2,523 matches
-
amețitoare, bolnăvicioasa, Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune. Încerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care rânesc, macină, dor. Singurătate sordida, Lumânare arsă pe altarul ființei mele, Ia inima mea în
SINGURATATE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373271_a_374600]
-
anii mei? Unde oare au plecat De-au uitat și m-au lăsat Să îmi fie dor de ei? Acum mai dăinuie stingheră O blândă amintire Ce o păstrez încătușată În inima înfiorată Și însetată de iubire! E timpu-atât de nemilos Ne lasă pustiiți și goi... Și iarăși zic...e viața mea O luptă...dar aș vrea în ea Să-mi capăt anii înapoi! Aleargă vântule... Aleargă vîntule, aleargă Prin lumea mare călător Și pe cărări în fapt de seară Să
POEMELE IUBIRII 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372102_a_373431]
-
fi vărsat năduful cu care îndeobște îl lua în primire pe Damas, alegând să folosească înjurătura ca pe singura modalitate simplă și directă de a-și vărsa focul ajuns, iată, vălvătaie, din pricina naturii dezlănțuite dar și pleaznă scăpărătoare de destin nemilos cu care viața a avut grijă a-l atinge, îmbrobodi și vâna și care-l ținea cel mai adesea în frâu, de care însă, paradoxal, a fost „cârmit” de câte ori sărea pârleazul. Astfel de corecții necesare sunt bune și în situația
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
ars-o pe picioare, până la ultimul puls, iar focul ce-a mistuit-o în ultima văpaie, s-a stins singur! Trist, atât de trist! Era o făptură cu înger în ea, o artistă cu tristețea în spiritul ei, cu vițele nemiloasei boli mușcând din ea ca o gură nesătulă! Se născuse pe 21 aprilie 1963, la Lupeni, județul Hunedoara , iar pe 7 august 2009, cerul înghețat și pământul negru au împărțit-o în două și și-a luat fiecare ce-i
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
Gelu Costin, care pe o lance arborase 3 drapele, unul al României și două ale Republicii Moldova. Am participat cu toții la un festival al unei profunde trăiri patriotice, al relevării identității românești a trei țări surori vecine, pe care valuri istorice nemiloase le-au desprins din trunchiul mamă, al prieteniei, al unui îndemn înflăcărat la Unire. Îi felicităm pe organizatori și pe toți cei care cu pasiune și dăruire au contribuit și contribuie la menținerea și promovarea spiritualității românești, chiar în condiții
FESTIVALUL “PRAHOVA IUBEŞTE BASARABIA”, PLOIEŞTI, 2015 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372242_a_373571]
-
întunecat și răcoros. Seara se trezi mai devreme ca de obicei și hotărî să distrugă palatul, apoi să pornească în căutarea nepoțelului. Astfel că în noaptea următoare, undeva în creierii munților, se înălță un foc uriaș care mistui cu flăcările nemiloase frumusețe de palat. În câteva ore, din măreața construcție rămaseră doar zidurile afumate, gata să se prăbușească. Contele șterse în felul acesta orice amintire despre acel trecut când cu neamul său de dincolo de moarte ridicase aici, pe vârful acestui munte
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
se stinse și ea, iar la moșie se întoarse de la oraș unul din ginerii săi, un bărbat încrezut și hapsân. De cum sosi, acesta băgă spaimă în locuitori. Se plimba cu trăsura pe ulițele satului și pe moșiile socrului său, lovind nemilos cu biciul în stânga și-n dreapta în tot ce întâlnea în cale, bărbați, femei, copii. Într-una din zile ginerele organiză o vânătoare. Prințișor, mai iute de mână, săgetă o frumusețe de cerb. De ciudă, conașul îl plesni cu biciul
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
noua stea din viața lui, cea care i-a fost prezisă. Și fericirea lui s-a conturat un timp destul de îndelungat, apoi a urmat acel accident de avion stupid, culmea ironiei, care a curmat în modul cel mai absurd și nemilos viața femeii. .............................................. Dar, în prima noapte după înmormântarea creștinească, pe cer, în același loc, gol de pe vremea când steaua singurătății bărbatului s-a prăbușit în moarte, a reapărut o nouă stea. Mult mai luminoasă decât prima. Din aceeași noapte bărbatul
ASTRONOMIA DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII SENTIMENTALE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379669_a_380998]
-
altfel mor. De ți-a rămas prin gând, sau poate că ai păstrat un zâmbet viu Pentru poemu-acesta, dă-mi-l, cât încă nu e prea târziu! Au înflorit azi-noapte teii și parc-aș înflori și eu În vara asta nemiloasă, când, să zâmbesc, îmi este greu; Dar, parcă prea frumos se-apleacă un ram rămas neînflorit Ca să-l ating cu-a mea dorință și să îi spun: ''bine-ai venit!'' versuri - Vio Petre Referință Bibliografică: Au înflorit azi-noapte teii / Violetta
AU ÎNFLORIT AZI-NOAPTE TEII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379698_a_381027]
-
Nu putea să dea glas unor mâzgăleli neprelucrate, cum făceau alții. Se retrăgea în camera lui îndurerat de supliciu, aproape convins că, în afară de el, nimeni nu l-ar fi înțeles, nu l-ar fi apreciat la adevărata valoare. Vremea trecea nemiloasă... Cu puțin înainte de bacalaureat, ieșise în parc. Se plimbase ce se plimbase, apoi se așezase pe o bancă, apatic precum un om sfârșit. Nici nu observă când i se alăturase un domn vârstnic. Cu tact, acesta intrase în vorbă cu
CĂLIMARA CU CERNEALĂ SIMPATICĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379776_a_381105]
-
și limbă. Este poeta Renata Verejanu, poeta "cuvintelor ,"pedepselor îndelungi" ... Profunzimea acestor figuri de stil este de neconceput. Totuși, avem dreptul să plasăm textele literare ale poetei într-un timp, care nu se sfârșește, pentru că fiind numită și "o enigmă nemilos de tânără", o avem aceeași în același spațiu, dar unul modernizat, europenizat și universal, în fine. Renata Verejanu muncește, fără a-și căuta încadrarea într-un curent literar sau altul, scriitoarea arde cu flacăra nemuritoare a trupului ei creativ, în
POETA RENATA VEREJANU, ÎN CONTEXTUL VIEȚII ȘCOLARE ȘI LITERARE. LA BIBLIOTECA TRANSILVANIA , O ÎNTÂLNIRE MEMORABILĂ CU POETA UNIVERSULUI, RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1727 din 23 sept [Corola-blog/BlogPost/374719_a_376048]
-
nu reușesc să fiu mai mult decât o fantoșă de atee, care spune ‘Ajută, Doamne, necredinței mele!’“ (Păsările zăpezii). Încercarea timidă de a găsi un aliat în filozofia existențialistă (“greața”, Camus) nu-i furnizează eului nici o soluție în efortul său nemilos de a depăși criza: neantul, prin el însuși, refuză orice profunzime (Melancolia Capricornului). Tot ce rămâne este locul dintre două lumi, inundat de singurătate, melancolie, suferință: “În prozele tale nu iubește nimeni?!”(p.141). Un fel de Samsara sui-generis. În
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
Eufonia este fără cusur. Drumul vieții sale, parcurs până în prezent, poate fi rezumat astfel: „Am înotat în ape de oceane / Ce se lovesc de țărmuri fără nume / Cetăți la malurile riverane / Le deslușesc din apele în spume // Lovit ades de nemiloase valuri / Am reușit să scap de uragane / În nopți senine meditez pe maluri / Când îți compun poemele profane” (Spre astre). Elementul politic, în special cel istoric, este predominant.Totodată, autorul se consideră „cavaler din veacul efemer”, în poemul: „Hohotul tăcerii
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015. Eu și mama- o clepsidră Prin clepsidra timpului nisipul fin se scurge dureros dinspre tine înspre mine... Te golești de clipe - secunde ale vieții... Mă umplu de timpul nemilos... Viata întoarce clepsidra: mă voi goli și eu de viață, profunzimile ființei mele se vor scurge în vlăstarul meu... Capsule ale mașinăriei timpului, amândouă simțim cum clipele - fire de nisip ale eternității, se scurg prin noi din infinit... către infinit
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
pleacă departe... prin tine... prin mine..., Mamă ! Două jumătăți ale aceleiași fețe ... Citește mai mult Eu și mama- o clepsidrăPrin clepsidra timpuluinisipul fin se scurge durerosdinspre tine înspre mine...Te golești de clipe -secunde ale vieții...Mă umplu de timpul nemilos...Viata întoarce clepsidra:mă voi goli și eu de viață,profunzimile ființei melese vor scurge în vlăstarul meu...Capsule ale mașinăriei timpului,amândouă simțim cum clipele -fire de nisip ale eternității,se scurg prin noidin infinit... către infinit. Această secundă
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
pe-al marii țărm gonim, La arămiu castan --- popă pentru-amndoi... O, câtă fericire-mi puneai pe chip atuncea ! Pe rochie-mi presărai petale de maci roșii ... Eu nu știam ca-'cestea alcătui-vor crucea, Cu-a spinilor coroană să-nțepe. Nemiloșii ! ...Și ce mai spală ploaia atâta timp trecut ! Frumoasele-amintiri îmi curg gânduri prin minte... Noi fost-am undeva...cândva... demult... demult... Cu tine trec prin geam și mergem spre-'nainte... 15 iulie 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: PRIN GEAM ... / Mara
PRIN GEAM ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374801_a_376130]
-
noi ne îmbătam cu parfum și vise... Da! Vise... Și chiar acum, sub ochii mei, s-a mai destrămat unul. M-am așezat pe prispă și cu fruntea în mâini, cu inima plină de zbucium, de frământări ca o ardere nemiloasă, de furie împotriva acestei vieți fără nicio noimă, am plâns vreme îndelungată... După ce sufletul și-a mai găsit liniștea și gândurile au încercat să caute cea mai infimă logică în acest ”ritual pământesc”, stupid, absurd, în toată splendoarea lui mișelească
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
20 august 2016 Toate Articolele Autorului Te duci a mea iubire Ca norii de pe cer, Și nimeni n-o să știe Cumva de o să pier Te du, dar stai aproape! Să mă privești duios, Să nu simt când s-apropie Sorocul nemilos! Te du și tu speranță! Ca soarele-n amurg, S-apui și să răsai Din zilele ce-mi curg! Cu primul val ce trece La țărmul tău ajung, Deloc să nu-mi mai pese, De plânsu-mi îndelung Și-n noaptea
... TE DU! de DANIEL DAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379297_a_380626]
-
de trunchiul vreunui copac. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. Pe moment Valdescu crezu că-i fapta duhului necurat, dar instantaneu, din cer, se prăvăliră un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata s-o zbughească la
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
momente cumplite. Nu avea de gând să cadă victimă unor sentimente prostești și atât de greșite. A căzut la picioarele singurului arhanghel care își călca pe mândrie și îi vorbea- Mikael, singurul umăr pe care putea plânge liniștită, fără frica nemiloasei prejudecăți. -Ce este, prea iubită soră? spuse arhanghelul pe un ton melodic. Desigur, era o întrebare formală, răspunsul se afla chiar în ochii fetei distruse, ce stătea la picioarele sale. -Eu... -Știu, draga mea. -Ce...ce pot face, prea bunule
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
explozie de culori feerice, iar râurile de munte ce șerpuiau de-a lungul țării geto-dacilor, trecând peste dealuri și câmpii, își dăruiau din nou bucuroase, apa rece ca gheața și dulce ca mierea, răcorind oameni și animale. Soarele arzător și nemilos, ce nu mai departe de o zi făcea atâta prăpăd, își diminuă din intensitatea distrugătoare, și ajuta natura, la reconstruirea acelui ținut, vrând parcă să-și ceară iertare de suferințele îndurate fără voia lui, de Cei din Vale. Când, în
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
REGRETUL apare, cinic, PREA TÂRZIU, (Altfel, cu siguranță, el n-ar mai fi... regret!) Înseamnă că eu sunt, chiar, ce n-aș fi vrut să fiu: Un om cu-adânci regrete și nici măcar... poet! Regret, de pildă, că Timpul trece nemilos Și nu TRECEREA lui mă-ngrijorează-n dată, Cât faptul că, trecând, în zboru-i dureros El nu se mai ÎNTOARCE, Doamne, niciodată! Avem regrete-n viață, este firesc s-avem... Că nu ni-e dat să știm doar clipele senine
R E G R E T U L de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369257_a_370586]
-
08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului FRUNZA Auzind o frunză mică că atunci când toamna vine trebuie să părăsească curcubeu, surori și casă, tremurând pe ram de frică se porni lung să suspine pentru soarta ei de frunză, scurtă și cam nemiloasă. - Draga mea, n-ai de ce plânge, îi șopti o frunză mare, de cum toamna se ivește negreșit ai să - nțelegi cât de minunată-i viața frunzei plină de culoare și cum poți să zbori în vânt, păsările să le-ntreci! - Ah
FRUNZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374168_a_375497]
-
și cunoscute de către toți mecanismele formării intelectului omului, a cunoștințelor, a convingerilor, a viciilor și a virtuților, a conștiinței noastre umane, care formează și reglementează raporturile și relațiile interumane, interetnice, interculturale a relațiilor noastre cu Natura-mamă pe care o distrugem nemilos. Natura este darnică, dar omenii, fiind necruțători și necumpătati, unii prea lacomi, distrug bogățiile naturii-mamă și din acest motiv ea ne pedepsește pe toți. „Să lupți, să zîmbești, să fii fericit că exiști. Iar pentru că viața îți oferă această șansă
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR, EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/374182_a_375511]
-
Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare") În eseul, care face parte din Antologia de poezie și eseuri, editat anul curent, o văd și o surprind, în amintiri, pe poeta Renata Verejanu ca fiind "o enigmă poetică nemilos de tânără". Cu adevărat , versurile Domniei Sale și însăși firea acestei impecabile Doamne vorbesc de la sine. Mereu tânără, energică, cu multă dăruire de sine, e a este întruchiparea energiei divine adevărate, Dumneaei e o"potecă fulger", și e cea care menține
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378666_a_379995]