9,631 matches
-
bani sau să și-o negocieze, nu a fost anunțat că apare fotografia cu pricina, nu i s-au cerut scuze că a fost publicată fără de voie și de știință. Întrebat de noi, cu grijă, despre povestea asta și altele nenumărate și asemănătoare, dureroase și greu de digerat, Cucu a spus că, uneori, ca să se salveze de noroiul cotidian, pășește pe propiile fotografii ca pe niște pietre ce-l feresc de urît și de mocirlă. Un drum al unui mare boier
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
constați cât de mult a fost marcat sufletul acestui grec de legăturile cu spiritualitatea românească, ce răsunet amplu găsesc în poezia lui miturile și simbolurile românești, figurile noastre istorice și legendare. Probabil că cititorul grec neavizat nu va percepe toate nenumăratele referiri românești din poezia lui Hristos Ziatas, dar cititorul român cu siguranță că le va descoperi și va fi mișcat. Miorița, Meșterul Manole, domnitorii iluștri, Eminescu, Enescu, Blaga, Brâncuși, dar și G. Călinescu, Labiș, Marin Preda, apoi frânturile de peisaj
Un greco-român by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8744_a_10069]
-
era încinse de cununa adevaratelor dafini, de care două alte era depuse la picioarele sale. Îngroparea s-au făcut în mormântul crăiesc, alăturia cu familia domnitoare și cu poeta Șiler. Parada se oficie de gvardia marelui duce în ființa unui nenumărat popor, ce s-au adunat din politiile învecinate. Toți era de simțire pătrunși ca 1a asfințirea unui soare, căruia asemene multe veacuri nu vor vede răsărind. Este un text important din cel puțin două puncte de vedere: mai întâi întrucât
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viață autonomă - lume cu îndoieli, cu victorii și cu melancolii. Prin aceste note, scrise de multe ori neglijent, fără vreo preocupare anume pentru a convinge vreun cititor ipotetic, trec în fugă nenumărate personaje reale și fictive, persoane publice sau anonime, cu o importanță episodică sau prezente constant în viața pictorului. Dar indiferent de importanța lor, ele au o inconsistență de spectre care traversează textul fără un chip anume, fără profil psihologic, într-
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
Simona Vasilache O țară văzută de un scriitor. El alb, ea neagră. Filmul iubirii lor are nenumărate, amestecate culori, puse, cu gustul unui peisagist, într-o carte-album de călătorie: Abisinia, de Mihai Tican Rumano, ediția a doua (prima apăruse la Cugetarea, în același an), Cartea Românească, 1935. Prefața lui Radu D. Rosetti n-are nimic dintr-un
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
succesiunea episoadelor ori prin spectacole în mișcare i-a fost recuperată acesteia temporalitatea, ci prin convocarea la o nouă viață a unor forme în care timpul s-a așezat, vizual și tactil, ca un element definitoriu. Cartea veche, obiectul în nenumăratele sale ipostaze - de la cel irelevant și derizoriu pînă la acela înnobilat prin raritate ori prin patina vremii -, forma comună și alcătuirea bizară, produsul tehnic și instrumentul științific și-au găsit în universul artistului un regim existențial comun și o putere
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
brâncușiene din România, care, în pofida tuturor adversităților, a reușit să păstreze tonul demn și neutru al cercetătorului situat dincolo de isterie și de orice tentație a fetișismului. În acest interval de timp în care Coloana... de la Târgu Jiu a fost supusă nenumăratelor agresiuni, în care samsari analfabeți și fără scrupule au aruncat în serie pe piața românească tot felul de falsuri Brâncuși, în care exegeza a delirat, și delirează încă plină de patetism, în care amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
coduri de politețe. Așa se face, fără mirare, că onorabilii nu au o carte. Mă gîndesc, de bună seamă, la onorabilii lui Caragiale. De anticariat sau nu, hărtănită sau cu supracoperți frumoase, de Pléiades, groasă sau subțire, neatinsă sau cu nenumărate dîre în creion, fapt este că nu-mi pot fixa în minte o ediție Caragiale. Onorabilii trăiesc peste tot și nicăieri, în pagini și deopotrivă pe cant, în cusătura coperții și-n baierele lumii. Scriu, așadar, despre ei, cei omniprezenți
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
dimensiunea culturală unanim cunoscută, cea care l-a adus pe Barbu Brezianu în prima linie a culturii noastre și, în egală măsură, a celei europene, este calitatea sa de cercetător și de exeget al lui Constantin Brâncuși. Deși a scris nenumărate pagini despre arta românească, în general, deși i-a dedicat o importantă monografie lui Tonitza și i-a studiat îndeaproape și pe alți artiști români importanți, Barbu Brezianu s-a impus conștiinței publice prin relația sa specială cu creația brâncușiană
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
alintată de dantelele umbreluței ce nu putea să o ferească nici de soare, nici de neputințe, nici de eșec, nic de neliniștile stărilor, iubirilor, minciunilor. De acolo privea înainte și înapoi cu în zîmbet ce ar putea să declanșeze filosofii nenumărate. Imaginea mea fetiș. Nu știu de ce, cînd Paulică Bortnovschi s-a prăpădit anul trecut, lanul meu de grîu s-a ofilit. Acum, foșnetul lui mișcă umbre. Viața lui Clody Bertola a fost departe de amorțeala noastră de azi. Departe. Inocența
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
înfățișă la porțile orașului urmat de comandanți și consilieri, kavhan și tarhan, ordonându-ne să ne predăm. Am fost impresionat de cum arăta. Călărea cu fală un armăsar murg și nu avea armură. Părul lung și negru îi era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
Nora Iuga Prin orice ușă am intra ne așteaptă hrana, repaosul, doctoriile: un loc de odihnă. Stăm la masa de piatră, în virtutea nenumăratelor oboseli. Prea multe viespii, poate fața de masă e prea galbenă, un omagiu adus cuțitului, vinului. Cu cine vorbim, cu ea, cu noi? Pămînt de flori? Trei linguri? Nu, o zi fără cărți. "Nino č chi si possa gloriare altro
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
ai secolului al XIX-lea, când în Statele Unite se pregătea introducerea trenurilor, unii dădeau alarma: trenurile vor circula cu viteza amețitoare de 15 mile pe oră, vor scoate sunete infernale, vor speria pruncii, mamele și animalele, iar accidentele vor fi nenumărate, mulți oameni își vor pierde slujba. Să salutăm internetul cu Simfonia a noua ! Cei care cunosc istoria diferitelor mutații tehnologice știu că aceste reacții negative sunt inevitabile. Le-am discutat în mod detaliat în Paradigme universale și în alte părți
Internetul între două extreme by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9784_a_11109]
-
Angelo Mitchievici Iwo Jima ar fi rămas, probabil, unul dintre nenumăratele locuri care au servit ca teatru de război, dacă Joe Rosenthal nu ar fi prins imaginea celor șase infanteriști ridicînd un steag. Este cu adevărat important să știm cine sunt ei? Odată intrați în star system-ul american, ei, asemeni vedetelor
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
ceremonios, odihnindu-ți gîndul. Alții, s-au contaminat de năravul orășenilor și desfid legile nescrise ale micilor comunități. Biserica săsească din Hoșman este o biserică romanică din secolul al doisprezecelea. Este impresionantă. O zărești de departe, apare și dispare odată cu nenumăratele curbe de pe șosea. Ajuns lîngă zidurile fortăreței care o înconjoară, începe căutarea prin sat. Cine are cheile? Îl găsim pe moșul blînd, dispus să ne deschidă incinta curții și biserica. Flori din toate semințele, flori mov, doar mov, sînt răspîndite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
Riri Sylvia MANOR Treceam pe lângă un palat, interminabil mastodont; treceam pe lângă masivele înspăimântător de asemănătoare clădiri cu nenumăratele obsedante ferestre menite să mă comprime la dimensiuni de gânganie neputincioasă; treceam pe lângă case comune țintuite peste groapa comună a caselor în care a fost aruncată de vie casa bunicii mele; case ucise ca oamenii; case care mi se alintau
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
de o mașină, la intersecția bulevardului Elisabeta cu Schitu Măgureanu". Supraviețuitorii exorcizează spaima, cu un prea relativ succes... Circularitatea vieții, ca un carusel din care nu se poate ieși alcătuiește tema unei povestiri cu navetiști - O gară, două gări - unde nenumăratele halte ale trenului personal, aceleași figuri feminin/masculine, urcând și coborând și iar urcând, în stații ce se înmulțesc rup timpul de contingențe, prefăcându-l în simplă durată. Călătoria se poate prelungi în eternitate, personajul nu mai coboară. Parcă pe
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
o pajiște cu palmieri, unde oceanul se întâlnea cu un fluviu, în mijloc fiind o insulă. Ieșise soarele și se înseninase, iar frunzele palmierilor înalți foșneau liniștit, totul părea luminat de un soare de primăvară și pe mal sclipeau cochilii nenumărate, udate de apa clipocind care se întindea limpede, pe nisip. În acea poiană a insulei unde fluviul se vărsa în ocean, se găsea un turn alb, care parcă avea menirea să păzească întinderile de apă până la orizont, și malurile râului
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care taie respirația și duce în spate spectacolul. Aș numi această montare "Mefisto". Fără nici o ezitare. Nu trebuie diminuată energia
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le aducă personajului său par inepuizabile, dramatice, conțin o anume tensiune care taie respirația și duce în spate spectacolul. Aș numi această montare "Mefisto". Fără nici o ezitare. Nu trebuie diminuată energia
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
mi-s/ decât iubire albă a spațiilor goale" (Iubire albă a spațiilor goale), ori "părea că nu sânge, rășină-nghețată mi se risipește-n artere,/ în oase - doar vânt" (Labirint). Veritabilul poet care este Ioan Flora poate fi reperat în nenumărate locuri de elecție ale acestei cărți lapidare, prin specifica sa rostire "mută", indisolubil legată de corelativele sale obiective, precum acea prăbușire (de două ori pomenită) a porumbeilor "stinși de sete", peste grădina cu fragi (Fragii); rostire care, aparent aceeași, figurează
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
amestec de prezență retrasă și de absență protectoare. Deși este invocat, din cînd în cînd, ca o figură tutelară, dacă nu chiar ca una de-a dreptul legendară, nu s-a întrebat nimeni în mod serios, în afara lui însuși de nenumărate ori, asupra locului pe care opera sa îl ocupă într-o posibilă geografie culturală. Este el un pictor răsăritean sau unul de factură occidentală? Faptul că nu a avut contacte directe cu arta europeană decît foarte tîrziu, iar la Paris
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
artiștii lumii, a ajuns și mai tîrziu, poate fi unul cu un impact real asupra opțiunii sale estetice? Acum, după ce opera sa a fost definitiv încheiată, ea însăși poate răspunde atît întrebărilor de mai sus, cît și întrebărilor care traversau nenumăratele meditații solitare ale artistului. Și răspunsul este unul categoric. Nici Parisul, nici călătoriile și nici un alt tip de experiență nu ar fi modificat hotărîtor topografia și spiritul acestei opere. în România anilor '30-'40, fără a avea aceeași anvergură și
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
niciunul nu a ratat un film cu gangsteri de la Bandele din New York la Cîrtița, recentul Glob de Aur, de la romanțiosul Nașul și A fost odată în America la Onoarea familiei Prizzi al lui John Huston pentru a nu vorbi de nenumăratele filme noir din epoca unui Chicago vegheat de umbra misterioasă a lui Al Caponne. Unde ne găsim cu filmul lui Ridley Scott? În nici un caz în psihologismul din Cîrtița lui Scorsese, film destul de previzibil construit pe o inversare de rol
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
depășirea orizontului național. În jurul unei mari opere se creează, cum spuneam, câteva tipuri de refugii, dintre care refugiile în biografia scriitorului și în contextul operei sunt cele mai frecvente. Când interpretarea operei pare epuizată, un alt refugiu îl constituie compilațiile. Nenumărate "comunicări științifice" din culegeri improvizate sau de la reuniuni didactice, academice sau zonale nu spun nimic nou, nu spun altceva decât ce au spus alții înainte, fără a fi citați predecesorii sau, pur și simplu, fără a fi cunoscute interpretările anterioare
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]