1,595 matches
-
natura, crezând că ea are nevoie de titluri pentru a se emoționa mai tare. Numele sacre de prieten, tată, amant, soț, fiu, mamă, frate, soră, de om, în fine, cu moravuri interesante, iată elementele patetice. Ce contează rangul, numele, obârșia nefericitului pe care atitudinea înțelegătoare față de niște prieteni nedemni și atracția exemplului l-au angrenat în capcanele jocului, iar acum geme în închisori, mistuit de remușcare și de rușine? Dacă mă întrebați cine este, vă răspund: A fost un om de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în starea de extremă sărăcie, și nu poate să ofere decât lacrimi copiilor ei care-i cer pâine. Căutați cât vreți în istoria eroilor o întâmplare mai înduioșătoare, mai morală, într-un cuvânt, mai tragică; iar în momentul în care nefericitul se otrăvește, în momentul în care, după ce s-a otrăvit, află că cerul îi venea în ajutor, în acest moment dureros și îngrozitor, în care, ororii de a muri, i se adaugă regretul că ar fi putut trăi fericit, spuneți
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vicleșug, în focul încins. Io, ale cărei nenorociri sunt povestite de Eschil în Prometeu înlănțuit, a fost sedusă de Jupiter și persecutată din gelozie de Hera, care a metamorfozat-o în vițică, făcând să fie urmărită de un tăun, astfel încât nefericita a vagabondat mult timp. Cât despre Oreste, el este simbolul eroului torturat de matricid, pentru că a ucis-o pe Clitemnestra, mama sa, pentru a-l răzbuna pe Agamemnon, tatăl său, pe care aceasta l-a asasinat, fapt pentru care el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în șube și paltoane... Frâne din minut în minut, opriri la stopuri, înfundări pe străduțe încîlcite, atent să nu nimerești pe sens interzis... Apartamentul din blocul vechi, construit între războaie. Râsul mereu fals, dar senzual, al Deliei. Și câinele, și nefericitul 183 Dionisie Rădăuceanu. Și clubul de bridge. Și filmele prin satelit. Dar înainte să plec de aici, victorios (căci nu asta înseamnă numele nostru?) și înfrînt, am ținut să te mai văd o dată, Victor. Am mers la baie și te-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mâine dimineață, Trebuie să iei trenul din Gare de l’Est, Pe unde vine? Dacă vrei vin cu tine la gară, mâine n-am ore! Perfect! îți mulțumesc! 31 martie, presupusa mătușă s-a dovedit a nu fi mătușa Anei, nefericit mă întorc de la gară, aflu pe masă un bilet de la Anne, e prima oară când îi văd scrisul, m-am întors! am contemplat minute în șir Autoportretul, unde ești? te văd mâine la cinci jumătate la Café Regis? exprimarea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu Mai la prânz, observă Kelvin, dând din deget. — Ce om chinuit, spuse cu vocea tremurândă Shauna Griffin, ridicând capul din hârțoagele sale de la ediția de vară a Gaelic Knitting. Atât de arătos, dar totuși atât de inaboradabil, atât de nefericit. Shauna Griffin era o femeie masivă care semăna extrem de mult cu un Honey Monster. Depășea cu regularitate doza recomandată de Mills & Boons. —Nefericit? întrebă Ashling mirată. J.D.? E doar temperamental. —ăsta este primul lucru răutăcios pe care te-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a se recăsători cu Oliver era absurdă dar seducătoare. Extrem de seducătoare - pentru o fracțiune de secundă, după care a revenit la realitate. —Nu îți amintești cât de oribil era? întrebă ea brusc. Spre final ne certam tot timpul și eram nefericiți. Mă urai pe mine și îmi urai slujba. — Așa este, recunoscu el. Dar trebuie să îmi asum și eu o parte din responsabilitate. Eram prea pretențios. Când te-ai răzgândit în privința copilului, trebuia să te fi ascultat. Știu că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se auzise părea rece și nemulțumită. Era fie agentul Milligan, fie Barnett. Ei trăseseră paiul cel mai scurt. Drumul dădea Într-un alt bulevard Întortocheat cu clădiri, grădinile din spatele celor două șiruri de imobile Împărțind un zid Înalt. Cei doi nefericiți avuseseră sarcina de a se cățăra pe zid de pe strada alăturată. Prin Întuneric și noroi. Înfruntând ploaia torențială. — Suntem pe poziții. Watson privi nerăbdătoare spre Logan. Imobilul nu avea interfon, dar exista de fiecare parte a porții câte un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
voinței lui și că acum le aduceau mulțumiri zeilor că se aflau sub blânda lui putere; la urma urmei, sugeră cu delicatețe cineva, ei toți îl aleseseră în unanimitate... Îi jurară credință veșnică și îl implorară să le acorde clemență nefericiților care așteptau îngroziți la Roma, pentru că, așa cum se știa din vremea lui Homerus, clemența era cea mai luminoasă virtute a sufletelor puternice. Și cum el continua să tacă, un senator cită câteva versuri minunate din Iliada, despre iertarea dușmanilor. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
n’est pas absolument parce qu’il ne la désire plus. Une femme belle est toujours désirable. Mais c’est qu’il en désire une autre et non, ce n’est pas la même chose („Faust reclama bunurile acestei lumi; nefericitul nu trebuia decât să Întindă mâna. Înseamnă să-ți vinzi deja sufletul, În loc să știi să te bucuri. Dimpotrivă, Don Juan pune ordine În Îmbuibare. Dacă părăsește o femeie, aceasta nu Înseamnă deloc că n-o mai dorește. O femeie frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
l-am ales e minunat. Fiindcă fiecare pas e un salt spre stele. Și nici nu realizezi măcar clipa când te desprinzi cu adevărat de pământ... Ce ciudat... nu mai pot iubi, ca Înainte, din tot sufletul... Eram o romantică nefericită pe atunci. Acum sunt un bulgăre de lumină care nu mai știe să reflecte planetele vecine. 13 decembrie 1964 (duminică) Hai, un salt În infinit și gata! 14 decembrie 1964 (luni) Un fel de ceață grea Îmi acoperise gândurile. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spus nu, însă nu era pe deplin convinsă. În general, poliția din această zonă a Upper West Side avea de-a face cu accidente de circulație, spargeri de magazine sau furturi de mașini (și de asemenea cu ascultatul văicărelilor acelor nefericiți care cădeau pradă pungașilor de stradăă. Era o premieră pentru amândouă - în timp ce făceau obișnuita patrulă de sâmbătă dimineață, l-au auzit pe paznic chemându-le agitat pentru a cerceta cauza urletului auzit de acesta. Mai exact, a strigătului auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acasă de la supermarket cu mine, cu tot cu afurisitele de fursecuri, pe care știam că oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi spre casă a fost una nefericit de apăsătoare. Am încercat tot felul de glume și diversiuni ca să-l înveselesc și să-l fac să iasă din tăcerea lui neagră, dar nu mi se părea că ajung undeva cu ele. Îi povesteam despre unii dintre cei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în ciuda tuturor problemelor și enervărilor noastre, și nimic nu va putea înlocui vreodată tot timpul petrecut împreună și toate experiențele pe care le-am avut în comun. Asta nu înțeleg oamenii până nu li se întâmplă lor: indiferent cât de nefericit ai crede că e mariajul tău, trebuie să fie al naibii de nefericit pentru ca un altul să fie alternativa. Nu există un răspuns: doar timpul, asta-i tot. Am să mă îngrop, cum se spune, în muncă, și-am să-mi țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
unul nou. —Ascultă, mă Întrebam dacă ești liberă Într-o seară săptămâna asta. Mă gândeam că poate am putea merge să vedem un film. Sau doar să bem ceva, dacă vrei. Privi Înspre Chanel și Craig. Amândoi păreau atât de nefericiți. Inima lui Ruby suferea alături de ei. —Sam, nu vreau să par nepoliticoasă, dar ai sunat Într-un moment foarte nepotrivit. Sunt aici niște prieteni de-ai mei. Tocmai au primit niște vești foarte neplăcute... —Înțeleg perfect. Nu-i nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și asta era suficient să fim iertați. Elsa prindea cu ușurință sâmburele oricărei legături, dădea la o parte coaja și se afunda în fragilitatea miezului. Făcuse autopsia tuturor căsniciilor care ne înconjurau. Grație ei, știam că prietenii noștri erau cu toții nefericiți. Acum păreau foarte mulțumiți. Mâncau, beau, se uitau după femeile altora. Evident, nefericirea lor era suficient de agilă, ca să se evapore în paharele de vermut și să alunece încet dincolo de grădina suspendată, jos pe mare, dincolo de motoscaful lui Lodolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
domnul cu pricina consemnează în cartea de față, roman sau riman sau ce-o fi ea - și e de știut că ideea cu rimanul e invenția mea -, nu puține schimburi de cuvinte și conversații pe care le-am avut cu nefericitul de Augusto Pérez și că povestește-n ea și istoria venirii pe lume a tardivului meu fiu Victorcito, s-ar părea și că sunt rubedenie îndepărtată cu don Miguel, dat fiind că numele meu de familie este și al unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ale mele pe care eu n-am intenționat niciodată să le dau în vileag. Sau cel puțin n-am vrut niciodată să le fac publice cu aceeași cruzime cu care le expuneam în particular. Cât privește afirmația lui cum că nefericitul... Deși, la drept vorbind, de ce nefericit? Bun; să presupunem că așa ar fi fost. Afirmația lui, zic, că nefericitul, sau cum o fi fost, de Augusto Pérez s-a sinucis și că nu a murit așa cum îi relatez eu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vrut niciodată să le fac publice cu aceeași cruzime cu care le expuneam în particular. Cât privește afirmația lui cum că nefericitul... Deși, la drept vorbind, de ce nefericit? Bun; să presupunem că așa ar fi fost. Afirmația lui, zic, că nefericitul, sau cum o fi fost, de Augusto Pérez s-a sinucis și că nu a murit așa cum îi relatez eu moartea, cu alte cuvinte, în virtutea absolut liberei mele voințe și decizii, mă face să zâmbesc. Există opinii, într-adevăr, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de nimeni. — Fă-i vânt! — De unde? Din casa unchiului și-a mătușii mele? Și dacă ei nu-s de acord? Nu-i da atenție. — Nu-i dau și nici n-am de gând să-i dau, dar mă tem că nefericitul ăsta o să se-apuce să vină în vizită ori de câte ori o să fiu acasă. Înțelegi, nu se pune problema să mă-nchid la mine-n cameră și să refuz să fiu văzută, pentru ca el, fără să-mi ceară consimțământul, s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vorbindu-și parcă sieși, după care -: Am decis să mă sacrific pentru fericirea Eugeniei și m-am gândit la un act eroic. — Ce act? — Nu mi-ați spus chiar dumneavoastră, doamnă, că locuința pe care i-a lăsat-o Eugeniei nefericitul ei tată ... — Da, bietul meu frate. — ... e grevată de o ipotecă ce-i înghite toate veniturile? — Da, domnule. — Ei bine, știu ce am de făcut! - și se îndreptă spre ușă. — Dar don Augusto... — Augusto se simte capabil de cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu știu ce-i asta, inocență, răutate, zeflemea, perversitate precoce... — Nu e decât afecțiune. — Afecțiune? De ce? — Vreți să știți de ce? Nu vă supărați dacă vă spun? Îmi promiteți că n-o să vă supărați? — Hai, spune-mi. — Bine-atunci: pentru... pentru... pentru că sunteți un nefericit, un biet om... — Și tu? Cum vreți. Aveți însă încredere în fetița asta; aveți încredere în Rosario. Nimeni nu vă e mai credincios... nici chiar Orfeu! — Totdeauna? — Totdeauna! — Orice s-ar întâmpla? — Da, orice s-ar întâmpla. — Tu, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
conversație rimanescă, eu, autorul acestui riman, pe care-l ții în mână, cititorule, și-l citești, surâdeam enigmatic văzând că personajele mele rimanești pledau în favoarea mea și-mi justificau procedeele, și-mi ziceam în sinea mea: „Cât de departe sunt nefericiții aceștia de gândul că nu fac altceva decât să caute a justifica tot ce fac eu cu ele! Astfel, când cineva caută motive ca să se justifice nu face de fapt altceva decât să-l justifice pe Dumnezeu. Or, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aș putea da tot atâta încredere în tine însuți ca aceea pe care o am eu în mine! Ce rău ți-au făcut filozofiile acelea ale purității și idealismului de care te-ai lăsat absorbit o vreme! Și mai crezi, nefericitule, și în victoriile metafizice! — Ce-i cu victoriile astea metafizice? - l-am întrebat. — Ah, cum, nu știi?... Atunci, uite, Berliner Tageblatt spunea cu nu mult timp în urmă: „Victoria germană nu este o chestiune întâmplătoare; este o necesitate metafizică. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
era cleric, preot al Bisericii Catolice Apostolice Romane, credea în Cristosul căruia îi slujea un cult public? Oare când consacra în sfânta liturghie nu se comporta tot ca un culteran? Eu unul rămân cu fantezia și pasiunea lui Dante.] Există nefericiți care mă sfătuiesc să abandonez politica. Ceea ce, cu o mină de dispreț simulat, care nu-i altceva decât frică, frică de eunuci sau de impotenți sau de morți, numesc ei politică, și mă asigură că ar trebui să mă consacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]