2,101 matches
-
cu substrat așa-zis filozofic, ale teutonilor neo-scolastici, care au identificat eronat marea lui construcție matematică, cu animismul sau cu panteismul. Deci, cu păgânismul. Adică, l-au acuzat fățiș că atentează la ideea unicității lui Dumnezeu, rostește Avocatul. Greșeau, greșeau, nenorociții, fără doar și poate, oftează Dănuț. Se înșelau. Îți dai seama? Mustește aici ceva mistic. Necartezian. Indicibil. Imun. Transcendent. Mai frumos, mai plin, mai electrizant și mai adânc, decât logica: Partea este egală cu Întregul, iar Întregul este Minte. Ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Vărs...! Vomit...! Borăsc...! Pe voi!... Ha, ha, ha, ha, ha! Rahat pe varză! Ce v-am făcut! Huideo! Labelor! Căcănarilor! Cretinilor...! Du-te-n mă-ta, de javră! Clovnule! îl repede Avocatul, transpirând copios, pe la tâmplele grizonante. Ești un mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta rusească? Sunt tâmpit? Sunt țăcănit? Ciu-ciu-fan, mai stați un an...! își ciupește Nae
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
neamule! Mă cac pe toți! Când, dă nas în nas cu Petrică: Pe tine, nu! P'ormă, se mută la masa unde zăcea Silică leșinat, se chiorăște sub scaunul ăluia și zice: Băi, Sile, băi! Uite ce-ai făcut, dementule! Nenorocitule! Mi-ai luat-o înainte! De supărare, își pierde aderența, patinează pe mâzga aia de scăpău, cade într-o rână, și... Inventezi! Eu am auzit altceva, îl corectează Avocatul. A fost o ne-nțelegere, se pare, la mijloc. Era tot
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
izbitură viguroasă, berbecească, strașnică, zăngăne în fereastra dublă, de termopan. De asemenea, bine asigurată și închisă! Cine, dracului, se ține de trăznăi, acilea?! răcnește din toți bașii săi, Mânecuță. Aveți tupeul ca să vă puneți cu Poliția statului?! Care ești acolo, nenorocitule?! Care ești, băă?! Care dai cu barosu'!?! Banggg...! Zbanggg...! Zdronccc...! Ieșiți la vedere, caraghioșilor, ieșiți, nemernicilor, ca să vă stâlcim mutrele, la toți! Hai...! Lepădăturilor! Porcilor! Bandiților! Muiștilor! Bum-mmm...! Bum-mmm...! Bum-mmm...! Alte pălituri sonore, în metal! Mai îndesate, mai vârtoase, mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
răsplată, de duminici, de sărbători sau de concedii, care n-a avut o casă și o familie, care și-a mâncat sănătatea pe teren și între pereții ăștia infecți, care nu s-a încurcat cu hoți, cu șuți și cu nenorociți, care și-a văzut de treabă, și-a murit sărac. Dacă n-am fost nici noi prea cumsecade, am înjurat și am dat palme și bastoane la borfași, am dat! Și, ce...? Dacă i-am ascultat pe șefi și pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îl observă pe Șobolan, apărut în pragul ușii capelei, pe trepte, cu Momocilă alături, survolând ațâțat împrejurimile și ținând în brațe, ridicat, ca pe o jertfă, leșul sdrelit și hărtănit al lui Pizdeluș! Pisica aia ticăloasă i-o fi ros nenorocitului legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau peste noi! răcnește Dan. Pe nevăzute, Fratele intuiește cum Poetul proiectează de-a-ndăratelea, preventiv, un dupac ushiro-geri, în masa puhavă de cadavre ambulante. După care, Lunganul se azvârle fără să pregete asupra Avocatului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
preotul Nicodim, rugîndu-i să-i salveze, cum el, oricât îi sângera inima, nu s-a mișcat, crezând că plutonierul va osteni, dar se pare că ancheta e de-abia la început și după-prânz urmează să fie stâlciți în bătăi alți nenorociți... ― Pentru câțiva saci de porumb, coane Grigoriță! sfârși învățătorul tremurând. Oamenii s-au oferit să puie mâna de la mână și să despăgubească pe arendaș. Voi da și eu, vom da cu toții, numai să.... ― Vrei să mergem până la primărie? întrebă Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
obișnuite, dacă i-a făcut o vină din plăcerea de a dansa sau de a călători! De altfel, și acuma trebuia să se observe la fiece moment ca să-și domine instinctele. Prezența lui Rîal Brumaru continua să-l sâcâie, deși nenorocitul făcea sforțări uriașe să-și dovedească utilitatea: povestea anecdote, trântea calambururi neroade, se interesa de creșterea vitelor și asculta ca un martir teoriile agricole ale lui Grigore, juca tabinet cu bătrânul și se tutuia cu tânărul Herdelea, fiindcă observase că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oameni. Guvernul trebuie să țină cumpănă dreaptă și atît! Dragoș, ca o justificare, continuă mai viu: ― Desigur, dar vedeți dumneavoastră, suntem de-abia la Crăciun și marea majoritate a oamenilor nu mai au porumb... E îngrozitor! Gîndiți-vă ce vor face nenorociții până în toamna viitoare? Sunt siliți să cerșească pur și simplu. Ce-a fost azi aici, la domnul Iuga, o jale... Zeci de femei și de bărbați să se milogească pentru porumb, numai pentru porumb, și să se îndatoreze peste puterile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
renegat mijloacele sale cu eficacitate experimentate în trei decenii și ar fi trecut mâna unui tânăr cu capul plin de teorii. ― Orice clipă de slăbiciune, orice ezitare, orice lipsă de energie n-ar face decât să încurajeze în rele pe nenorociții înfierbîntați de agitațiile voastre! zise Miron ocrotitor. De altfel, tu exagerezi mult, desigur fără să-ți dai seama, gravitatea stărilor de lucruri de aici. Ce-o fi în alte locuri nu știu. Bănuiesc că exagerările tendențioase au creat atmosfera apăsată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
liniștea că Dumnezeu e bun și o să-i ferească, un argat veni să-l vestească puțin speriat că-l cheamă repede boierul. ― Măi Leonte, băieții ăștia ai noștri de la curte ce treabă învîrtesc acuma? întrebă Miron. Stăm și noi ca nenorociții ceilalți s-așteptăm revoluția? Aceia, săracii, s-au îmbătat de ațâțările derbedeilor și trebuie să-i lași să le treacă beția. Dar noi suntem încă treji, Leonte! Să ne vedem de treburile noastre, Leonte! Dacă nu putem începe muncile pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sânge. In loc să tragă cu gloanțe direct în răsculați, guvernul trage întîi în vânt, cu manifestul, ca să se poată spăla pe mâini mai târziu că n-a vrut vărsare de sânge, dar... Un bizantinism ieftin, care va exaspera pe nenorociții de țărani și va face să se cheltuiască mai mult sînge! Tecla le interzisese să discute la masă despre răscoale și politică. Vorbiră aproape numai despre Miron Iuga. Doamna Predeleanu observă într-un rînd: ― Numai când îmi închipuiesc că Victor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
recente și să aducă adevărata pace în suflete! declară într-o zi Baloleanu cu mândrie seniorială. Noi, care am sângerat până în fundul inimii când a trebuit să facem ordine în țară, știm să facem și dreptate, dragă Grigoriță! Miile de nenorociți care umplu toate închisorile trebuie să se întoarcă la vetrele lor, pocăiți și îndreptați, spre a-și relua munca în folosul și pentru propășirea Romîniei! Prin influența lui Baloleanu, tânărul Iuga voia să dobândească o slujbă pentru Titu Herdelea care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mult de furcă în compartimentul mașinilor, iar el n-ar fi în stare să facă un pas fără instrumente. Nu mă supăr dacă o să mă blestemi pe tot parcursul. Numai fă în așa fel încât să reperezi sursa apelului ăla nenorocit. ― Aha! Minunat! ― Bun, așadar. Nu luați armele decât atunci când vă zic eu. ― Te aștepți la o primire prietenească? zise Kane, nesigur. ― Să sperăm ce e mai bine, nu? zise Dallas. (Se jucă puțin cu butoanele exterioare ale controlului emițătorului receptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
soiul de vedenii groaznice în timp ce alerga spre infirmerie, urmat de ceilalți. Ce efecte secundare produsese maladia inoculată de către creatură lui Kane? Dallas văzu un ghem de mici falange cenușii, ochiul unic sau vreo excrescență leproasă crescând pe trupul putrezit al nenorocitului Kane. Ajunseră în sfârșit la infirmerie, răsuflând din greu. Nici urmă de ciorchini osoși, chirciți pe pereți, nici de tumoare pe anatomia "execului". Ash nu mințise când afirmase că apăruse o schimbare substanțială în starea lui. Ofițerul executant era așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în gol. - Folosește coarda de coborâre!... - N-o am la mine, raportez! Am uita s-o iau!... - Cum n-ai luat-o cu tine? Și majurul Babuloi simte cum îi trece un fior rece pe coloana vertebrală, parcă electrocutându-l. Nenorocitul nu și-a luat coarda de siguranță și uite în ce încurcătură l-a pus. Ce să facă acum? Să ordone altuia să urce cu coarda la Trafulică? Dar dacă și următorul spune că are rău de înălțime? Vor fi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de cadavre. Sumele relativ neînsemnate pe care ruleta le băga în ei erau, din punctul lor de vedere, adevărate averi. Ruletistul este, firește, vedeta ruletei și rațiunea ei de a fi. De regulă, ruletiștii se recrutau din rândurile groase ale nenorociților mereu în căutare de pâine, asemenea câinilor vagabonzi, ale bețivilor, ale pușcăriașilor abia eliberați. Oricine, numai să fie viu și să-și pună sufletul la bătaie pentru mulți, mulți bani (dar ce înseamnă banii în condițiile astea?), putea deveni ruletist
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
impresia unor vopsele acrilice. Imediat sub bustul cambrat al femeii scria cu litere subțiri CRISAN SHAMPOON. Barba era gata. Mai rămânea mustața, o chestiune mai complicată, pentru că firele ei erau lungi, de vreo doi centimetri, și destul de dese. Purtase mustață nenorocitul, se gândi cu ciudă, și îi trase un "aia mă-sii" șuierat. Asta îi lipsea! Apăsă din nou pe capul sprayului, umplîndu-și degetele mâinii stângi cu spuma groasă și parfumată, și își năclăi bine buza superioară cu ea. Simțea cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în budoar și am simțit duhoarea de păr ars și pe madam Ana puțind, ca de obicei, a ceapă prăjită și a sudoare sleită și de sub divan ieșind un iz de pipi de cotoi - sigur că l-a ținut pe nenorocitul de Pițurcă peste noapte acolo -, și am văzut într-un colț pantalonașii pătați ai lui Margot - uf ! Cât de dezgustătoare pot fi fetele ! Iată cum nici educația nu reușește să înlăture murdăria sexului ! Am ieșit repede, ca să nu vomit, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar nu am cu ce să-mi alung stupoarea - de ce eu? Pe ce criterii ne alege? De ce doar noi patru? Patru din bateria noastră, dar mai sînt răcani și În celelalte baterii. Ce dracu’ ar putea să vrea de la mine nenorocitul ăsta? Mă simt deja foarte vinovat, mă simt rușinat, sînt pus Într-o situație și nu Înțeleg de ce. Ce vrea de la mine? Ce ar trebui să spun? Ce n-ar trebui să spun? Există o teamă de fond... instinctul mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acum, cu capul lui Înțelept și tuns În grabă? Ce nu știu În clipa asta? Nici nu am de unde. Dincolo de faptul că zilele lui Ceaușescu sînt realmente numărate. Nu știu că Vlad și răcanul din Banat pe care Îl batjocoreau nenorociții ăia În corpul de gardă vor pleca, Într-o după-amiază de iarnă, prin gardul unității, la una din fermele de jos - faci o oră la pas În condiții de vreme bună. Trupa din micul dormitor de la punctul de observare vizuală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scot ușor afară, ușa e aproape, deși fîșia de lumină care vine prin ea nu mă ajută. Pe hol nu e decît plantonul, un răcan care probabil că mi-ar da bucuros o mînă de ajutor să-l Învinețim pe nenorocit. Bogdan nu doarme, sare de undeva din spate și mă ține de braț. A văzut scena și nu i-a fost greu să ghicească ce Îmi trece prin minte. — Vă vedeți, șoptește el, și la paturile din capăt sînt veterani
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nopți reci deasupra orașului, din chiar fibra acestei realități sufocate de emoție. Fugim sus. Se anunță că a fost doar o defecțiune, s-a Încins aparatura, care nu e făcută pentru transmisiuni atît de lungi. Iată ce adevăr surprinzător, acest Nenorocit care ne-a ținut cu două ore de emisie pe zi nu avea nevoie de aparatură performantă. Lumea s-a Împuținat În spital, cei care pot se duc să trăiască momentul acasă, În familie, să fie cu cei apropiați În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
l-au naționalizat comuniștii. Bătrînul meu mi-a povestit cum s-a făcut colectivizarea, cum au ajuns să moară de foame și să fure de pe propriul lor pămînt care nu mai era al lor, că a ajuns pe mîna la nenorociți. Că mureau de foame, băăă! Asta nu ți-a povestit? Cum au venit cu Securitatea peste gospodarii care n-au vrut să le dea pămîntul, i-au bătut de s-au căcat pe ei, i-au călcat În picioare. Băăă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
foame, băăă! Asta nu ți-a povestit? Cum au venit cu Securitatea peste gospodarii care n-au vrut să le dea pămîntul, i-au bătut de s-au căcat pe ei, i-au călcat În picioare. Băăă, asta au făcut nenorociții ăștia, futu-le rasa-n cur de javre!... (inginerul mecanic IAS) — Eu vă zic că să mai ascultați și... Doctorul ar vrea totuși să mai spună ceva. Dar vorba Îi e curmată: — Ce zici? Ce să mai ascultăm? Da’ de unde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]