2,225 matches
-
denumite oficial ca atare. După ce August devine stăpânul imperiului roman, se ridică la Daci regele Cotiso, altul decât regele Geților cu același nume, pe care l-am văzut mai sus în vorbă de a se încuscri cu Octavian. Acest rege neliniștea atât de mult pe Romani, trecând mai ales în Moesia peste Dunărea înghețată, încât una din grijile de căpitenie ale Romanilor pe acel timp era: «Ce se mai aude de Daci ? August trimite pe Lentulus care îl gonește pe celaltă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
trăgeau folosul că stăpâneau țara fără a ține în ea o armată. Răscoala Odrisilor, înădușită prin consulul Sabinus în anul 26 d. Hr., aduce prefacerea și a Traciei în provincie romană. Până pe timpul lui Vespasianus (69-70), Dacii urmează înainte a neliniști provinciile romane așezate pe malul drept al Dunării, ceea ce împinge pe acest împărat a repeta operația executată cu câțiva ani mai înainte, de Aelius Catus. Anume propretorul Moesiei, M. Plautius, mai strămută încă vreo sută de mii de Geți de pe
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
întrebă Gosseyn. Yanar scutură din cap. Iar o frână în fluxul său nervos. - Asemenea informații nu sunt pentru străini, îi zise tăios, nici chiar... Se opri, dădu din umeri și încheie scurt: - Pentru nimeni. Gosseyn nu insistă. Începea să se neliniștească. Faptele relatate rămâneau valabile, dar nu capitale. Nu corespundeau niciuneia dintre necesitățile sale prezente. Dar ce putea să facă, decât să continue? - Prezicătorii există de mult? - De mai multe sute de ani. - Atunci, este rezultatul unei descoperiri? - Există o legendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aproape uman construiți de Lavoisseur și utilizați ca arme de către venusieni nu conțineau decât douăzeci și nouă de circuite principale. Cu atenție, acum, Gosseyn scrută creierul artificial. De astă dată, observă că mai multe cabluri păreau arse. Această descoperire îl neliniști și, rapid, constată multe alte rupturi. Cum putea un instrument atât de bine construit și protejat să fie stricat, părea greu de înțeles, dar rezultatul final nu era greu de ghicit. Va fi nevoie de o îndemânare fantastică pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
incită? — Și eu am! — Crezi că asta creează vreo legătură între noi? îi strigă ea tăios. El clătină insistent din cap și-i puse un deget pe buze, simțind că orice cuvînt i-ar îndepărta unul de celălalt. Dorința lui neliniștită de a fi tandru cu cineva care avea nevoie de tandrețe dar o respingea îi stînjenea mîngîierile, pînă cînd ardoarea genitală îi goli mintea de orice gînd. După aceea se simți ușurat și ar fi dorit să doarmă. O auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe fața de masă. Fața îi era inexpresivă. — Doctore Lanark, ce-o să te faci cînd n-o vei recupera pe Euridice? — Sînt prea neștiutor să-ți pricep bancurile, Profesore Ozenfant, spuse Lanark ridicîndu-se și plecînd de la masă. Era supărat și neliniștit și se gîndi că furia pacientei lui împotriva vieții ar fi o consolare. în loc să se ducă la culcare, intră în lift și spuse: — Atelierul lui Ozenfant. — Profesorul Ozenfant face înregistrări în acest moment. Dacă aș fi în locul dumneavoastră, nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o linie albastră de-a lungul cerului, apăsînd tare. în noaptea aceea visă cum zbura prin aer pînă ajungea la un cer albastru din carton albastru și subțire. Rămase lîngă el, ca un balon lipit de tavan, pînă cînd se neliniști gîndindu-se ce se află în partea cealaltă; apoi făcu o gaură și se ridică prin aer pînă i se făcu frică să nu plutească la nesfîrșit. Apoi ajunse la un alt cer de carton și se odihni acolo pînă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plutocratul meu șiret! — Stru... acri? Ah, socialist trențăros! Apoi rîseră unul de celălalt. A doua zi dimineață, își pregăti planșeta, aduse o sticlă de vin și pregăti lemnele pentru foc, astfel încît să se aprindă la atingerea chibritului, dar era neliniștit și se duse la școală în pauza de cafea. în sala de mese o întîlni pe Janet Weir și o întrebă dacă o văzuse pe Marjory. — Nu, Duncan. Azi nu a venit la școală. — Ieri... vreau să zic, arăta obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întinse lîngă ea. Ea îl mîngîie pe păr și aproape că adormi, cînd simți ceva ciudat și se ridică. — Rima! Asfaltul e crăpat! E acoperit cu mușchi!“ — îmi ziceam eu că e mai confortabil ca de obicei. El se uită neliniștit în jur, și prin ceață văzu ceva care-l scoase din starea de oboseală. O creatură întunecată, cocoșată și fără cap, de aproape un metru și jumătate, cu multe picioare, stătea nemișcată în fața lor. Avea picioarele strînse, într-un mănunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bun, foarte bun se întîmplase de curînd. Poate că nu era vorba de iubire, dar îl lăsase într-o stare gata de îndrăgostire. Un sentiment de încîntare îl deschidea, îl pregătea pentru cineva care nu era acolo. Tînjea și era neliniștit de absența unei persoane pe care s-o țină în brațe și căreia să-i șoptească afectuos, a unei persoane care să-l îmbrățișeze la rîndul ei și să-i vorbească drăgăstos. Plecă din cameră și merse în grabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și noi vrem să știm. Tipul are o voință de fier, dar nimeni nu știe ce urmărește. Pare interesat exclusiv de propria grandoare și s-a exprimat că speră să tragă ceva foloase de pe urma ta. Cei din Liga galactică sunt neliniștiți. Nu-mi pot da seama dacă șahistul cosmic care te-a introdus în jocul acesta le este aliat sau nu. Fiecare bâjbâie în întuneric, întrebîndu-se ce-o să facă după aia. Fata tăcu. Ochii îi străluceau provocator. ― Amice ― zise ea ― poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe soția ta. ― Mulțumesc ― răspunse scurt Prescott. ― Și, grăbit ieși pe ușa principală. Gosseyn sfârși cu îmbrăcatul și SP așeză în așteptarea lui Crang, mai tulburat decât ar fi vrut s-o arate. Cei care îl vizitaseră, se arătaseră cu toții neliniștiți pentru perspectivele propriilor lor interese. Dar toți avuseseră în comun aceeași convingere sinceră de iminența unei crize. Venus urma să fie atacată? De către cine? Nu era clar. De vreo supraputere militară galactică? ideea era mult prea ușor de admis, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Horațiu ― Satire ― II Patricia Hardie se ridică pe marginea patului și-și frecționă brațele pentru a-și restabili circulația sângelui. Dar de spus, nu spuse nimic; îl privea numai pe Gosseyn, cu un ușor surâs pe buze. Acest surâs îl neliniștea pe Gosseyn. O privi cu mai mare atenție și constată că acest surâs era cinic, de conveniență. ― Deci, n-ai reușit! ― zise ea. Gosseyn fu surprins. Ea continuă: ― Sperai să fii ucis venind azi la palat, nu-i așa? Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
esența gândirii non-A două situații nu puteau fi niciodată identice. Iar el era Gilbert Gosseyn, posesorul singurului creier suplimentar din întreg universul. Datoria lui era să rămână în viață și să-și antreneze creierul special. Și tocmai asta îl neliniștea. Teoretic, un captiv n-are nici o șansă să-și îndeplinească nici cel mai neînsemnat plan. Dar sinceritatea de care dăduse dovadă Thorson față de el, părea să-i lase o speranță. Oricare ar fi aceasta, trebuia s-o prindă din zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
W.W.L. ― Va fi o luptă între inteligențe ― zise dr. Kair. În ce mă privește, eu pariez pe creierul suplimentar. Trecuse mai mult de o oră de când discutau. Crang se mărginea să facă, din când în când, unele remarci. Neliniștit și chinuit de îndoieli, Gosseyn îl pândea cu coada ochiului pe omul cu ochii de culoare alunei. După spusele lui Kair, el fusese cel care îl găsise și îl arestase. Tipul, sigur că trebuie să-și joace rolul de agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
brutal cum a făcut-o cu tata și cu X. Dacă persoana care se află în spatele tău își ia mâna de pe tine în acel moment, suntem, ca să spun așa, ca și morți. Convingerea pe care o manifesta tânăra femeie îl neliniști pe Goseyn dintr-un motiv bizar. Era vizibil că ea n-avea pic de încredere în el. Să fie oare posibil ca ei să depindă cu toții de cineva care stă încă în umbră? Acest Crang să nu aibă oare nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
roadă“. Ce e drept, Dragoș a trecut, dintr-un salt, pe masă, firește, cu ochii deschiși; dar mie, din clipa aceea, a început să-mi fie frig, ronțăiam întruna la ierburi, umărul mi s-a dezlipit de umărul Zenobiei; eram neliniștit, nu mai aveam pic de încredere în mine, în tot ce văzusem, îmi venea să plâng, să-i spun Zenobiei : „Nu vezi ce nenorocit sunt, în bezna asta și în noroiul ăsta ? Unde e dragostea lumii, unde e dragostea ta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mișca o frunză. Oamenii treceau încoace și încolo, toți păreau vii, până și morții, zâmbeau prietenoși. Rătăcisem multă vreme pe străzi. Târziu, am ajuns, flămând și obosit, în centrul orașului. Asfaltul frigea, am găsit un creion metalic, fără mină, mă neliniștea ispita conștientă a experimentării. Era cam cinci după-amiază. Lângă bazinul Lido plutea în aer o decrispare generală, un fel de pașnică bunăvoință. I-am cerut voie portarului să mă uit un pic înăuntru, mi-a spus că se poate, deși
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă vede. Aveam senzația că mă aflu în Olimp, că se coboară zeii. Așa trebuie că li se arăta celor aleși Cibele sau Atena înarmată sau Artemis întorcându-se de la vânătoare. Statura ei mi se părea acum firească, nu mă neliniștea. Pe urmă, Spiritul-Femeie a coborât, m-a ocolit fără să-mi dea atenție și a ieșit din cabană. Afară și-a lepădat sandalele. S-a așezat pe două șezlonguri, la soare. Pe unul dintre ele, desfăcut, cu prelungitor, și-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întrebă Gosseyn. Yanar scutură din cap. Iar o frână în fluxul său nervos. - Asemenea informații nu sunt pentru străini, îi zise tăios, nici chiar... Se opri, dădu din umeri și încheie scurt: - Pentru nimeni. Gosseyn nu insistă. Începea să se neliniștească. Faptele relatate rămâneau valabile, dar nu capitale. Nu corespundeau niciuneia dintre necesitățile sale prezente. Dar ce putea să facă, decât să continue? - Prezicătorii există de mult? - De mai multe sute de ani. - Atunci, este rezultatul unei descoperiri? - Există o legendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aproape uman construiți de Lavoisseur și utilizați ca arme de către venusieni nu conțineau decât douăzeci și nouă de circuite principale. Cu atenție, acum, Gosseyn scrută creierul artificial. De astă dată, observă că mai multe cabluri păreau arse. Această descoperire îl neliniști și, rapid, constată multe alte rupturi. Cum putea un instrument atât de bine construit și protejat să fie stricat, părea greu de înțeles, dar rezultatul final nu era greu de ghicit. Va fi nevoie de o îndemânare fantastică pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și noi vrem să știm. Tipul are o voință de fier, dar nimeni nu știe ce urmărește. Pare interesat exclusiv de propria grandoare și s-a exprimat că speră să tragă ceva foloase de pe urma ta. Cei din Liga galactică sunt neliniștiți. Nu-mi pot da seama dacă șahistul cosmic care te-a introdus în jocul acesta le este aliat sau nu. Fiecare bâjbâie în întuneric, întrebîndu-se ce-o să facă după aia. Fata tăcu. Ochii îi străluceau provocator. ― Amice ― zise ea ― poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe soția ta. ― Mulțumesc ― răspunse scurt Prescott. ― Și, grăbit ieși pe ușa principală. Gosseyn sfârși cu îmbrăcatul și SP așeză în așteptarea lui Crang, mai tulburat decât ar fi vrut s-o arate. Cei care îl vizitaseră, se arătaseră cu toții neliniștiți pentru perspectivele propriilor lor interese. Dar toți avuseseră în comun aceeași convingere sinceră de iminența unei crize. Venus urma să fie atacată? De către cine? Nu era clar. De vreo supraputere militară galactică? ideea era mult prea ușor de admis, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Horațiu ― Satire ― II Patricia Hardie se ridică pe marginea patului și-și frecționă brațele pentru a-și restabili circulația sângelui. Dar de spus, nu spuse nimic; îl privea numai pe Gosseyn, cu un ușor surâs pe buze. Acest surâs îl neliniștea pe Gosseyn. O privi cu mai mare atenție și constată că acest surâs era cinic, de conveniență. ― Deci, n-ai reușit! ― zise ea. Gosseyn fu surprins. Ea continuă: ― Sperai să fii ucis venind azi la palat, nu-i așa? Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
esența gândirii non-A două situații nu puteau fi niciodată identice. Iar el era Gilbert Gosseyn, posesorul singurului creier suplimentar din întreg universul. Datoria lui era să rămână în viață și să-și antreneze creierul special. Și tocmai asta îl neliniștea. Teoretic, un captiv n-are nici o șansă să-și îndeplinească nici cel mai neînsemnat plan. Dar sinceritatea de care dăduse dovadă Thorson față de el, părea să-i lase o speranță. Oricare ar fi aceasta, trebuia s-o prindă din zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]