane. Stătea În patru labe, cu fesele ridicate, dar mirosul care Începuse să se reverse dinspre pulpele ei nu mă deranja. Aveam impresia că amândoi ne aflam suspendați deasupra a ceva necunoscut. Îmi imaginam că stăteam În palma lui Dumnezeu, sau pe o lentilă de microscop, ori pe un covor zburător, ori pe suprafața Înghețată a unei ape. Îmi imaginam diverse locuri, și toate erau spații de o infinită puritate, cuprinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
privirile noastre s-au Întâlnit, mi-am ferit-o pe a mea, stânjenit, dar bărbatul de lângă mine glumi cu ea fără să se sinchisească și Îi puse o mână pe fese. Nu Înțelegeam ce vorbeau, probabil din cauză că foloseau un argou necunoscut mie. Pe vremuri am scris și scenarii, am făcut și regie de teatru, cele mai ridicole chestii din domeniul ăsta al dramaturgiei. Adevărul e că nu-mi place deloc să stau cu tine de vorbă așa cum stau acum, mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cursul de cibernetică să-mi dau seama că era imposibil ca Reiko să-i fi răpit lui Yazaki ceva anume, adică un fel de energie vitală. Era o simplă reacție. Așa cum un criminal În serie care ucide la Întâmplare un necunoscut nu Înseamnă că-i răpește viața acelei persoane. El nu este decât un catalizator, iar moartea necunoscutului nu este decât o simplă reacție. Reiko a plecat, iar eu m-am Întors În cameră. Am sunat-o imediat pe Keiko Kataoka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Yazaki ceva anume, adică un fel de energie vitală. Era o simplă reacție. Așa cum un criminal În serie care ucide la Întâmplare un necunoscut nu Înseamnă că-i răpește viața acelei persoane. El nu este decât un catalizator, iar moartea necunoscutului nu este decât o simplă reacție. Reiko a plecat, iar eu m-am Întors În cameră. Am sunat-o imediat pe Keiko Kataoka și i-am relatat discuția cu Reiko. După ce a ascultat tot, Keiko Kataoka mi-a mulțumit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
va scrie într-o zi istoria acestor filosofi necunoscuți? - pe gimnosofiștii indieni, de la care a luat unele lecții. în rest, în afară de două sau trei anecdote, nu s-a păstrat nimic. Anaxarh Preafericitul a dus cu el în mormânt își acesta necunoscut) secretele unui supranume de invidiat! Și de această dată, tot anecdota condensează filosofia personajului sau, cel puțin, temperamentul, natura lui. Două dintre istorioare prezintă un om care nu se lasă ușor păcălit și preferă, ca și Diogene, libertatea în locul companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în felul ei, ce se întorcea pe Terra cu prima tranșă de porci îngrășați, maturi, și roboții noștri erau curioși să știe cum evoluaseră lucrurile de când „Andromeda Roșie” (așa se numea stația) decolase cu sute de purcei abia înțărcați spre necunoscut. Era, evident, un experiment în care se puseseră mari speranțe, datorită modului rapid și nepretențios de creștere a acestor nobile animale. Prima oară se încercase același lucru cu un lot de nutrii ce, e adevărat, se dezvoltaseră extrem de iute, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn armau nemăsurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici. Și filamentele umbrelor, și figura docilelor raze, și toată aparenta inimă a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orlogerii, durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi. Sub revolta continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea sa tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat, înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fragilă de vis: "alba Isarlîk". Este golul, nimicul și gratuitul, locul în care se trezește și spre care este, totuși, dus. În port acostează vasul fantomă, puntea cu strălucitoare marfă, cu aspect de bazar plutitor, vine din larg și din necunoscut, ca o legendă. Totul este o sărbătoare, fracționată, a aparențelor și o bucurie a formelor. Însă drumul până la Isarlîk este totodată și călătoria spre moarte a mitului. Apropierea de miracol îl spulberă, și portul visat rămâne o carte necunoscută a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nici un pic de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu păzitor sau al lui? Recunoscusem Parcul Herăstrău, să nu mă întrebați cum, că nu vă pot explica. De multe ori în vis asiști la niște
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
de-o viață Arată-te că e târziu Că vine frigul și-mi îngheață, Acest creion cu care scriu Și lui 'i-ofer aceste rânduri De-ndreptățită mulțumire Cu cele mai frumoase gânduri Născute din adânc de fire . Referință Bibliografică: Sponsorului necunoscut / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SPONSORULUI NECUNOSCUT de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364460_a_365789]
-
predicator? Poate că ar trebui să ne întrebăm ce anume îl determinase pe Mark să se oprească din drumul său și să îi dea o mână de ajutor lui Bill? De ce nu a trecut mai departe, lăsându-l pe acest necunoscut să se descurce așa cum putea? Unul din posibilele răspunsuri ar fi acela că familia a fost pentru el cea dintâi școala la care a deprins împreună simțire. Poate că mama sau bunica a vegheat asupra lui pentru a-l învăța
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > SUFLET PENTRU ETERNITATE Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 333 din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am atins neliniștea timpului nemărginit, am băut din izvorul nisipurilor mișcătoare, am împuns necunoscutul și l-am făcut punct de fugă... Am revărsat bucurii și dureri și am sfințit coloanele inimii pentru că tu să-mi desăvârșești templul, în care să vin cu ofrande și să ți le aștern într-o veșnicie. Referință Bibliografica: Suflet
SUFLET PENTRU ETERNITATE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364561_a_365890]
-
nici un pic de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu păzitor sau al lui? Recunoscusem Parcul Herăstrău, să nu mă întrebați cum, că nu vă pot explica. De multe ori în vis asiști la niște
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
Și lunga acoladă Lăsând loc la concluzii Pătrunde în livadă Un vânt de deziluzii Presară zorii roșii Aromele-n fâneață Și cântă iar cocoșii O nouă dimineață Mă simt o partitură Cu note în culori Din care vin și fură Necunoscuți, comori Ci iarăși mă împrăștii Aproape clandestin Când trag copii cu prăștii În cioburi de destin. Referință Bibliografică: Mă simt o partitură / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
MĂ SIMT O PARTITURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364594_a_365923]
-
Înțelegem astfel, de la început, că „În răcoarea dimineții” își are izvorul în experiența prefacerilor spirituale de anvergură, atunci când trebuie să lași în urmă realizările acumulate de-a lungul unei perioade lungi de timp și totodată, trebuie să te avânți în necunoscut. Chiar dacă este vorba de slujire pastorală, situația lui Petru Lascău este similară cu a oricăruia dintre noi, atunci când ne aflăm în valea marilor decizii de care depinde cursul ulterior al vieții noastre. Continuând cu experiența dureroasă a schimbării, autorul spunea
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
imaginile descrise de Petru Lascău în „Pași spre lumină”. Într-un fel sau altul, „În răcoarea dimineții” nu reprezintă altceva decât un nou „pas spre lumină” în experiența autorului, încă o etapă de apropiere de Dumnezeu, încă un salt în necunoscutul acestei lumi, dincolo de care se află Împărăția Cerurilor. Evocând imaginea mamei plângând pe un peron pustiu, ne identificăm cu ușurință cu experiența autorului, gustând amarul despărțirii de cei dragi, fie ei rude sau frați de credință. În esență, orice despărțire
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
împotriva oricărei nădejdi.” „El este Domn al păcii” Prin urmare, lauda lui Dumnezeu reprezintă primul lucru pe care îl deprindem „ În răcoarea dimineții”, când în taină și singuri, ne putem întâlni cu Dumnezeu, învățând de la El cum să pășim în necunoscutul ce stă înaintea noastră, pe care nu-l înțelegem, nu-i vedem capătul, dar cu siguranță, la sfârșitul căruia ne așteaptă chiar Dumnezeu. Această frumoasă mărturie de credință se împletește armonios cu fiecare meditație din cuprinsul volumului „În răcoarea dimineții
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
în rotire și căzut din podul școlii exact pe clapele pianului mișcându-le prelung... Un țipăt de sfârșit cât un sunet curat și armonios, înțeles ca un apel la trezire și iluminare duioasă și profundă a unui suflet răvășit de necunoscut și nelămurit la aproape tot ce se petrecea lângă el... Lucrurile mici și uitate de lângă noi în copilărie, în școală sau aiurea cărora nu le dăm importanța cuvenită la timpul și locul lor capătă, odată cu trecerea anilor, valoare de reper
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
o dată , lumea căpătă o altă dimensiune...timpul se împuțină inchis într-o frază în care aflase că s-ar putea să aibă cancer la sâni, ambii sâni...nu putea să spere că e într-o fază incipientă. Parcă plutea în necunoscut, neavând puterea să se întoarcă la identitatea ei, la amintirile ei, la viața ei...Cum să le spună copiilor și soțului ei? Cum? Se îndreptă un pic pe canapea , trase aer în piept și se ridică să plece... -Stai, nu
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
care se derulau imagini, predominant în galben, al peisajului pe care-l parcurgeam. Oprind în Gara Aiud, ne-am amintit de cei care au fost chingiuiți, sau au fost omorâți, în închisoarea de tristă amintire din acest oraș, cunoscuți și necunoscuți. Ne-am adus aminte de Radu Gyr și am murmurat versurile lui zguduitoare din poeziile”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !“, pentru care a fost condamnat la moarte de comuniști, și “Isus în celulă “.Pe fundalul sacadat al roților de
SCRIITORI CLUJENI PE URMELE LUI IOAN BUDAI DELEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361514_a_362843]
-
care se derulau imagini, predominant în galben, al peisajului pe care-l parcurgeam. Oprind în Gara Aiud, ne-am amintit de cei care au fost chingiuiți, sau au fost omorâți, în închisoarea de tristă amintire din acest oraș, cunoscuți și necunoscuți. Ne-am adus aminte de Radu Gyr și am murmurat versurile lui zguduitoare din poeziile”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !“, pentru care a fost condamnat la moarte de comuniști, și “Isus în celulă “.Pe fundalul sacadat al roților de
SCRIITORI CLUJENI PE URMELE LUI IOAN BUDAI DELEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361515_a_362844]
-
îngrijește cu devotament până în ultima clipă, îi regăsește pe Adina și pe Alin și își mărturisește greșelile. Alin află cu această ocazie că „întâmplarea” dramatică prin care trecuse chiar înainte de nuntă, când este atacat și bătut de un grup de necunoscuți, i se datorează tot lui Emanuel, însă îl iartă. Ce simte vinovatul? „... dar prin mărturisirea aceasta, el, un bărbat veșnic mândru și plin de sine, se înjosise peste măsură. Oare ce gândise Dumnezeu despre el în acele momente? Cum putuse
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
ironizată de aceasta. În acele clipe, dacă Arthur ar fi vrut să profite de sentimentele ei spontane, nu avea de întâmpinat nicio reținere. Nu mai era pantera gata de atac, ci gazela căzută victimă în atacul tigrului puternic, apărut din necunoscut, ca să-i tulbure liniștea sa sufletească pentru mult timp de acum în colo. Ora era pe sfârșite spre regretul auditoriului care la încheierea predării începură să aplaude ca la un spectacol. Arthur obișnuit cu acestea, făcu o reverență adâncă în fața
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
care nu răzbate nici o vorbă legată de vreun pact cu diavolul - „Rugă” ne dezvăluie lungimea aripilor spirituale ale acestui esențial poet. „O, Doamne,/ fă-mi în voie,/ dă-mi ani câți am nevoie,/ să-mi pot permite,/ o, Doamne sfinte.../ necunoscutul să-l dezvălui”. Poetul George Roca deține arta umanizării neostentative a elementelor universului, prin includerea lor în dimensiuni pământești curente, cotidiene. Efectul e teribil. Numai citindu-i poemele, îți poți da seama că intimizarea, reducerea cosmosului la parametrii vieții terestre
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]