1,518 matches
-
subdirector chitanța... Poftiți... rata de 500 de lei achitată astăzi! ― Cum așa? făcu subdirectorul cu adâncă mirare, ridicîndu-și sprîncenele-i stufoase în chip de accent circumflex, ― Așa!... răspunse Ciurea sec și își văzu de treabă, în râsetele noastre pline de o nemaipomenită satisfacție. * La ora de dirigenție ce-o aveam chiar în acea zi, Barosanul ne-a spus vădit impresionat: ― Bravo, băieți, să știți că mi-a plăcut! Ideea pe care ați avut-o vă face cinste. Dar de unde ați strâns atâția
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lui Costel Manolescu! Noroc că apa nu era adâncă; ajungea până la brâu. Ca să nu se facă de râs prea de tot, Zănescu își ia poziția și o pornește voinicește înot spre debarcader, în hohotele noastre și mai ales în hazul nemaipomenit al fetelor, foarte satisfăcute de această întîmplare, parcă de ele comandată! Multe și nenumărate au fost poznele făcute în Cișmigiu. Într-o oră de Trigonometrie, ne-am strâns mai mulți la "Buturugă" ― un mic bufet ― să luăm ceva: mai puțin
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aceasta drept o manifestare artistică; ascultăm cu toții producțiile unui talent, și nu interpretăm acest fapt drept o luare în derâdere a domnilor profesori. Așa că, fără să te mai lași rugat, începe! ― Bine, domnule director, dacă spuneți dumneavoastră!... Și cu o nemaipomenită îndrăzneală, parcă de când lumea aș fi avut spectatori atât de selecți, i-am spus unui profesor mai tinerel de la "B", care ședea în capul mesei: ― Dacă nu vă supărați, vă rog dați-mi scaunul dumneavoastră puțin! Omul s-a ridicat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
etc. Apoi anunțai pe rînd: "Domnul profesor Radian de Științe Naturale"; "Domnul profesor Drăganescu de Drept și Filozofie..." Cel mai mare succes de imitație cu profesorii, însă, l-am obținut cu Crăcănel și mai ales cu Cioc! A fost ceva nemaipomenit! Numai îl anunțasem pe Crăcănel, și toți se prăpădiseră de rîs! Dar, când am deschis gura și-am dat drumul frazelor lui stereotipe, rostite cu încetinitorul, a fost o explozie de hohote: "E-le-fan-tul-e-un-a-ni-mal-de-o-mă-ri-me-co-lo-sa-lă!" Și așa mai departe! La Cioc, profesorul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spre tablou, întinsei degetul arătător înainte, descrisei o elipsă imaginară pe trupul racului și spusei cu multă naivitate: ― Gâtul este aici la coadă! Clasa chicoti; iar profesorul, izbucni, ieșindu-și din răbdări: ― Marș la loc, măgarule! Ești de o impertinență nemaipomenită! Eu găsii cu cale să plâng în surdină și să rostesc cu frică parcă: ― Mai ascultați-mă puțin, vă rog, că știu toată materia! Clasa, solidară ca-ntotdeauna, interveni tot ca întotdeauna, în cor: ― Iertați-l, iertați-l! Dar Radian
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ea, începu "s-o vrăjească", luîndu-i mâna și mîngîindu-i-o; apoi, văzând că fata nu se împotrivește, îi cuprinse brusc mijlocul și-ncercă s-o sărute! Fata se făcu roșie ca focul, se smulse din brațele lui și, mânioasă de așa nemaipomenită îndrăzneală, îi ceru s-o ducă imediat la mal! El nu voi s-o asculte; fata, care știa să canoteze, ca orice demnă tovarășă de plimbare a unui lăzărist, puse mâna pe lopeți și-n cinci minute sosi la debarcader
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pot, cu toată plăcerea! ― Mă, fac o cinste copioasă! Fă-mi pentru Veturia un acrostih d-alea de care faci tu; da' fă ceva așa, cum n-ai mai făcut pîn-acum, ceva formidabil, ca s-o impresioneze... fac o cinste nemaipomenită, mergem la cofetărie la "Dobriceanu" și mănânci cât vrei. ― Bine, dom'le! Veturia, simplu? Altceva nu-i mai spui nimic? ― Nimic! Adică îi spun, dar nu în poezie. Însoțim acrostihul de un bilețel, știi, cum să-ți spun eu, explicativ
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
am chef să scriu un rând măcar, pentru nimic în lume! ― Nu e vorba de scris, ci cu totul de altceva! Uite ce te rog, dar din suflet, fac o cinste sardanapalică! M-a apucat o emoție, mă, o frică nemaipomenită! ― De ce? ― Știi, m-am muiat de tot. Din ce s-apropie ora când trebuie să dau ochii cu Veturia, din aia sânt mai emoționat. Nu mai am nici pic de curaj; mi s-au tăiat picioarele! ― Bine, mă, nu ți-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
convocat conferința tuturor prafesorilor din clasa a VIII-a modernă, ca să hotărască asupra soartei noastre. Am auzit că la conferință Barosanul, dragul nostru Barosanul, adevărat părinte sufletesc, în dubla lui calitate de profesor și diriginte, ne-a susținut cu o nemaipomenită dârzenie, a bătut cu pumnul în masă, a strigat la Jujucă, l-a făcut de două parale; iar la un moment dat, podidindu-l lacrimile, a trântit ușa și a ieșit din cancelarie. Jujucă, proaspăt director, voia să ne dea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Cer eu să se înainteze actele anchetei Onoratului Minister, care să hotărască, pentru că văd că noi degeaba ne străduim să ajungem la un rezultat! În cele din urmă s-a cerut avizul Ministerului Instrucțiunii Publice! Din nou emoții, înfrigurări, frământări nemaipomenite, în așteptarea sentinței ce o va da suprema instanță. Până atunci, cursurile își urmau... cursul lor! Chinul cel mare era la orele lui Atila de care ne era rușine, pentru că nu ne purtasem în excursie așa ca și când ar fi fost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
doarmă pe podea sau afară, pe pământul gol, la rădăcina vreunui pom, punându-și un bolovan sub căpătâi. Abia după nenumărate insistențe, Mașa reușise să-l facă să renunțe la ideea sa. Extraterestrul era destul de cherchelit și avea un chef nemaipomenit de vorbă, trecând de la o idee la alta și ținând-o pe Mașa În loc de la treburile ei. Se dovedise a fi extrem de Încăpățânat: o ținea mereu pe a lui, că el se culcă afară. Lângă treptele de la intrare. „Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de a-și pregăti dinainte răspunsurile la cel de-al doilea interogatoriu. Dar se simțea destul de nefericit - ce pierdere de vreme! Toți acești oameni, ca și el, evident implicați, ei în felul lor, el într-al lui, în niște evenimente nemaipomenite, dar așteptând acum după un băiat - rege de la care nu se puteau aștepta decât să le facă noi necazuri. La câteva momente după această reacție negativă a sa. băiatul intră cu pași repezi prin alcov. În mod surprinzător, puțin după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
agresiune și începuse să transmită mesaje în care se arăta îngrijorat și confuz, cei de la bord vrând să lase să se-nțeleagă că nici ei nu știu unde se află. Primiseră de la ei un mesaj suspect: Haideți să negociem!" Era o concesie nemaipomenită din partea străinilor și, deci suspectă. Dar Gosseyn Doi era pentru a negocia. "Așa că" - veni continuarea - "salvează-te pe tine și băiatul. Am vorbit deja cu Regina Mamă Strala și poți să mă crezi când îți spun că se simte ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Elena. Au rămas încântate. Ce frumoasă rochie ai, fata mea! Îți vine atât de bine! Am făcut multe probe. Am sâcâit-o pe prietena mea de la casa de modă din Germania. Ce material frumos! o pipăia Elena. — O mătase dantelată nemaipomenită, o cerceta și Silvia. Vei fi o mireasă frumoasă. Când te-o vedea Matei, pică-n fund de dragul tău, o încredințează Elena. Aveți grijă că Matei poate mai vine pe aici. Să nu cumva să-mi vadă rochia. — Nu te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
reconfortant să știu că trăiește acest veșnic tânăr Lovinescu. Păcat că nu există un joc de întrecere între d. Lovinescu și ceilalți confrați de critică. În epoca noastră, personalitatea d-sale se detașează grozav de izolată pe un neant critic nemaipomenit. Poezia nouă Consider poezia suprarealistă franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. Chestiunea se pune local și temporar. Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident. Tentativele franceze de-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o simplă vorbă de-a ei legată de cine știe ce banală grijă casnică să le readucă acolo unde nici n-ai bănui că sunt posibile. În toate acestea, ea rămâne o fetiță cuminte și naivă; câteodată însă e de o încăpățânare nemaipomenită, nu spune decât nu și nu; atunci toate argumentele mele devin inutile și e nevoie să treacă un timp ca să înțeleg că împotrivirea se datora „trecătoarei mele ieșiri din cercuri“, ca să folosesc cuvintele ei. Firește, asemenea momente m-ar mâhni
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta a pajiștii, lăsând loc liber. Pe drumul dinspre pădure venea cireada calmă a vacilor, purtându-și domol ochii umezi și coarnele ucigătoare. Constatând că oile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
deseneze în minte, deoarece nu simțise nevoia să și-l descopere. Era mulțumită cu ceea ce vedea în ochii celor două ființe care o priveau. Mama ei și Maria. Ceea ce vedea acum în apă nu era chipul ei. Cu o furie nemaipomenită și-a rupt straiele de pe ea. Voia să afle adevărul până la capăt. În oglinda apei apare un trup de o frumusețe desăvârșită. Doar mâinile și fața au culoarea alunei coapte, trupul e îmbrăcat într-o piele trandafirie. Se aruncă în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâmplat împăratului?" "O murit". Țiganul se uită la tata, nu-i vine să creadă, și totuși îl întreabă: Da' și împăratul moare?" " Moare, că și el e om", zice tata. Stă țiganul, stă și cugetă și îi vine o idee nemaipomenită. Dacă împăratul e așa mare împărat, de ce nu zidesc oamenii un zid în jurul lui, așa ca o fântână, până la cer, ca moartea să nu ajungă la el?" "Rău l-ai mai pedepsi pe bietul împărat", zice tata zâmbind. Țiganul e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
frica din ochi, dar nu voia să le-o exploateze, se săturase și de acest joc, nu-i mai producea niciun fel de plăcere, odată, la începuturi, văzuse spaima în ochii unui inginer-șef, frica omului îi făcuse o plăcere nemaipomenită, începuse să o caute în ochii celor care îl însoțeau, mergea pe fir, arătând cu degetul, ca și cum acesta ar fi spus: "cald, fierbinte", ca în jocurile de-a v-ați ascunselea, spaima din ochii inginerului-șef funcționa ca un miros
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu simțim cum ne scufundăm în mlaștina în care colcăim ca viermii, cineva de lângă el îi atinsese mâneca de la sacou, era o toamnă superbă, cu un soare blând, el se bucura de natură, de haine frumoase și de o femeie nemaipomenită. Se va bucura din plin, atât cât va fi posibil. O nouă atingere timidă îl făcu atent. "Tovarășe, îngăimă unul de lângă el, nici nu se mai obosea să le memoreze numele ori funcția, tovarășe inspector, cum vi se par realizările
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Ia aminte la un lucru! zise el, pe când negura se topea, străpunsă de primele sulițe de foc ale soarelui. În câmpul de harbuji din bostănărie, ai să vezi, de la o vreme, cum un harbuz anume va crește cu un spor nemaipomenit. Când s-o alege, ai să-l cunoști și singur. Să-l alinți cu nume de femeie! Și să nu-l dai spre mâncare! Să nu-l dai nimănui, cu nici un chip, să nu-l dai, oricât s-ar ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vladimir să i se vindece și să i se cicatrizeze ulcerările pornirilor contra păcatelor și elanurile de înfrânare de la cele rele, îl recuperă din mlaștina caznelor și a schingiurilor abstinenței, amintindu-i că un whisky și o ciorbă de burtă nemaipomenită nu dăunează nimănui și că niște ciorbagii sosiți din Turcia fac furori în restaurantele selecte din orașul lor. Cică tur-caleții ăștia prepară un ke-bab de-ți lasă gura apă, măi Vladi-mire. Cântărind lucrurile, după ce văzu simptomul întoarcerii oii pierdute, Nae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se îndreptă cu pași mlădioși spre coborâre. Întrebă în treacăt pe ghidul cu cercelul de platină în urechea stângă: Please, pe ce interval orar ne putem desfășura, acilea, șefule? Ghidul-șofer surâse profesional, dezvelindu-și dinții orbitor de albi, printr-o nemaipomenită lăbărțare a colțului gurii, către urechea străpunsă de inelul său de platină. Rosti, la fel de melodios, ca și în alte dăți, cu toate că vocea nu-i era amplificată de buchetul suprarealist al microfoanelor Philips: Timp lejer pentru un pik-nik, dacă binevoiți, Sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acel copil plăpând și jucăuș a ajuns ce este astăzi, dar viața oferă tot felul de surprize. Și sunt sigur că povestind vorbesc de adevăratul Nașcu, nu de cel cunoscut în prezent, cel care a fost crescut de niște bunici nemaipomeniți, deoarece mama îl părăsise de la naștere, plecând să-și caute fericirea în alte locuri. La vârsta de 3 ani, mama a revenit și l-a luat fără încuviințarea bunicilor și la dus departe de unde crescuse, în Lupeni-Hunedoara unde își găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]