8,065 matches
-
în minte instantaneu în fața Chipurilor graficienei, expuse pe simezele vâlcene. Pornind de la un contur integral sau fragmentat, artistul evoluează în adâncime pe o paletă de brunuri aflate în descompunere sau într-un exercițiu de căutare, transmițând o concretă stare de neliniște, ca și când deriziunea carnală nu mai poate lăsa în urmă decât chipul transfigurat al tragediei, astfel încât desenele, de la o lucrare la alta, dau conturul măștii antice, sub care regăsim sentimentul amintit. Aceasta ar fi o variantă de citire hermeneutică a textului
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
Iordăchescu Ionuț Solicitările premierului ungar Viktor Orban privind drepturile etnicilor maghiari au creat neliniște printre vecinii Ungariei. Polonia a catalogat comentariile liderului FIDESZ drept "nefericite și deranjante", în timp ce un cotidian din Croația l-a criticat dur pe Orban, despre care a scris că are cereri similare cu cele ale lui Vladimir Puțin. Declarațiile lui
Polonia și Croația reacționează după solicitările lui Orban by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54238_a_55563]
-
Este poezia o revelație de sine? (Birgitta a surâs răspunzând.) Eu mă identific cu binele în același fel cum mă identific cu ce e rău, cu negrul și cu albul. Consider că arta romancierului este de a arăta bogățiile și neliniștile, obsesiile, presentimentele, viața complexă a unei ființe umane, livrându-ne o lume de refulații relevând transparența. Citind romanele tale am fost uimită de personaje, cu viața lor care rămâne de neînțeles, în obscuritate, cu experiențele durerii și eforturile de a
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
Rémy și, probabil, de eșecul personal la Patrick. Consumerismul devine un inamic întrucât constituie barometrul bunăstării burgheze, criza se instalează pe fondul refuzului oricărui conformism. Prin Patrick și Rémy două generații diferite revendică dreptul la expresie, activează o genă a neliniștii contestatare, a unei dinamici revoluționare care poate fi profitabil deturnată în spațiul artei, poate alimenta mișcări de masă sau se poate consuma solitar ca un strigăt de ajutor pe care nimeni nu-l aude. Odată reperele pierdute, căutarea dobândește un
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
de la sine acolo unde odinioară scenariul, cu mecanismele premeditării, privilegia doar anumite decupaje. Filmul lui Wim Wenders înscrie reflecția sa despre cinematografie în istoria filmului într-un mod care-i este specific, lăsând cuvintelor doar o parte din întrebări și neliniști pentru a le livra pe celelalte imaginii.
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
în România, Erik Vrijer, declarând astăzi că țara noastră are un curs monetar aproape de echilibru și că după rezolvarea problemelor politice se va putea vorbi despre o apreciere a leului. Acesta a susținut că deficiențele economice ale țării, se datorează neliniștilor interne, zonei de criză a euro și secetei care a lovit vizibil agricultura țării.
România scapă de recesiune, Ungaria și Cehia se afundă în ea by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/51942_a_53267]
-
bucată de parc.// Lumea lui Dumnezeu e inimaginabilă/ și există în continuare.// Ce mai vreau, când tot ce NU era al meu mi s-a luat?/ Ce mai vreau, când asta trebuia să se întâmple?// Iuda, nu Iov, am fost neliniște și neputință încremenită...// Ia-mă, Doamne, du-mă pe Calea Ta,/ printre prăpăstiile sufletului meu slav.// Ia-mă, Doamne, arată-mi urma pasului meu următor/ și iartă-mi mie toate” (p. 34). Sufletul slav, descoperit acum, e un laitmotiv al
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
Dumnezeu și aduseseră filozofia din cer pe pământ. Mă dominau și prin aceea că știau destul de exact ce tip de cărți doresc să scrie. Eu repetam mereu că „voi spune totul”; era prea mult și prea puțin. Am descoperit cu neliniște că romanul ridică mii de probleme pe care nu le bănuisem. Cu toate acestea, nu m-am descurajat; deodată, viitorul îmi părea mai dificil decât crezusem, dar, în același timp, era mai real și mai sigur; în locul unor posibilități fără
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
mai scriu fabule. De ce? Probabil pentru că ne-am pierdut candoarea. Cei care totuși mai încearcă să relanseze genul (altfel decât parodiindu-l) se expun ironiilor. Un fabulist de școală nouă este Costel Pricopie. Autor al unui volum de "fabule prefăcute", Neliniștea florilor de nuc, el (crede că) satirizează moravurile contemporanilor. Nu o face cu umor, ci cu dezgust prozaic. "Fabulele" sale sunt lipsite de grație stilistică, adică tocmai de ceea ce ne încântă la Grigore Alexandrescu, La Fontaine sau Krîlov. "Fabulistul" nostru
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
Am motive să consider că marele repertoriu al orgii romantice franceze, lucrările lui Louis Vierne și Charles Marie Widor reprezintă pentru Valentin Radu o atracție specială dată fiind grandoarea construcției și tentațiile marelui spectacol al fluxului armonic. Dispune de o neliniște interioară permanentă care îl face să caute echilibrul, măsura. Le găsește în paginile cvasifilosofice ale Fanteziei și fugii în do minor, spre exemplu. Voi aminti că Valentin Radu este, actualmente, o prezență muzicală importantă în dinamica vieții muzicale de pe coasta
O suită de concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6699_a_8024]
-
George Tzipoia izbutind astfel să facă din pagină o punte între gândurile și poemele sale despre artă și reprezentarea plastică. Iată câteva mărturisiri fascinante, exprimate aforistic, despre drama creației: Imaginea, tabloul, este propriul meu chip, pe care-l privesc cu neliniște și stupefacție. Învăț astfel să mă cunosc mai bine, descoperind multiplele mele fețe care vor înfrunta neantul. Un tablou nu iese cum vrei tu, ci cum vrea el. Simți cum treptat își impune punctul său de vedere, care nu mai
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
CIULEI. Regizor, actor, scenograf, arhitect. În paginile lui, de oriunde răsfoite și analizate pe tihnă, se află zeci de ani de travaliu pentru teatru, film, pentru spiritul profund al creației artistice. Se află vîna unui făcător de artă. Se află neliniștea căutării a ceva nou, neîncercat, nemaivăzut, nemaiauzit, a ceva proaspăt, puternic, fremătător care să aducă emoție, bucurie, extaz, neuitare pentru cel care privește. Spiritul lui Liviu Ciulei este ca un magnet. Atrage în jurul lui aceleași esențe. Același tip de putere
Un ctitor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6600_a_7925]
-
perioadă determinată cu scopul declarat de a contribui la prosperitatea familiei care a făcut un pas decisiv mutându-se de la țară la oraș. Aurel este paznic la un Mall din București, o profesie care presupune un venit modest. În ciuda unei neliniști firești, soțul privește cu încredere perspectiva rutinei așteptării întoarcerii iubitei. Numai că iubita se întoarce schimbată, feminitatea sa este parcă mai pronunțată și mai volatilă. Ceva a intervenit în timpul acelei șederi, ceva ce Aurel nu poate descifra, ceva străin care
Necunoscuta Irina by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6602_a_7927]
-
noul meșteșug, dar configurează profund fenomenul însuși, integrînd, cumva, tînăra sculptură românească în circuitul estetic și ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
un strigăt împotriva uitării". Colajul muzical, foarte bun, asociază arii de operă cu șueratul unor șrapnele, o muzică apăsătoare cu șlagăre care sunt departe însă de a aduce o notă destinsă, întregul spectacol evoluînd într-o atmosferă încordată, încărcată de neliniște, hipertensionată. Interpreții se izbesc adesea de ziduri invizibile dincolo de care nu pot trece, capetele omenești zboară prin scenă ca niște mingi și omulețul păpușă asistă la toate aceste scene, uneori fiind și el antrenat în iureșul scenei. Partituri întinse sunt
Exil în pământul uitării by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6604_a_7929]
-
de "Procesele" lui Stalin, vă puteți imagina ce simt în fața teribilei însă eliberatoarei răzvrătiri, tragic de eliberatoare, a acestui admirabil și curajos popor. Împreună cu Matilde am privit la televizor cu ochii în lacrimi unele dintre cele mai tragice scene. Cu neliniște crescândă urmărim acum consecințele, rugându-ne pentru destinul patriei dumneavoastră. Ultimele trei scrisori datează toate din 1990, iunie, noiembrie, septembrie. Sábato mă întreabă dacă numele meu înseamnă cumva luz, lumină; îmi vorbește despre Argentina cu mâhnire: În țara aceasta, înainte
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
-o, a fost umilită treptat, pentru ca astăzi să fie într-o tristă și dureroasă agonie (...). Abandonul școlar, analfabetismul, plecarea în străinătate a valorilor și a forței de muncă - deocamdată peste două milioane de Ťfugițiť! - ne îndeamnă să ne gândim cu mare neliniște la viitor. Căci, în viziunea președintelui Traian Băsescu, școala românească produce doar tâmpiți. Cât despre sănătate, ea a rămas numai în seama Celui de Sus: cine are zile, scapă. Moaștele unor sfinți și Ťputerileť unor vindecători tind tot mai mult
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
cu „Naomi în camera de zi". Regizorul acestui spectacol este Iarina Demian, una dintre actrițele care fac parte din istoria Teatrului de Comedie. Acest spectacol mi se pare un studiu. O formulă care investighează tipuri de psihologii, de tensiuni, de neliniști și suferințe. De zi cu zi. Nu sînt piese mari, nu se dorește un spectacol bombă, care să arunce în aer ierarhii, care să inventeze ceva nou, fundamental. Este încercarea acestei actrițe de a căuta, și în calitate de regizor, în ea
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
în care Iarina Demian face un rol bijuterie în Naomi, Mama agitată, debusolată, care nu-și găsește nicicum liniștea interioară și reușește să o spulbere definitiv și pe a celor din jur. Pe o mișcare ce susține perfect tipul de neliniște a lui Naomi, cu gesturi mici, foarte precis alese, cu o anumită expresivitate care nu dispare niciodată de pe chip, Iarina Demian subliniază continuu, de fapt, vulnerabilitatea personajului său. Și vizual povestea este minunat definită, cu imagini mari, tablouri ce trimit
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
Ion Simuț În romanul Adam și Eva, Liviu Rebreanu pro-iec-tează, pe fondul me-tem--psihozei, o neliniște de șapte vieți pentru ca o iubire, reluată în alte corpuri și în alte contexte istorice, sî se po-triveascî și sî se ăm-pli-neascî. El și ea tind mitic unul spre altul de sute de ani, într-o poveste de dragoste ce
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
la vitezometru? - De unde-ai învățat expresia asta? - Din carte. - Păi... Nu-i rău deloc, îi trece lui Harry prin minte, să aibă o discuție pe bune cu puștiul, în timp ce ploaia cade răpăind. Nu știe de ce îi dă o stare de neliniște faptul că puștiul citește. De parcă ar complota împotriva lui. Se spune că cititul ar trebui încurajat, dar nu se spune și de ce anume. - Știi că falsificarea kilometrajului e-o infracțiune. Dar poate pe vremuri, uneori, un mecanic, făcându-și de
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
a propriilor automatisme de creație (Pylon, The Wild Palms) și cum capotează, aproape rușinos, sub greutatea unei teme pe care n-a reușit s-o controleze (A Fable.) Sper să pot da acestor lecturi o întrebuințare pe măsura bucuriei și neliniștii pe care mi le-au provocat. Dacă am câștigat ceva în ultimii zece-cincisprezece ani, atunci cred că pot vorbi despre o anumită libertate în legătură cu ceea ce citesc și cu temele despre care scriu. Mă apucă mila văzându-i pe câțiva critici
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
Dacă totuși sunt crispați e din cauza durerilor fizice, dar nu din pricina disperării. Deznădejdea nu intră în vocabularul antic al grecilor. Sufletul este sigur nemuritor și atunci de ce să dispere? Și fiindcă nu cunosc disperarea, grecii au pînă în ultima clipă neliniști pămîntești: cui îi va rămîne averea, ce datorii neplătite au lăsat și dacă rudele se vor îngriji de moștenire. Contabilitatea aceasta poate părea meschină și oricum inutilă, cînd de fapt ea se hrănește din viziunea reîncarnării: grecul știa că tot
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
noul meșteșug, dar configurează profund fenomenul însuși, integrînd, cumva, tînăra sculptură românească în circuitul estetic și ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
este cel dintr-un tablou intitulat Peisaj, sîngele unui crepuscul de deasupra pădurii „se prelinge din rame, / roșu, roșu", aburi purced din icoane, „se evaporă / aureolele prea fierbinți" (Aprilie). Natura e confiscată de plăsmuirea artistică. E vorba aici de o neliniște în fața artefactului estetic, a abstracțiunii pe care acestea le impun ființei. Ființa însă nu abandonează arta, ci o proiectează pe un ecran al concretului, însă care e, în fond, o altă transfigurare. Ființa nu rămîne în sine, ci se transpune
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]