2,984 matches
-
mea... Dacă-i fată, n-am bai numa' de muiere! Da' nu are cum fi fată! Nu are cum să mai fie încă una! Mi-i destul o fată! Două îs prea mult! Abia când furtuna s-a risipit în neguri, copilul s-a hotărât să-și arate chipul. Venise cu picioarele înainte și femeile care așteptaseră lângă ea atâtea ceasuri se minunau de unde mai avea puterea să sufle. Și-n loc să scalde în apă călduță cu un fir de
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
să-mi arăt sorgintea, Nu vreau să par, zadarnic, ce nu sunt! Prin ziduri groase mă strecor ca-n unt, Iubesc cu trupul, dar gândesc cu mintea. Gătită-ades în straiele-amintirii, Mă joc intens de-a propriul manechin. Cămașa mea de negură sau chin O-mbrac, nu rareori. E-n legea firii! Contaminată de sinceritate, Aș vrea să spun mereu doar ce gândesc, Chiar adevărul trist, rânjind grotesc, Fiindcă minciuna nu dă libertate! Însă distrasă de cortina vie Peste un teatru sobru
NU MI-E RUȘINE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375036_a_376365]
-
sau cu restanță Atenție, surâs sau ... nicio importanță Dar nu-i nimic, răspunsul nu contează Ci tremurul fiorului pe care îl crează. Cu freamăt ritmic, slab sau cu violență Stârpind durerea lumii ca pe-o excrescență. FRĂMÂNTĂRI DE SUFLET Din negura mănunchiului de gânduri Cad spice crude de-ndoieli în rânduri, Purtate melancolic în tristă legănare Credința-n adevăr s-o miște, s-o doboare. Când inima percepe aura speranței Apar și frământări din cupa discrepanței. Când ochiul pleoapa-și lasă
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
actuale, care, deși dureros, este fără întoarcere. De aceea caii doctorului Chirtoc: Breazul, Negruța cea borțoasă, care fată în vagon, Sura, Murgul cel Spetit, Dereșul, Șargul, toți vor duce pe drumul fără întoarcere toate amintirile și nostalgiile românilor, acolo,...în negura Istoriei, unde nepoții și strănepoții românilor vor căuta zadarnic farmecul retrăirii acelor vremuri. Se vor mulțumi doar cu parfumul acestor povești din romanul scriitorului Gh. Chirtoc. Parfum ce provoacă lacrimi după ultimile dialoguri din roman, dintre caii dispăruți în ceață
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
Ca o victorie asupra negurilor, inventăm/ reinventăm jocuri cu blajinii noștri. Reușim uneori să-i păstrăm cu gândul și mai ales cu acea privire interioară de care uităm adesea, la pieptul nostru, cu întreaga lor lumină și căldură pe care sigur o păstrează în pumnul
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
de jar de sfială, dar are și-o stinghereală de poem scris afară. Se-nchid ferestrele, ușa spre camera mică, poemul de-afară prins înăuntru recită, declară - Aproape trecută e toamna, așternută-i castana pe caldarâm. Auzi pașii iernii din negura vermii cum aleargă spre noi? Vezi albul masteacănului ca un fum așternut în pădure acolo unde rugul de mur pierde murmurul fructelor fumurii? Vezi tumbele coliliei uscate, ale scaieților pe câmpii? Vezi îngerii cum schimbă penajul, limbajul aducând a bunăvestire
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
În 1 decembrie, la data când am luat acest interviu, Eugen Dorcescu nu scrisese încă recentul Avatar, în care lupul, feroce, corespunde arhetipului cultural. [2] Avatar I Dormeam. Se prelingea din trupul meu Fluidul somn, împrospătând pământul Ca o difuză negură. Și eu Spre trupul meu veneam, recunoscându-l. Înaintam în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare. Și-am tresărit simțindu-mă. În trup, Eram cu mine însumi
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Dorcescu nu scrisese încă recentul Avatar, în care lupul, feroce, corespunde arhetipului cultural. [2] Avatar I Dormeam. Se prelingea din trupul meu Fluidul somn, împrospătând pământul Ca o difuză negură. Și eu Spre trupul meu veneam, recunoscându-l. Înaintam în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare. Și-am tresărit simțindu-mă. În trup, Eram cu mine însumi împreună... Când m-am trezit, alăturea un lup Se oglindea în
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
ponorul de ape, Alunecă-n brațe de iele, Brăzdând printre niște hârtoape Poiană de crude nuiele. La marginea ei, odihnește Pădurea de seculari Și-n mijloc, magnific, domnește Stejarul dintre stejari. Călare, pe-un roib de argint, Un tânăr din neguri răsare, Cătarea din noapte ferind, Ducând-o, în tropot, spre zare. Potrivnică-i este cărarea, Și vântul în piept se-opintește - C-un muget, își strânge suflarea, Când luna pe poale-l primește. Sleit de o fugă nebună, Descalecă lângă
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
cuarț dintr-un crâng, Cu sălcii ce par să zdrobească Oglinda de lac ce o plâng: „Pe ea o-mblânzești dimineața, Când roua îi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În zorii ce tocmai mijeau Din negura nopții, călare, Un tânăr, cu ochi ce-i sclipeau, În crângul de sălcii dispare. O vede păscând lângă lac Cum rumegă poamă cu poamă; În rouri, pe coadă cum zac Culorile-i tulburi din coamă. „Trecuturi din mine te sapă
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
de când și cum te-aștept!? Vei fi a mea de-acuma, te voi iubi pe veci, Păpușa mea de cârpă pe tristele-mi poteci. Rătăcind în noapte Rătăcind în noapte printre poieni de vis Doar eu și gândul meu de negură atins În pânza de păianjeni fără să vreau m-am prins Lângă un fluturaș care nevrând ...s-a stins. Am încercat zadarnic să-i reclădesc aripa Ce încă-mi lumina privirea de culoare M-am zvârcolit în lacrimi tot blestemându
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
totul e deșarte... Mi-am blocat ceva ani din viață Muncind greu, riscându-mi sănătatea, Ca să renaști, din acel fir de ață, Ce blesteme și-au impus brutalitatea... Sper ca rațiunea să-ți fie motivată, Dragostea ce-o pierzi în negura nopții Să nu te afecteze, să fie cicatrizată Și-un alt ideal să-i dea sens sorții... Poate că așa vrea Bunul Dumnezeu Să fiu doar mesager a vieții pe Pământ, În rest pot fi doar un elizeu Ce a
MISIUNE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374134_a_375463]
-
Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului Când ai trecut că o pasare Că un torent estompat în ceață Nevăzut cantai un cântec , Când ai trecut că o pasăre. Cu mâinile inmuiate-n negurile timpului, Am vrut să-ți cuprind aripile Trecute prin alte lumi. Și ai rămas pe formă inimii mele... Doar ca o intrebare albă , Când ai trecut că o pasăre. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Când ai trecut că o pasare / Gabriela Rusu
CAND AI TRECUT CA O PASARE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375390_a_376719]
-
mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându-l în calda-i lumină. Ăst timp, norii negri se-așează, Să tulbure bolta senină. Lui soarele cald îi zâmbește Îi spune: - Fii tare copile ! Și neguri apoi risipește, Gonindu-le-n zare umile: - V-ajunge ! Pe-a cerului față, O iarnă ați stat, însă azi E vreme de nouă viață ! Și năruie neaua din brazi. Zăpada căzută-l înclină Și-l face să geamă amar, Dar
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375465_a_376794]
-
Publicat în: Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Am spus adio, iernii... Se scutură petale pe caldarâmul gri, Lumina se răsfrânge în falduri peste umbre. Cutreier prin văzduh cu pescăruși zglobii, Si fâlfâiri de aripi alunga neguri sumbre. Peste decor de toamnă țesut pe pânză zilei Un pictor zugrăvește clepsidra răsturnata. Se scurg nisipuri fine pe veșnicia clipei Și doar frumosu-l văd, din tot ce-a fost odată.. Din ceruri cade-o rază ce-mbratiseaza roua Născută
AM SPUS ADIO, IERNII... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375594_a_376923]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > NEGURI DE POVESTE Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se răsucește oful în apă cristalina, Coboară spre adâncuri mușcând înfometat Și-n locul din adâncuri, cătând-o cu pricina, Isi varsă
NEGURI DE POVESTE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371836_a_373165]
-
te mai am un timp chiar dacă nu prea mult. Dar cum să lupt cu demoni ce se hranesc din tine Când singura-mi putere lacrima îmi este Ce se transformă-n fiere, din ape cristaline Când te închide noaptea în neguri de poveste? de Gabriela Mimi Boroianu 21.11.2014 Referință Bibliografica: Neguri de poveste / Gabriela Mimi Boroianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1421, Anul IV, 21 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate
NEGURI DE POVESTE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371836_a_373165]
-
lupt cu demoni ce se hranesc din tine Când singura-mi putere lacrima îmi este Ce se transformă-n fiere, din ape cristaline Când te închide noaptea în neguri de poveste? de Gabriela Mimi Boroianu 21.11.2014 Referință Bibliografica: Neguri de poveste / Gabriela Mimi Boroianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1421, Anul IV, 21 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
NEGURI DE POVESTE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371836_a_373165]
-
le este cam rușine să recunoască faptul că sunt români și doar nostalgia ori dorul îi mai determină numai din când în când doar pe unii dintre ei să mai ofteze și să lăcrimeze amintindu-și de câte ceva pierdut în negura vremurilor, totuși, de ce nu se opun practicilor și faptelor noilor conaționali cu care conviețuiesc și care nu prididesc să se împăuneze cu performanțele lor și nu de puține ori, să ne dea foarte ritoși norme de conduită ? Păi, amintiți-vă
A TRECUT ŞI ZIUA ROMÂNIEI... (SCRISOARE ADRESATĂ UNUI PRIETEN DE LA ANTIPOZI) de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371894_a_373223]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > OANA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vibrează sub boltă povești pământene, Pierdute prin cețuri și neguri demult. Le vom ispiti să se-ntoarcă alene, Din veacuri trecute de aprig tumult. Arama clădită de Marele Ștefan În Piatra, ne spune a Oanei-fecioare Poveste. Cum piere prin gândul viclean, Ce-a rupt din Moldova prea gingașă floare. Răpită
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
migala, cu bună întocmire, rămân nepublicate mult timp. Gabriel Artur Silvestri-unul dintre descălecătorii protocronismului culturii vechi creștine și a celei clasice valoroase a bătătorit potecile istoriei scotocind după chipurile luminate ale Elitei Neamului Dacoromân acoperite de lutul nepăsării, de negura uitării ori de îngroparea de către pigmeii și epigonii Literaturii române, recuperând sau descoperind valorile nemuritoare ale spiritualității creștin ortodoxe, (cum mărturisește eminescologul Theodor Codreanu) că: opera protoromânului Martinus de Bracară (sec. VI d. Hr.) sau opera Voievodului Dobrogei-Ioancu (sec. XIV
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului (dor infam) Doar șarpele se târăște. Dorul, se strecoară infam printre amintiri. ciclul ” Un rob în libertate” 28 Septembrie 2007 *** Bocet de clopot și de dor Curg orele împovărate cu dor și fiecare trece, spre negurile numărate de sunetul aramei rece. La fel și sufletul. Privirea, neplânse lacrimi germinează. Tăcerea hâdă-n juru-mi crește, durerea și neîmplinirea. Dar în zadar se risipește în plânset nesecat, izvorul. Spre toate zările vuiește bătrânul clopot, bocind dorul. Ciclul ~ Arama
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
stranie regina. Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Isi flutură vesmântul pe-aleile din vii, Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate. Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci, Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre stânci Și matură iluzii sub boabele de apă. Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are rost? Degeaba frânge arșiți prin goluri de furtună, Mutând culori în sfere că într-un joc
TOAMNĂ INUTILĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372084_a_373413]
-
de inimi Vioara-n psalmi acum se cântă, Iar îngerii în cor de veghe, Doar în tăcere o asculta. Și piatra-n lacrimi se topește Și curge un șiroi de ape, Ce vor să spele tot ce-n lume În neguri prins e de păcate. Iubirea ei nemărginita E candela ce ‘n privegheri Uleiul tot mereu îl pică, Pe răni, în inimi și dureri. Și sfinții toți, de prin icoane, La rugăciune o ‘nconjor Și duc la cer, aprins cărbune, Pentru
IUBIREA MAMEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372352_a_373681]
-
pe pamant buzoian, ducând mai departe cu ei, nostalgia locului natal. Aș fi nedreaptă dacă n-aș aminti nume precum: Vasile Cârlova, Vasile Voiculescu, Margareta Sterian, Mihaela Runceanu, Benone Sinulescu, si poate alții, pe care vremurile îi vor scoate din negura uitării. Însă, de data aceasta am să mă opresc asupra unui nume ce a ‚, strălucit ’’, prin comportament, dar și prin dragostea față de poezie, si anume teologul și poetul George Alexe. Născut în frumoasa localitate de câmpie Smârdan, din comuna Brădeanu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]