3,831 matches
-
când lasă în pace trupul, și, pe cât se poate, nu-l ia tovarăș, nu s-atinge de el ... Iată numai atunci simte realitatea!” Aristotel (384-322 î. H.) a pornit de la cauza primă a universului pe care a numit-o „ mișcătorul nemișcat” - ființă divină creatoare, întrucât concepe lumea prin intermediul gândirii, singurul proces care nu presupune deplasarea. El a vorbit despre spiritul uman care se naște ca o tabula rasa și în care se imprimă experiența câștigată, despre existența unui intelect pasiv și
CE ALEGEM PENTRU VIAŢA NOASTRĂ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344307_a_345636]
-
vestea, în hol, când să-l conducă de plecare, nebunia s-a dezlănțuit. “D-ra doctor, cine e acolo? Vă e rău?” suna și ciocănea în ușă un vecin ...cu urechi ascuțite. “I-am pus mana pe gură și-am stat nemișcați ... ca niște hoți, în plin jaf, povestește Roby. N-am mai plecat...decât spre dimineață. Sunt avocat. Vă dați seama că orice laborator din lume va demonstra acum că sunt steril. Cum să-i spun Alinei că testul-barză îi spune
GLASURI VECHI, ÎN ZILELE DE-ACUM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 142 din 22 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344321_a_345650]
-
Roluri părând să învețe. Or fi ciorile măicuțe - fete fără de noroc? Asta mă-ntrebam aseară Singură, așa-ntr-o doară. Unele mai obosite Pe antene poposesc, Parcă-s note-n portative Muzicale, emotive... Altele, în parc ascunse, Stau pe ramuri nemișcate, Voind somnul să le poarte în visare, peste noapte. Una pare că visează, Tot suspină și oftează... Ea-i prezintă unui Pașă Rochii negre din mătase. El îi cere să-l iubească Și nunta s-o hotărască. Ea-l întreabă
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
o liră și împreunând cele de pe pământ cu cele din cer și unind întregurile cu părțile și cârmuindu-le pe toate cu voia Sa, alcătuiește o singură lume și o unică rânduială frumoasă și armonioasa a ei, El Însuși rămânând nemișcat, dar mișcându-le prin crearea și orânduirea lor, dupa bunăvoirea Tatălui" [26]. Comentând acest text, Părintele Dumitru Stăniloae spune că "pornind de la ideea că lumea este o unitate, pentru că unul este Dumnezeu care a creat-o și o cârmuiește, Sfântul
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2030 din 22 [Corola-blog/BlogPost/344353_a_345682]
-
Dumnezeu și pentru a sublinia că Dumnezeu coboară către om, ca Dumnezeu al iubirii. Separarea omului de Dumnezeu este rezultatul unei gândiri filosofice care a separat natura divină de caracterul ei ipostatic sau personal și a pus accentul pe caracterul nemișcat și neschimbabil al naturii divine, izolând divinitatea în transcendent. La baza acestei gândiri se află convingerea că în timp ce lumea se mișcă, Dumnezeu trebuie să rămână nemișcat. În acest context, Părintele Dumitru Stăniloae pune accentul pe legătura indisolubilă dintre persoană și
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2 [Corola-blog/BlogPost/344351_a_345680]
-
natura divină de caracterul ei ipostatic sau personal și a pus accentul pe caracterul nemișcat și neschimbabil al naturii divine, izolând divinitatea în transcendent. La baza acestei gândiri se află convingerea că în timp ce lumea se mișcă, Dumnezeu trebuie să rămână nemișcat. În acest context, Părintele Dumitru Stăniloae pune accentul pe legătura indisolubilă dintre persoană și natura în Dumnezeu și afirmă cu Sfântul Maxim Mărturisitorul că Dumnezeu se mișcă rămânâd nemișcat [12]. Sau, după cum spune sfinția sa, Dumnezeu S-a coborât la nivelul
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2 [Corola-blog/BlogPost/344351_a_345680]
-
află convingerea că în timp ce lumea se mișcă, Dumnezeu trebuie să rămână nemișcat. În acest context, Părintele Dumitru Stăniloae pune accentul pe legătura indisolubilă dintre persoană și natura în Dumnezeu și afirmă cu Sfântul Maxim Mărturisitorul că Dumnezeu se mișcă rămânâd nemișcat [12]. Sau, după cum spune sfinția sa, Dumnezeu S-a coborât la nivelul temporar fără să părăsească eternitatea Sa, fiindcă Dumnezeu este întreit personal. Problema care se pune însă este aceea de a descoperi adevăratul motiv pentru care teologia creștină nu a
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2 [Corola-blog/BlogPost/344351_a_345680]
-
negustorului din Rekem sosise. -Gustați vinul împreună cu mine, spuse Hasim arătând din nou către cele două pocale. Trecu un timp în care perșii nu priviră altceva decât către cele două pocale aflate pe masă. Hangiul zâmbea în spatele tejghelei privind scena, nemișcat. Tensiunea plutea în aer și Hasim se legăna ușor în scaunul său. Privea către fețele perșilor pe a căror frunte apăruseră broboane de sudoare. -Nu face asta Hasim, spuse Matan aparent calm. Hasim însă nu spuse nimc ci doar îi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
-o la „otopsie” era toată mâncată de rac... Doamne ferește! și-și face cruce. Întors după ce-l cinsti pe nenea Georghe, bărbatul îl luă la rost pe copil: - Nu sta țapăn! Du-te s-o pupi pe mă-ta! Radu stă nemișcat, nedumerit: - Unde e mama? - Mai întrebi mult? Am așteptat să vii, s-o vezi, o plecat și popa, am ținut oamenii ăștia aici - în soare, iar el întreabă... Uite colo! în coșciug... Băiatul se uită cu coada ochiului la moartă
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
Articolele Autorului Poezii de GEORGE IONIȚĂ Autumnală pe alei însingurate pașii mei caută drumul înapoi dar urmele sunt șterse de frunzele căzute de nesfârșite ploi și nici chipul tău în gând nu mi se-arată tăcerea e de plumb secunda nemișcată în jur e-atâta toamnă că mă întreb au fost vreodată doamnă plecări luați-mă și pe mine cocori să las în urmă această toamnă cu frunze ucise și ploi strivite de geamul pe care iar desenez o inimă doar
POEZII DE GEORGE IONIŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343903_a_345232]
-
drumul greșit și să pășească pe unul corect. Ridică privirea către lumina care se apropia într-un sunet straniu și ascuțit de frâne și i se păru că Nicu se grăbea să ajungă la ea. Zâmbi ușor și îl așteptă nemișcată. Referință Bibliografică: VASILICA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1733, Anul V, 29 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
încercare de agățare cu bahorul eșuase, din cauză că somnul se zbătea puternic. Tot forțând să țină monstrul cât mai aproape de mal, la un moment dat, s-a rupt, atât lanseta la vârf, cât și nailonul. Peștele a rămas pentru câteva secunde nemișcat, la fel de nemișcat cum am rămas și noi toți, care eram convinși că l-am scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
agățare cu bahorul eșuase, din cauză că somnul se zbătea puternic. Tot forțând să țină monstrul cât mai aproape de mal, la un moment dat, s-a rupt, atât lanseta la vârf, cât și nailonul. Peștele a rămas pentru câteva secunde nemișcat, la fel de nemișcat cum am rămas și noi toți, care eram convinși că l-am scăpat! Un flăcau cu mult alcool în cap, consecință a petrecerii din ajun, s-a repezit în apă peste somn și l-a prins în brațe, iar cetățeanul
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
Acasa > Poezie > Amprente > VARA FIERBINTE Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului o vară merge-n zdrețe pe o uliță gânduri fără ochi, vor viață totu-i nemișcat gardul vechi și rupt, culege lacrimi spini, câmpuri pustii și-o privată un copil pe-o prispă, stă îngândurat ochii lui urmăresc un soare nu are destin arde-n vale fumul și orizontul @ viorel muha Referință Bibliografică: vara fierbinte / Viorel
VARA FIERBINTE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344030_a_345359]
-
și eterni/ și jubilând/ ca flacăra zvâcnită din cenușă’... Păstrăm momentul de reculegere. O simt pe Olimpia-Octavia, trecând prin spatele meu, spre Poet. Și-mi vine să mă uit într-acolo. Să văd dacă îl ia de braț. Dar rămân nemișcată. Ascult tăcerea. Particip la ea. Doar inima îmi sparge pieptul. Ridic ochii din pământ. ‘Dumnezeu să o ierte și să o odihnească! Amintirea ei va dăinui, atâta timp cât absența sa va durea și va conta!’ Profesorii, ‘cărturarii orașului’ aduc elogii poetului
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Se anunța o zi deosebit de frumoasă, cu o mare liniștită. Dimineața, am urmat același program obișnuit. Am ieșit cu toți colegii cu bărcile pe mare și am început să ne împrăștiem fiecare în altă direcție. Marea era cu suprafața apei nemișcată și se anunța o zi plăcută pentru pescuit și apoi pentru plimbare cu barca. Timpul se scurgea monoton. Guvidul trăgea în prostie, parcă nu mai mâncase de când lumea. Se putea să am o zi record de captură. Peștele era frumos
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
venea să fugă din sală. Se temea de un atac de panică. Și ea și Laura au răsuflat ușurate când l-au văzut pe Iustin că ridică încet brațele și se întoarce puțin spre stânga sa. A rămas câteva clipe nemișcat, privind țintă chipul Laurei. Când s-a convins că este ea, ar fi dorit să o privească până la sfârșitul lumii. Avea părul pieptănat așa cum îi rămăsese lui ultima imagine în memorie și acest amănunt l-a bucurat enorm de mult
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
urmă, călătorind spre Suceava, ca să ajung la Vatra Dornei într-un concediu. Părăsind Vasluiul, nu peste mult timp trenul alerga printr-o ceață din ce în ce mai densă, amintindu-mi de diminețile petrecute pe mare, când ceața cuprindea cu umezeala sa, întreaga întindere nemișcată a apei, asemenea ca oglinda de cleștar din camera vreunei prințese din basmele lui Petre Ispirescu. Uneori când mă aflam la pescuit, se întâmpla ca din cauza ceții căzută în timpul nopții, să mă întâmpine și o mare neprietenoasă, cu valuri rebele
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
știa ce se va întâmpla cu ea sau de ce o aduseseră în castelul din inima munților. Se apropie de șemineu să-și încălzească mâinile, dintr-o dată încăperea părea că o sufocă. Nu era singură. Se întoarse și timpul se opri. Nemișcat, în fața ei, stătea bărbatul îmbrăcat în costum de catifea neagră. Părul ca abanosul îi acoperea gulerul hainei, ochii mari, o fascinau. Negura celei mai adânci nopți nu se compara cu profunzimea privirii lui. Nu putea face nici un pas. Avea picioarele
MIERE ŞI SUSPIN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343578_a_344907]
-
Acasa > Literatura > Proza > D E S T I N E - EP.10 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului Laura rămase nemișcată, înmărmurită, nu-i venea a crede că toate acestea i se întâmplă ei. - De ce, Doamne, mi se întâmplă mie toate acestea, cu ce Ți-am greșit de trebuie ca eu să pătimesc atâtea? Ce să fac acuma? Încotro să o
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]
-
peste tot. am inspirat adânc în piept aerul călduț al serii cu miros de benzină și iarbă proaspătă din parcarea pustie de la selgros. cerul senin era străbătut pe alocuri de fâșii roșiatice - precum rănile deschise ale îngerului mort care zăcea nemișcat la picioarele mele mi-am tras respirația pentru câteva momente apoi m-am căutat în buzunarele blugilor după o monedă de 5 mii pentru căruciorul de cumpărături și am intrat să-mi iau ceva de băut. Referință Bibliografică: aseară, în
ASEARĂ, ÎN PARCAREA DE LA SELGROS, AM OMORÂT UN ÎNGER de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340160_a_341489]
-
merse în direcția viziunii. Cu inima cât un purice, pipăi aerul. Și, într-adevăr, simți aici ceea ce ochii îi ofereau dincolo ca priveliște a speranței: piatra dură de râu creștea din mal și se oprea brusc în aer, deasupra lacului nemișcat. Înțelese că nu-i timp de pierdut și se întoarse să-i îndemne pe ceilalți să-și continue jocul. Totuși, de ce numai el vedea minunea... și asta doar în peretele-oglindă?! -Oameni buni, nu vreau să vă dau speranțe false, ascultați
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
înțeles? Nici nu este greu, gândește-te la prințesă! -Rămâi așa cum ești, nu întoarce capul. Dacă îmi vezi fața, te omor! -Bărbatul, după ce a amenințat-o încă odată, i-a dat drumul din strânsoare, apoi a plecat. Femeia a rămas nemișcată, până ce pașii individului s-au pierdut în noapte. Speriată a alergat spre casă, a urcat în fugă scările până la etajul trei al unui bloc cu 8 etaje, a descuiat ușa, apoi s-a rezemat de peretele interior și s-a
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
printr-un miracol, se alesese doar cu multe hematoame, cu o fisură de claviculă și fisură la brațul pe care a căzut. O durea capul îngrozitor, avea un hematom uriaș, dar nu prezenta alte probleme, doar că trebuia să stea nemișcată câteva zile, ca nu cumva un cheag de sânge să-și facă apariția și să-i pună viața în pericol. Au transferat-o într-o rezervă, iar Ionuț era musafirul ei constant, nimic nu-l putea opri, când era vorba
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378310_a_379639]
-
mă-ntreb ce va fi mâine! DAR DE CE? Tremură amintirea, sfidând vremea, în alunecarea lumii. Dar de ce soarele scapătă în marea necuprinsă? Nesfârșitul e blândețea aceea, împăcată, de sfârșit de zi? Dar de ce căderea serii se leagănă simțitor pe valurile nemișcate? Dar de ce tăcerea se revoltă, fără mâini, fără picioare, ca o mângâiere zadarnică? Dar de ce...? Pentrucă toată clipa-i răvășită de cuvinte neîndulcite, strigate și uimite. Nu contează nici măcar o șoaptă în izbăvirea unei frici din mintea nocturnă, ce declanșează
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]