2,109 matches
-
șoptea atunci cuvinte liniștitoare și îi lua pulsul. O invita să bea apă zaharată, în care turnase o lingură de valeriană, dar Lenora respinge;, paharul, din care cădeau picături pe plușul verde pictat cu gouache ce acoperea masa. Lina, gospodină neobosită, le ștergea cu un șervețel brodat. Ochii Lenorei erau fixați pe fereastră, căutând poarta cea mare de intrare. Acolo era concentrată și privirea lui Mini. O strămuta numai câte puțin pe ceea ce se petrecea împrejur. Se uita acum la cele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
larg, al cărui șofer îi făcuse un semn masonic. Mi s-a spus că e clienta de noapte a unor localuri frecventate de străini, unde băutura, nu amorul, e un vițiu, și reputată prin ținuta ei cochetă și insomnia ei neobosită . . . Fixa așa, nopți după nopți, lichidul galben în paharele mereu umplute!. Cine știe ce capriciu al alcoolului sau ce trădare a somnului îi necinstise odată artificiul orgiilor sterpe. . . Mi-o închipuisem mai pală încă, cu o cingătoare invizibilă, defilând zveltă până la urmă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de ieri. - Da! Lenora vine la noi cu precădere și fără să mă măgulesc socot că se înțelege mai bine cu mine decât cu Lina, care o slugărește, urmă doctorul Rim. Mini simți că răbdarea-i se obosește față de disprețul neobosit cu care azi Rim copleșea pe Lina. Ar fi plecat, de nu s-ar fi apropiat sosirea chiar a Linei, pe care vrea să o vadă, o dorea chiar, ca si cum ocările lui Rim în lipsă o putuseră mâhni, ca și cum ele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și că nu e nevoie să o afle Rim dacă Lina nu i-a spus-o. Lina, probabil, păstrase secretă aventura verișoarei cu zugravul, pentru a ocoli aprecieri neplăcute asupra familiei. Rimul era cât se poate de moralist și predica neobosit. " Ce miop e omul, cu el!" gândea Mini. Ea nu credea pe Rim virtuos, fără să fi putut spune de ce. Nu numaidecât pentru că întrevăzuse ce formă avea trupul lui sufletesc. Nici pentru că doctorul admira exagerat plastica Lenorei și avea slăbiciune
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Motivul pentru care Doru socotea pe Lenora grav bolnavă era tocmai respingerea din ce în ce mai mare pe care i-o arăta lui. Nimeni ca el nu putea ști ce absurdă era o astfel de antipatie pentru el, care fusese obiectul unei pasiuni neobosite, obositoare chiar. Starea de acum a Lenorei nu putea fi decât anormală. Desigur că nici el nu își da seama exact de mărimea dezastrului. Cuprins de întîmplări, nu avea răgazul să vadă toată schimbarea făcută în așezarea lăsată de părinții
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cuvintelor. Deci se cuvine, deși la sfârșit nu și în ultimul rând, un semn de admirație față de realizatorul desenelor: Mihai Catruna. închei extrem de succinta prezentare a celor care prin cuvânt au zidit această lucrare, mulțumindu-le și lor dar și neobositului Nicolae Stancu pentru această carte care ne aduce într-o firească relație de cauzalitate între versul frumos curgător și marile noastre frământări ideatice. Acea relație pe care poeții o dezvoltă cu o adevărată voluptate a căutării sensurilor frumuseții gândului-cuvânt. Așa
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mea deschide porți de fier Și lacăte și lanțuri, din peisaje pier; Tu mă primești la tine, și îndoieli dezleg Deși, eu, pentru nimeni, nu am un ochi întreg ... Umbre în singurătate Lumini și umbre ne-nconjoară în dansul lor neobosit, Ne plânge doru-n asfințit, Un răsărit ne mai doboară. în brațul drept păstrez o stea Să-ți lumineze pașii goi; în umbrele ce plâng în noi Un cer ți-aș râde, de aș avea. Și flori de măr pe la răscruci
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rezistenței noastre. De ce? Pentru că ne asumă și pe noi, și ne recunoaștem astfel în el, ca indivizi și ca națiune; pentru că, poate, așa, va face din noi niște oameni totdeauna treji, cu puterea de a răspunde fără panică oricărei surprize. NEOBOSITA INVENTIVITATE A TIPULUI INFECT Îmi vine în minte o întîmplare pe care n-am s-o folosesc niciodată în literatura de ficțiune, pentru simplul motiv că face parte din acele incidente de viață pe care oricum ai încerca să le
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
apoi se Învârteau să se tragă mai aproape de casele lor. Însă pe șaua din spate a fioroasei capturi de război Își propteau femeieștile rotunjimi și economiste, inginere, contabile, doctorițe aruncate cu serviciul În Satul cu Sfinți ori prin altele dimprejur. Neobosita mașinărie nemțească nu se strica aproape niciodată și, chiar dacă Înghițea benzină cu nemiluita, nu treceau două zile la rând - poate, câteodată, numai iarna - fără ca Socol cel tânăr să plece cu ea cine știe pe unde. Băieții de școală, tinerii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lectica a alunecat pe cărarea abruptă, iar Seniorul Kanbei a căzut rău. N-a făcut decât să râdă, ca și cum l-ar fi distrat. De ce plecase Kanbei în primele linii pe ploaia aceea? Ca de obicei, Hideyoshi era impresionat de spiritul neobosit al lui Kanbei. Toranosuke se retrase în camera alăturată și puse lemne pe foc. Odată cu ploaia, țânțarii apăruseră și, în seara aceea, erau deosebit de supărători. Focul încălzea și mai mult atmosfera deja înecăcioasă, dar cel puțin afuma și țânțarii. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tulburi ale unui ’90 postdecembrist... Așa se face că din 1992 o rută Bârlad-București-Paris și retur se deschide pentru profesorul Alexandru Mânăstireanu, călătoriile sale - cu avionul, autocarul ori trenul, deschizându-i calea spre o lume accesibilă până atunci doar livresc: neobositul bârlădean va străbate Parisul în lung și-n lat, va deveni familiar cu monumentele celebre, va călători în alte regiuni ale Franței, în Belgia, la nepot și strănepoți, dar și în Italia - la Veneția, Florența, și nu numai. Din frumoasele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de pe tot cuprinsul țării, menținând trează conștiința națională a românilor de pretutindeni. Sper ca modesta mea prezentare să-și atingă scopul propus de a trezi interesul pentru volumul pus în discuție, cât și mai ales asupra întregii activități publicistice a neobositului, talentatului și împătimitului cercetător al presei noastre românești. Notă. Simplă coincidență? Poate... sau omul, în mod involuntar face exact ceea ce trebuie pentru un anumit moment al existenței sale?? Sâmbătă, 6 octombrie 2007, fără să fi reținut cu exactitate data de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
află în miezul acestei grandioase manifestări de suflet. Un adevărat și grăitor semn al prețuirii de care se mai bucură încă truditorii din domeniul cuvântului scris, acolo în ȚARA de SUS a MOLDOVEI. Călduroase și binemeritate felicitări orașului DOROHOI și neobositului autor. Al. Mânăstireanu, „Elanul”, Nr.72, febr.2008 *** Remember Octavian Stoica sau O comemorare la Casa memorială „Octavian Stoica” Joi, 8 octombrie a.c., între orele 9-11, a avut loc o adunare cu scopul de a ne reaminti despre acela care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
analizează activitatea până la momentul actual. Și o noutate de ultim moment: Vasile Fetescu abordează o nouă direcție în scrisul său: fabula, cu referire directă la aspectele morale negative ale originalei noastre tranziții. Exemplific doar prin “Seducție” și „Paradox”, semn că neobositul confrate scriitor mai are încă destule resurse pentru a ne mai oferi valoroase și atractive pagini literare. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.3(32), trim.III, 2008 *** Păcală și ai săi, de Ion Popescu-Sireteanu Încă de la început, autorul ne previne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
capul cu mândrie și să zâmbești la soare, fiindcă azi 10 decembrie 2010, poate fi considerată o dată de cotitură în existența ta milenară, dată ce merită a fi înscrisă cu litere de aur în istoria României, data când, iubitul și neobositul nostru cârmaci pe valurile existenței noastre ca popor, inestimabilul fost tovarăș, acum dom’ Președinte al României, Traian Băsescu, ne-a anunțat că în sfârșit după veacuri, sau chiar milenii de când suntem, am putea spune, vasalii unui căpcăun tiranic numit stat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Diaconescu de la OTV, care dacă ești productiv, face 1001 de episoade cu tine, de o dai pe spate pe Elodia, cu tot cu Cioacă al ei. Deci pot să-l asigur pe noul meu prieten, că după câte se observă, fac demersuri neobosite pentru a intra și eu în rândul celor cunoscuți. Deocamdată sunt la stadiul teoretic, stadiul prospectărilor. De aceea vă rog să-mi urați succes, sperând ca societatea aceasta să rămână tot așa de dezorientată ca și până acum, fiindcă în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cer din care abia așteaptă flămânzii să se înfrupte. Zi de zi, întrebările cresc și se înmulțesc miraculos, așa cum Mântuitorul a înmulțit vinul nunții din Cana Galileii. -Suntem noi mirii?... Suntem nuntașii?... Nu știu!... Eu caut doar răspunsuri. Îmi zângănesc neobositele metanii, cu un zgomot asurzitor care se sparge în liniștea sacră a capelei. Oamenii își descoperă pentru o clipă fețele, mă privesc sfidător. O astfel de liniște nu trebuie tulburată de un mănunchi înnegrit de metanii, par să-mi reproșeze
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
iar urât. Odihnește-te.Treacă cu noaptea, zicea mama, făcându-mi cruce. Noaprea trecea, dar venea alta și alta. Ziua, noi, copii satului, porneam tăcuți spre iaz și priveam înfiorați de departe lucruri pe care nu le înțelegeam.Un furnicar neobosit. Săpau, cărau pământul cu roabele sau cu căruțele, tăcuți ca zilele de post și veșnic adânciți în gânduri, priveau spre noi de sub frunțile brăzdate de riduri adânci și pline de boabe de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
drept o aripă albastră de fluture, de toată frumusețea. Gândesc: “ciudată le-oi părea oamenilor de azi înainte”. Gândul mi se stinge în alte gânduri care-mi bat ca nebunele la poarta sufletului. Aripa de fluture aduce mângâiere și împarte neobosită stihuri necântate visătorilor nemângâiați. Trebuie să te trezești devreme, să te așezi la rândul din fața casei mele și să aștepți să treacă timpul. Un circar (mi-e prieten), cu chip de cioclu, întoarce clepsidra când e nevoie și gândește batjocoritor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în România, unde era acreditat în 1907, ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, funcție deținută până la semnarea de către România a tratatului de alianță cu Antanta (4 august 1916), când a fost pensionat. Prieten loial al românilor, a fost un luptător neobosit pentru stabilirea unor relații sincere între Franța și România, având o contribuție recunoscută la reorientarea politicii românești, premisă a întregirii naționale a poporului român. În timpul grelelor tratative purtate de guvernul român cu puterile Antantei, Blondel a susținut dreptatea cauzei naționale
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
urmașii tăi o nouă generație de alcoolici. NU, a urlat Neil. Nu-i adevărat! Sunt un om complet diferit de ceea ce a fost tata. —îți bați nevasta exact la fel cum o bătea tatăl tău pe mama ta, a continuat neobosită Josephine. Iar Gemma - e fiica ta cea mai mare, nu-i așa? - probabil că încearcă să-i acopere urechile lui Courtney, ca să nu audă bătăile. Exact așa cum făceai și tu cu frații și surorile tale. Neil ajunsese în pragul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tine atâtea droguri încât a fost nevoie să fii spitalizată. Cuvintele lui Josephine au răsunat în camera tăcută, iar pe mine m-a cuprins un val de groază. —Ai zăcut în spital, la un pas de moarte, m-a presat neobosită Josephine. Din cauza drogurilor cu care ți-ai umplut trupul. Ți se pare ceva normal? Era straniu, dar, până în clipa aia, nu mă gândisem serios la așa-zisa mea supradoză. —N-am fost la un pas de moarte, am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aici, în seara asta. A urmat o explozie de aplauze furtunoase, iar mie mi s-a umplut inima de mândrie. — Există o singură persoană căreia chiar trebuie să-i mulțumesc - persoana care a văzut potențialul cărții și care a muncit neobosită ca s-o realizeze. Această carte îi aparține în aceeași măsură în care îmi aparține mie. Claire Truman, editoarea și prietena mea - Claire, vrei să vii aici, te rog? Eu am rămas împietrită, în vreme ce marea de oameni se despărțea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pedepse mai există încă - n-or să-l descurajeze. Dați-i libertatea și el va aplica talentele sale proaspăt descoperite la Colegiul Tehnic. Va lua parte cu încântare la întâlniri de comitete și le va reduce la disensiuni prin adoptarea neobosită a oricărei poziții, cu condiția ca ea să fie cât mai cotradictorie față de opinia generală. La urma urmei, cursa nu se câștiga prin viteză, ci printr-o inconsecvență ilogică iremediabilă, iar viața era toată numai accident, anarhie și haos. Regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în grabă spitalul, clinica și facultatea și să se retragă la un mic spital de țară, pierdut între nămeți și dealuri. Protejat, spera, astfel. Să le povestească cum se ocupase filozoful de cele lumești, de creșterea copiilor? Ca o doică, neobosită a-i hrăni, spăla, înveseli, nu doar a le propune lecturile și incertitudinile. Să le spună că ea însăși rămăsese, mereu, un fel de copil al lui Marcu Vancea? Cui să-i vorbești despre ceea ce fusese în urmă, cândva, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]