1,869 matches
-
care aceea de mijloc de exprimare a contestării sau a refuzului, care se manifestă la nivel morfologic și sintactic printr-un pronume negativ, un adverb negativ, o propoziție negativă etc. Sub acest aspect, limba română are ca specific posibilitatea dublei negații: Nici nu i-am spus; Nu l-am văzut niciodată. Întrucît un enunț predicativ este asocierea unui conținut propozițional cu o atitudine a locutorului, există două posibilități de interpretare pentru un enunț precum Această decizie nu este corectă, 1) el
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i-am spus; Nu l-am văzut niciodată. Întrucît un enunț predicativ este asocierea unui conținut propozițional cu o atitudine a locutorului, există două posibilități de interpretare pentru un enunț precum Această decizie nu este corectă, 1) el corespunde unei negații a atitudinii care este parafrazabilă în întregime: Nu este adevărat că această decizie este corectă, 2) el corespunde negării conținutului propozițional: Este adevărat că această decizie nu este corectă. Oricare limbă are cel puțin un morfem negativ, echivalent cu nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un morfem negativ, echivalent cu nu din limba română, în legătură cu care se pune problema dacă el exprimă într-adevăr o modalitate, o atitudine de refuz, aplicabilă la conținutul enunțului, sau dacă trebuie admis că enunțul negativ este asertiv și că negația face parte și ea din ceea ce se asertează. După O. Ducrot, există uneori necesitatea de a recurge la modalitatea negativă, ca atunci cînd există o negație metalingvistică, dacă enunțul negativ reia un enunț pozitiv, prezentat anterior în discurs, pentru a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la conținutul enunțului, sau dacă trebuie admis că enunțul negativ este asertiv și că negația face parte și ea din ceea ce se asertează. După O. Ducrot, există uneori necesitatea de a recurge la modalitatea negativă, ca atunci cînd există o negație metalingvistică, dacă enunțul negativ reia un enunț pozitiv, prezentat anterior în discurs, pentru a-l respinge; se poate astfel replica la Așa e corect prin Ba nu, așa nu este corect. Atunci însă cînd negația privește aserțiunea unui conținut propozițional
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca atunci cînd există o negație metalingvistică, dacă enunțul negativ reia un enunț pozitiv, prezentat anterior în discurs, pentru a-l respinge; se poate astfel replica la Așa e corect prin Ba nu, așa nu este corect. Atunci însă cînd negația privește aserțiunea unui conținut propozițional, este posibil să se considere că aspectul negativ face parte din acest conținut, iar modalitatea enunțului rămîne asertivă. V. dialogism, modalitate. DUBOIS 1973; FLEW 1979; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DOBRIDOR
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se bazează pe analiza enunțurilor sau a segmentelor scurte și izolate; (2) domeniul conceptual este mai restrîns și mai puțin abstract. Pentru cercetătorii din Geneva, polifonia există numai dacă sînt mai mulți locutori - reali sau reprezentați. În acest caz, negația nu mai marchează polifonia. Polifonia se manifestă în interpretarea discursului, prin mijloace lingvistice (lexicale, sintactice etc.) și pragmatice; ea se exprimă în funcție de gradul de integrare lingvistică a vocii sau a discursului evocat, de relația dintre locutor și enunțiatorii prezenți, de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnificația "actul de a presupune" și pentru presupus pe cea de "tip particular de conținut înscris în enunț". Presupusul are următoarele caracteristici: 1) el corespunde realității considerate ca fiind cunoscute de destinatar, 2) el nu poate fi afectat nici de negație și nici de interogație și 3) el nu poate fi, în principiu, anulat și nici nu poate servi ca bază a unei înșiruiri. Problema presupoziției a devenit foarte importantă pentru semantica și pragmatica limbilor naturale. Din punct de vedere semantic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u r s u l u i, preteriția interesează nu atît ca figură de gîndire, ci ca figură de construcție ce presupune o anumită organizare a structurii sintactice, determinată de strategiile contrazicerii unor expectanțe sau inferențe. Prezența verbelor dicendi, a negației sau a verbelor de voliție în structura preteriției îi conferă acesteia statutul de element metadiscursiv; ea joacă, în discurs (mai ales în cel politic) un rol de argumentare și de intensificare a semnificațiilor transmise. V. elipsă, ironie. DSL 2001; IONESCU-RUXĂNDOIU
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
topica sau poziția componentelor în frază sau în text, cuvinte sau construcții cu rol de insistență sau de intensificare etc., care pot viza diferite unități rematice: Ceea ce ai spus nu mă interesează (cu accentul în context situat asupra adverbului de negație nu), Ceea ce ai spus nu mă interesează (cu pronunție emfazată a verbului din regentă); Nu mă interesează ceea ce ai spus; Ceea ce ai spus chiar nu mă interesează. V. coerență, enunț, focalizare, predicație, remă, tematizare. DSL 2001. RN REMĂ. Termenul remă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numite premise, care conțin un termen comun (termen mediu) prin intermediul căruia se realizează o a treia judecată (concluzia) ce unește termenii necomuni din premise. Cele trei propoziții care alcătuiesc silogismul sînt formate din subiect și din predicat (cu sau fără negație), termenul subiect al concluziei putînd fi luat în cantități diferite (toți, unii, nici un). Medierea printr-un termen mediu reprezintă trăsătura de bază a deducției și, de aceea, silogismul este considerat o operație logică fundamentală. Concluzia silogismului este cu certitudine adevărată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Hristos în grădina Ghetsemani; nici nu îl va recunoaște, după Înviere, pe Hristos, așa cum o va face Maria Magdalena. Spre deosebire de cei 3 aleși (Petru, Iacob, Ioan), Andrei nu are o poreclă. El nu se individualizează nici măcar printr-o critică sau negație la adresa lui Hristos: nu are nici un gest de tip Toma Necredinciosul. Numele său este grecesc (și înseamnă bărbat, bărbăție), drept care lui i se vor adresa niște greci care râvnesc să îl cunoască pe rabinul Ieshua, despre care se auziseră atâtea. Dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
nu contează că am mai stat de două ori la răcoare pentru că am mai șterpelit de două ori înainte, pentru că nu li s-a spus asta decît după ce au dat verdictul”. Se presupune că alegerea lui a șterpeli și multipla negație non-standard nu sînt ale avocatului, ci ale vorbitorului. În final, întorcîndu-ne la propoziția lui Gabriel, pe care am reelaborat-o dintr-o matriță DD originală într-una DI, trebuie să admitem că Discursul Direct original nu prezintă idiosincrasii lexicale sau fonologice
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Acord. Subiectul propoziției se afla în poziția de specificator al Flexiunii, iar verbul, în poziția de complement. Propunerea teoretică avansată de Pollock este cunoscută sub numele de "ipoteza Flexiunii divizate" (split-Infl hypothesis) și pornește de la observarea poziției față de verb a negației și a adverbelor de tipul souvent, often ("adeseori"), în franceză și în engleză, contrastiv. Pollock afirmă că există (cel puțin) două poziții flexionare cu statut de centru unde verbul se poate ridica, nu una singură, cum se afirma până atunci
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu au fost primiți în audiență. Structurile cu nici corelativ sunt multiple ("n-are"): (110) Nici Ion, nici Maria, nici Dan nu au fost primiți în audiență. Repetarea adverbului nici în fața celui de-al doilea conjunct nu este impusă de negația verbului (fenomenul de concordanță negativă), ci este o opțiune sintactică (cu reflexe în interpretare): (111) a. Nici Ion, nici Maria nu au venit. b. Nici Ion și Maria nu au venit. În (111)b, conjuncții formează un set înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
concordanță negativă), ci este o opțiune sintactică (cu reflexe în interpretare): (111) a. Nici Ion, nici Maria nu au venit. b. Nici Ion și Maria nu au venit. În (111)b, conjuncții formează un set înainte de a se combina cu negația, cei doi conjuncți participă solidar la eveniment (mai bine spus, nu participă...). În (111)a, conjuncții (nu) participă individual la eveniment. Adverbul nici nu poate interveni între substantivele coordonate care formeză un bloc semantic (nu poate "sparge" unitatea referențială a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
220 7.1. Construcția cu expletivul there............................................................. 220 7.2. Inversiunea locativă.............................................................................. 222 7.3. Construcții rezultative........................................................................... 222 7.4. Prefixarea cu re-.................................................................................... 223 8. Teste propuse pentru limba rusă..................................................................... 224 8.1. Prefixarea cu po-................................................................................... 224 8.2. Genitivul negației.................................................................................. 224 9. De ce nu funcționează (decât parțial) aceste teste pentru limba română?...... 225 Capitolul 5: Două verbe ergative de tip special: a fi și a avea............................. 227 1. Statutul special al verbelor a fi și a avea........................................................ 227 2. Verbul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcția pasivă în mod defectiv în comparație cu adulții, dar o folosesc și o înțeleg. În mod paralel, copiii care folosesc verbe inacuzative 92 probabil că le analizează ca fiind inergative. Testele făcute pe copii vorbitori de limba rusă în privința folosirii genitivului negației (considerat ca fiind un diagnostic pentru inacuzativitate − vezi Capitolul 4, 8.2.) au demonstrat că, așa cum se așteptau autorii, copiii ruși folosesc pentru verbele inacuzative din limbajul adulților verbe inergative omofone. În plus − așa cum au arătat Pesetsky (1981) și Borer
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un diagnostic pentru inacuzative. Schoorlemmer (2004: 209), care menționează că testul aparține lui Pesetsky (1982) și Borik (1995)37, arată că grupurile prepoziționale cu po- sunt argumente interne și pot apărea numai cu tranzitive și cu inacuzative. 8.2. Genitivul negației Babyonyshev, Fein, Ganger, Pesetsky și Wexler (2001: 13−20) arată că, în rusă, numai argumentele nominale obiecte directe pot apărea în cazul genitiv în propozițiile negative; structura este deci posibilă pentru verbele tranzitive și pentru cele inacuzative, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este specific, definit, referențial. O clasă limitată de verbe − de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul negației, iar cel în acuzativ este în afara acestuia. Genitivul negației apare în cazul argumentelor Temă și Pacient ale verbelor inacuzative și pasive. Grupul genitival se comportă ca un subiect în nominativ, nu ca un obiect direct obișnuit. Schoorlemmer (2004: 209) menționează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul negației, iar cel în acuzativ este în afara acestuia. Genitivul negației apare în cazul argumentelor Temă și Pacient ale verbelor inacuzative și pasive. Grupul genitival se comportă ca un subiect în nominativ, nu ca un obiect direct obișnuit. Schoorlemmer (2004: 209) menționează că testul a fost introdus de Babby (1980)39
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
exprimarea rezultativului; ● româna nu are particule aspectuale − dacă ar avea, probabil că acestea ar fi legate de distincția inergativ/ergativ, sau, mai degrabă, de distincția telic/atelic, așa cum se întâmplă cu perechea a dormi vs a adormi; ● teste precum genitivul negației în rusă nu se pot aplica și la alte limbi, pentru că țin de reguli specifice fiecărei limbi; în română nu există restricții privind apariția genitivului în propoziții afirmative/negative. Capitolul 5 DOUĂ VERBE ERGATIVE DE TIP SPECIAL: A FI ȘI
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi are următoarele sensuri: (1) Și de sânt, și de am viață, dar lumea ce-mi folosește? (Conachi) − "a exista, a avea ființă"; (2) N-am sărit peste garduri niciodată, de când sunt (Creangă) − de când sunt "de când trăiesc, totdeauna, (în legătură cu o negație) niciodată"; (3) Aici tot e cum e, da să vezi în altă parte: Să-ți iei lumea în cap (D. Rosetti) − e ce/cum e, dar... "treacă-meargă"11; (4) - Cine-i acolo? - Eu? - Cine, eu? - Eu, Ivan (Creangă) - (cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subclasă la alta, în anumite contexte, caracterizează și alte verbe. Astfel, se poate considera că a fi este: ● verb de existență (1, 2, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 19, 39), apariție (15, 16, 17, 20) sau dispariție, în prezența negației verbale (6); ● verb care descrie o configurație spațială sau spațio-temporală, incluzând aici și posesia (posesia ar putea fi subsumată și existenței; pentru relația dintre localizare, existență și posesie, vezi infra, 3., 3.3): 4, 22, 23, 26, 27, 29; ● verb
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasive și antipasive, dar nu se poate vorbi despre diateză. Topica nemarcată este subiect de dezbatere: SVO sau SOV. Limbă nonconfigurațională: ordinea constituenților se supune ierarhiei informației (structurii temă−remă, nu marcării funcțiilor). Cel mai frecvent, verbul lexical precedă auxiliarul. Negația impune antepunerea auxiliarului. BATS (BATSBI, TSOVA-TUSH) Limbă din familia caucaziană (NAKH), ramura de nord-est, vorbită într-un sat din estul Georgiei, Batsbi. Aproximativ 500 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ: unele verbe intranzitive atribuie pronumelui de persoanele 1 și 2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau acel Spirit Absolut (Das Absolute Wesen a lui Fichteă; sau „calea dialectică” a lui Hegel, un mare emul al lui Heraclit, care face din „Eu”, din „subiect”, teatrul extrem dramatic al unei lupte de-un dinamism infinit, În care „negația”, principiul, ei, este motorul Viului, al „Înaintării”. Dar care a avut, mai ales, dincolo de „doctrina” sa asupra istoriei, esteticii sau folozofiei, logicii și eticului, În plină polemică cu Kant, maestrul său, „ideea” Înțelegerii Spiritului Absolut - a „găsirii, perceperii” sale! - prin
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]