1,600 matches
-
Theog. 738 și 809.</ref> „Sursele și extremitățile tuturor elementelor“ (panton pegai kai peirata) - deci ale pământului, Tartarului, mării și cerului - converg într-un unic punct, dincolo de care se deschide „prăpastia imensă“ (chasma mega), imaginea poetică a vidului sau a neființei, care nu poate fi străbătută nicicum, de vreme ce nu cunoaște limite. Despre o „limită a pământului“ (peiras gaies), „cea de sus“ (tode ano), este vorba și la Xenophan<ref id=”4”>DK 27 B 28.</ref>, și ea rezultă din întâlnirea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fizic. Ca limită a corpurilor în general, limita este un concept de identitate și nu e de mirare că, în analiza pe care o face lui peras, Heidegger arată cum abia prin prezența limitei se poate face pasul decisiv de la neființă la ființare. Un lucru începe să fie, „intră în prezență“, din clipa în care se împlinește înăuntrul propriilor sale limite. Atingerea limitei proprii este mișcarea suverană pe terenul finitului, este dobândirea acelui statut ontologic în virtutea căruia lucrurile sunt identice cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că ei nu ar fi avut capacitatea de a concepe posibilitatea infinitului, cât la atitudinea care rezultă dintr-o excelentă întâlnire cu limita. Dacă existența limitei reprezintă suprema garanție a ființei, atunci înseamnă că absența ei, nelimitatul deci, este expresia neființei înseși, a nimicului pur. Este ceea ce se afirmă în mod explicit într-un text atribuit lui Aristotel (inclus atât de Bekker în ediția aristotelică, cât și de Diels în fragmentele presocraticilor), care, deși considerat de majoritatea comentatorilor ca apocrif, provine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Aristotel (inclus atât de Bekker în ediția aristotelică, cât și de Diels în fragmentele presocraticilor), care, deși considerat de majoritatea comentatorilor ca apocrif, provine totuși din atmosfera gândirii eline și o caracterizează. „Într-adevăr - se spune aici - fără de limite e neființa: ea nu are nici mijloc, nici început, nici sfârșit, nici vreo altă parte, și tocmai așa este nelimitarea; dar ființa nu se poate să fie ca neființa.“ <ref id=”1”>Aristotel, De Melisso Xenophane Gorgia, în Diels-Kranz, Vors., Xenophan, A
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
gândirii eline și o caracterizează. „Într-adevăr - se spune aici - fără de limite e neființa: ea nu are nici mijloc, nici început, nici sfârșit, nici vreo altă parte, și tocmai așa este nelimitarea; dar ființa nu se poate să fie ca neființa.“ <ref id=”1”>Aristotel, De Melisso Xenophane Gorgia, în Diels-Kranz, Vors., Xenophan, A 28, ed. Bekker 977b 3-6.</ref> Ființa poate fi deci determinată ca „Unu“ și ca „Tot“, și totuși să fie limitată. Pentru că, se argumentează ingenios în același
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din urmă este însuși cazul sfericei ființe parmenidiene, iar pledoaria pentru limita care nu este obligatoriu să se mărginească cu ceva este o pledoarie pentru ființa însăși și ea reprezintă totodată o condamnare ontologică a nelimitatului ca trimițând direct la neființă. Din aceleași motive, un alt text aristotelic<ref id=”2”>Fizica III, 6, 207a 15- 17.</ref> (de astă dată autentic) tranșează disputa dintre Parmenide și Melissos în favoarea primului, spunând: „Iată de ce trebuie să credem că Parmenide a gândit mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Plotin pleacă de la observația că răul nu se află „nici în ființe, nici în realitatea care este dincolo de ființe“. Atunci, conchide Plotin, „el există în ceea ce nu este, el are într-un fel forma ne-ființei“. Iar această „formă a neființei“ pe care o îmbracă răul și care-l desparte de bine întocmai precum neființa este despărțită de ființă poate fi sugerată printr-o suită de determinări care țin de însăși substanța răului. „Putem concepe răul considerând că el este față de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
realitatea care este dincolo de ființe“. Atunci, conchide Plotin, „el există în ceea ce nu este, el are într-un fel forma ne-ființei“. Iar această „formă a neființei“ pe care o îmbracă răul și care-l desparte de bine întocmai precum neființa este despărțită de ființă poate fi sugerată printr-o suită de determinări care țin de însăși substanța răului. „Putem concepe răul considerând că el este față de bine precum lipsa de măsură față de măsură, ca nelimitatul față de limitat, ca informul față de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care-și este suficientă sieși.“ <ref id=”1”>Enn. I, 8, 3. </ref> În acest sistem de opoziții, se disting clar cele două linii: pe de o parte, [ființa]-binele măsura-limita-forma-ceea ce este împlinit în sine; pe de altă parte, [neființa]-răul-lipsa de măsură-nelimitatul-informul-neîmplinitul (ceea ce este carent). Măsura, limita, forma și împlinirea aparțin deci ființei, iar în plan etic, binelui; opusele lor aparțin neființei, iar în plan etic, răului. Iar ceea ce nu cunoaște limită și măsură și, ca atare, nu are
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
linii: pe de o parte, [ființa]-binele măsura-limita-forma-ceea ce este împlinit în sine; pe de altă parte, [neființa]-răul-lipsa de măsură-nelimitatul-informul-neîmplinitul (ceea ce este carent). Măsura, limita, forma și împlinirea aparțin deci ființei, iar în plan etic, binelui; opusele lor aparțin neființei, iar în plan etic, răului. Iar ceea ce nu cunoaște limită și măsură și, ca atare, nu are o formă și este neîmplinit în sine rămâne „mereu nedeterminat“, „cu totul instabil“, „niciodată sătul“ și este de o „precaritate absolută“. Acest mod
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de-a lungul a 30 de ani, ideea rămâne aceeași: limita nu este o realitate negativă; dimpotrivă, ea este pozitivul însuși, de vreme ce nu se poate vorbi de ființă decât în măsura în care există limită, pe când absența limitei, nelimitația, este indeterminarea însăși, echivalentul neființei. Limita nu este deci o limitație, ci deschidere către ființă, condiția prealabilă a participării la „a fi“. Pe scurt, a fi înseamnă a fi limitat, a dobândi o limită, a ieși din vagul neființei. Drumul către ființă stă sub năzuința
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limitei, nelimitația, este indeterminarea însăși, echivalentul neființei. Limita nu este deci o limitație, ci deschidere către ființă, condiția prealabilă a participării la „a fi“. Pe scurt, a fi înseamnă a fi limitat, a dobândi o limită, a ieși din vagul neființei. Drumul către ființă stă sub năzuința către o limită. Între peras („limită“) și ființă există cea mai intimă legătură. Iar dacă pentru greci ființa este, după cum Heidegger spune în atâtea rânduri, Anwesung, „ajungere-la-prezență“, atunci limita presupune tocmai această „ființă-ajunsă lapropria-ei-prezență
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
urmă, fiind uciși de cei pentru care se angajaseră să trudească. Sclavia economică tinde să înlocuiască dependența politică care îi ținea pe românii basarabeni altădată în ghearele Moscovei. Dacă bătrânii satelor mai au încă - și vor păstra până la trecerea în neființă - teama și spaima față de ruși și fostul regim sovietic - deportările, execuțiile și foametea organizată fiind o formă de răzbunare sovietică pentru anii în care Basarabia a făcut parte din România Mare - finalmente, speranța integrării o reprezintă tinerii, sătui să își
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Plugaru Ştefan () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92388]
-
jad, o barcă apare condusă de Ling care îl invită pe pictorul să urce în ea: "[...] iar Wang-Fo și discipolul său dispărură pentru totdeauna, pierduți în marea aceea de jad albastru pe care, cu puțină vreme înainte, o scosese din neființă pictorul Wang-Fo"10. Dacă pictorul Wang-Fo se salvează evadând în chiar tabloul pe care îl pictează, Ioana Olaru se salvează în fața interogatoriului nemilos al doctorului, evadând în tabloul pe care îl contemplă. Descrierea ekphrastică Al doilea tip de inserție ekphrastică
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
V. Bejan. 30-V Ionel Humiță a înmânat în cadrul festiv de la Primăria Municipiului, Diploma de Membru de Onoare profesorului George Emil Palade, laureat al premiului Nobel. 11-VI Redacția Curierul Ginata Latină, la comemorarea a 105 ani de la trecerea în neființă a lui M. Eminescu, a oferit la Muzeul Copou premii micilor colaboratori ai revistei. 10-12 -VI Un grup de elevi și cadre didactice de la școala din Edineț (Hotin) ne-a vizitat orașul având ca ghid Prof. M. Diaconu și Oiescu
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
MIHĂILESCU-BÂRLIBA, DOCTOR ÎN NUMISMATICA IMAGINILE MEDALISTICE ÎNSERATE ÎN CASETE: - pag 35, placheta unifață Mihai Eminescu realizată de artistul medalier leton Janis Strupulis după opera pictorului basaraben Aurel David; - pagina 36, medalie unifață Mihai Eminescu realizată în 1889, la trecerea în neființă a marelui Eminescu. Nu sunt cunoscuți nici gravorul și nici editorul. Se știe cu certitudine că este realizată din inițiativa ieșeana. Reproduce neîndoielnic imaginea cutremurătoare din fotografia făcută în anul 1887, la Botoșani, de Jean Bieling; - pagina 44, medalie realizată
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
în lingvistică românească. Tot în 1967, numele lui Hașdeu apare pe medalia centenarul Liceului „B. P. Hașdeu” din Buzău. Menționam că anul apariției celor două medalii este de altfel și anul comemorării a 60 de ani de la trecerea savantului în neființă. O altă medalie este prilejuita de A II-A SESIUNE NAȚIONALĂ DE MEMORIALISTICA, CÂMPINA, 10-12 OCT. 1966, cum citim pe inscripția circulară a aversului (fig. 93av), plasată pe banda mărginita de cercuri liniare, inscripție continuată în partea de jos între
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
partea de jos numere din NEAMUL ROMÂNESC, așezate pe ramuri de stejar. Modelatoarea acestei realizări medalistice deosebite este Maria Grigorescu, un nume ce apare, din păcate, foarte rar pe medalii românești. În anul 1990, la semicentenarul brutalei sale treceri în neființă, sunt realizate două medalii și o placheta. Una dintre medalii, realizată din inițiativa S.N.R., are pe avers (fig. 90av) chipul savantului cu barbă și pălărie, orientat jumătate stânga, ramuri de lauri și inscripție cu numele și anii existenței sale lumești
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
cîte 111}. Din păcate, alături de realizările remarcabile pomenite mai sus, se practică și obiceiul copierii aversului sau reversului de la alte medalii, cum este cazul celor realizate la Centenarul Clinicii I Chirurgie, la comemorarea a 25 de ani de la trecerea în neființă a profesorului Vadimir Buțureanu sau la centenarul nașterii vestitului anatomist profesorul Ion Iancu. Este posibil că numai motive de factură economică să îi fi determinat pe inițiatori să accepte că Monetăria Națională să copieze reprezentările de pe medalia UMF „Gr. T.
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
în partea de jos, tot circular, MARE JURIST ȘI DIPLOMAT ROMÂN. Pe revers este casa memoriala din Titulesti-Olt. O altă medalie, din anul 1991, este inițiată de Asociația „Nicolae Titulescu”, Muzeul de Istorie și SNR-secțiunea Brașov, la semicentenarul trecerii în neființă a marelui diplomat. Aceasta prezintă pe avers chipul cu bust în costum de diplomat al lui Nicolae Titulescu (fig. 137av), iar pe revers biserică Sf. Nicolae, din Scheii Brașovului, unde sunt reînhumate rămășițele pământene și citat cu dorința în sensul
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
omului și cosmosului naște un învederat organicism al trăirii și viziunii. Imaginea mamei și a poetului-fiu este înconjurată de un nimb sacru, căci V. sacralizează maternitatea, copilăria, bucuriile simple, precum și suferința. O notă aparte, profund existențială, o aduce dialogul cu neființa din ciclul Litanii pentru orgă. V. asumă perseverent o estetică a reazemului moral pe care i-l oferă pământul, natura, cerul, mama. Versurile de dragoste se apropie - ca la Lucian Blaga - de starea complexă, contrapunctică, de situația-limită care atinge intensitatea
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
opresc aici din scris. Dacă mai trăiești, îți scriu data viitoare. Aștept un semn. Te-mbrățișez. Chiar dacă ești mort... “ „Bunule prieten, încă n-am murit, dar mult nu mai e. Probabil, când tu vei citi această epistolă, eu voi fi neființă. Aici e și mai rău ca înainte. Au gazat totul, nu mai ai pe unde să treci. Nici măcar în Kamerra nu ne mai putem ascunde. Au gazat și lângă Bli-Blo Tekka. Tot. Zilele trecute l-au găsit pe profesor făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
prin asociere cu alte figuri sintactice (anadiploză, epanadiploză, chiasm) se poate ajunge la structuri antitetice ample, care favorizează, prin intermediul termenilor ce funcționează ca indici focalizatori, interpretarea, prin contra-opinie, a unei realității obiective: La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă,/ Pe cînd totul era lipsă de viață și voință,/ Cînd pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns./ Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?/ N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă./ Căci era un întuneric
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stat. Procedura e mult mai simplă, iar acești finanțatori nu ne privesc cu ochiul victimei prădate și nici ca pe acordeoniștii din tramvai. Majoritatea scepticilor privesc inițiativele de genul nostru cu ochiul antreprenorului mortuar... se așteaptă de obicei trecerea în neființă prin neputința de a plăti facturile“, spune Mihăiță. Implementarea legii și costurile autorităților Szabó K. István a fost, vreme de cinci ani, director al Teatrului „Tomcsa Sándor“ din Odorheiu Secuiesc. De curând este directorul Teatrului ARCA din București și e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
mare personalitate, cu toate contradicțiile ei, Aron Pumnul. OCTAVIAN GOGA ȘI MAREA UNIRE <footnote Apărut în „Revista română“, 2009, nr. 1, 2. footnote> Se împlinesc anul acesta 90 de ani de la Marea Unire și 70 de ani de la trecerea în neființă a lui Octavian Goga, unul dintre cei mai înflăcărați luptători pentru făurirea Marii Uniri, a României Mari. Imaginea cu care Octavian Goga s-a impus în conștiința publică românească este a poetului ardelean preocupat de a realiza, după cum autorul însuși
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]