1,257 matches
-
epocii moderne. Bogăția vocabularului publicistic este evidențiată de tratarea lexicometrică a corpusului jurnalistic, care a evidențiat un număr de 92894 de forme lexicale, dintre acestea 4933 fiind comune cu vocabularul artistic. O pondere însemnată în structura lexicului publicistic o dețin neologismele, provenite îndeosebi din franceză, italiană și germană. Preocupat de corecta receptare a cuvintelor de origine străină, Eminescu semnalează frecvent valorile semantice ale acestora: Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăți de marmură
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
valorile semantice ale acestora: Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăți de marmură, de piatră colorată, de sticlă sau de lut ars, colorile naturei"402. Analizând structura vocabularului eminescian, din perspectiva ponderii neologismelor, Otilia Dragomir clasifică împrumuturile latino-romanice din publicistică, în funcție de aria semantică pe care acestea o circumscriu, în șapte clase semantice 403: a) politică: acredita, admonițiune, amendament, atentat, cameră, coaliza, comunard, conivență, conservatism, constituțiune, convoca, decret, delegat, dinastie, diplomat, edict, electivitate, electorat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
atracțiune, barbarie, calomnie, catilinar, colosal, compromis, conduită, decepțiune, denatura, desfigura, dualism, duplicitate, echilibru, eufemistic, febril, flagrant, flotant, funebru, funest, gregar, imoralitate, impetuos, magnificență, maltratare, munificență, odios, onestitate, oportun, predilecție, rapacitate, rudimentar, rutinar, sporadic, stereotipie, stupid, vigilență ș.a. Mare parte dintre neologismele folosite de jurnalist aparțin limbajului politic și ele sunt perfect adaptate sistemului limbii române: a adera, apodictic, atavism, autonomie administrativă, buget, a capitaliza, contribuabil, reformator, ingerință, integritate, justițiabil, lege organică, legiuitor, memoriu, neutralitate, a pacifica, a pleda, politică protecționistă, prerogativă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a adera, apodictic, atavism, autonomie administrativă, buget, a capitaliza, contribuabil, reformator, ingerință, integritate, justițiabil, lege organică, legiuitor, memoriu, neutralitate, a pacifica, a pleda, politică protecționistă, prerogativă, proletarizare, a promulga, protectorat, putere beligerant, reședință, a stipula ș.a. Alături de numărul mare de neologisme, publicistica eminesciană înregistrează numeroase forme lexicale arhaice și regionale: a condemna, curagiu, cu osebire, disculț, a dizbate, a hrăpi, iașeni, împlerea, împrotiva, a închizășui, a încunjura, îndușmănire, mulțămire, nimărui, obicinuit, păharnic, rumpere, sumuțare ș.a. Utilizarea lor este generată de contexte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un moratoriu, adică suspenziune de plăți în prevedere unor complicațiuni și mai mari, (s.n.) 2) sunt opriți toți bărbații de la 18-40 ani de a ieși din țară, 3) s-au escris împrumutu[l] forțat"406. Comparativ cu ponderea însemnată a neologismelor în publicistica eminesciană, consecință a necesităților de adaptare a limbajului publicistic la noile realități ale timpului, arhaismele, fără a înregistra o prezență masivă în scrisul jurnalistic eminescian, conferă valori expresive textelor, iar ocurențele în vecinătatea neologismelor devin surprinzătoare pentru cititor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu ponderea însemnată a neologismelor în publicistica eminesciană, consecință a necesităților de adaptare a limbajului publicistic la noile realități ale timpului, arhaismele, fără a înregistra o prezență masivă în scrisul jurnalistic eminescian, conferă valori expresive textelor, iar ocurențele în vecinătatea neologismelor devin surprinzătoare pentru cititor. De multe ori, prezența arhaismelor este însoțită în aceeași frază de echivalentul neologic al acestora, contribuind astfel la dezambiguizarea semantică a discursului: "Căci nouă ni se pare că oricât de identică ar fi expresia, nimărui nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Nu te-ntreb unde-ai șters ciubotele. Unde ai învățat?"469. Pamfletul cu adresă individualizantă se transformă, în fragmentul citat, în critică mânuită cu o mare plasticitate verbală. Valoarea expresivă constă în maniera simplă de a traduce, fără prea multe neologisme, într-o limbă la îndemâna cititorilor, marile abstracții. Ideile gazetarului sunt puse în scenă cu o proverbialitate care amintește de Ion Creangă sau de Anton Pann. Mijloacelor dramatice de concretizare a ideilor li se adaugă o serie întreagă de mituri, istorii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să intre într-un fel de pat procustian, remarcăm eforturile de înnoire, de modernizare și de specializare a mijloacelor de exprimare specifice limbajului politic al epocii. Identitatea stilului publicistic este construită în principal de caracteristicile vocabularului, de ponderea însemnată a neologismelor, dar și de dimensiunea metadiscursivă, menită să faciliteze accesul opiniei publice la conținuturi. Analizând stilul jurnalistic din veacul al XIX-lea, Al. Andriescu 494 semnalează o serie de trăsături specifice: * cultivarea relațiilor sinonimice; * numărul mare de îmbinări cu caracter fix
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
langage, Michel Houdiard Editeur, Paris. Dewitte, Jacques, (2007), Le pouvoir de la langue et la liberté de l'esprit. Essai sur la résistance au langage totalitaire, Éditions Michalion, Paris. Dobrogeanu-Gherea, C., (1956), Studii critice, E.S.P.L.A., București. Dragomir, Otilia, (1993a), "Observații asupra neologismelor latino-romanice în publicistica eminesciană" (I), în Limba română, nr. 5, pp. 237-245. Dragomir, Otilia, (1993b), "Observații asupra neologismelor latino-romanice în publicistica eminesciană" (II), în Limba română, nr. 6, pp. 293-300. Dragoș, Elena, (2000), Introducere în pragmatică, Casa Cărții de Știință
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Essai sur la résistance au langage totalitaire, Éditions Michalion, Paris. Dobrogeanu-Gherea, C., (1956), Studii critice, E.S.P.L.A., București. Dragomir, Otilia, (1993a), "Observații asupra neologismelor latino-romanice în publicistica eminesciană" (I), în Limba română, nr. 5, pp. 237-245. Dragomir, Otilia, (1993b), "Observații asupra neologismelor latino-romanice în publicistica eminesciană" (II), în Limba română, nr. 6, pp. 293-300. Dragoș, Elena, (2000), Introducere în pragmatică, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca. Drăgan, Gheorghe, (1990), "Demnitatea cuvântului", în Cronica, nr. 2, p. 7. Ducrot, O., (1972), Dire et ne
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
p. 137. 399 Ibidem, p. 319. 400 Mihai Eminescu, Opere XII, p. 112. 401 Emile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, traducere de Lucia-Magdalena Dumitru, Editura Teora, București, 2000. 402 Mihai Eminescu, Opere IX, p. 106. 403 Otilia Dragomir, "Observații asupra neologismelor latino-romanice în publicistica lui Mihai Eminescu", în Limba română, nr. 6, 1993, pp. 287-299. 404 Vasile Ilincan, Mihai Eminescu publicist, Editura Universității, Suceava, 2006, p. 83. 405 Mihai Eminescu, Opere IX, p. 259. 406 Ibidem, p. 108. 407 Mihai Eminescu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
totodată importanța acestora. În limba română există o variantă destul de veche a acestui termen. Latinescul oratio a dat în românește „urăciune”. Cât despre formele „orație”, „urație”, întâlnite în secolul al XVIII-lea în scrierile cronicarilor, acestea derivă din polonezul oracya. Neologismul polonez a fost concurat în epoca influenței grecești de cuvântul encomion. De aici și cumulul de înțelesuri pe care îl capătă noțiunea, însemnând nu numai o. de nuntă, ci și o. de înmormântare. Sensul de bază, aflat și în Învățăturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
ridicate în multe din domeniile culturale, dar și ale vieții de zi cu zi fac din acest fenomen unul demn de luat sub lupa analizei serioase. Preluându-l pe Ihab Hassan, este momentul să facem trecerea de la tratarea postmodernismului ca neologism sau clișeu la cercetarea atentă a textualității sale. Modurile de scriere și tehnicile discursive utilizate de către reprezentanții unui curent vor reprezenta întotdeauna repere valoroase în vederea identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică, societate. Studiul își propune să descrie o serie de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Bennington, Jacques Derrida, Éditions du Seuil, Paris, 1991, p. 36. 61 Jacques Derrida, De la grammatologie, Les Éditions de Minuit, Paris, 1967, p. 64. 62 Se consideră că termenul a fost utilizat pentru prima dată de către René Berger; el reprezintă un neologism francez, care a intrat în uz la începutul anilor '70 în legătură cu studiile media. În ceea ce privește lucrările lui Baudrillard, termenul este utilizat pentru prima dată de către teoreticianul francez în Pour une critique de l'économie politique du signe, Gallimard, Paris, 1972, p.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Lexicon de conversație, din care a apărut o fasciculă în 1842. Dar principala sa lucrare lexicografică rămâne Disionăraș românesc de cuvinte tehnice și altele greu de înțeles (1851), unde siguranța și simțul limbii se reflectă în ideile referitoare la adaptarea neologismelor. Definițiile date unor termeni (roman, romantic ș.a.) oferă indicii despre stadiul de început al teoriei literaturii la noi. Contribuția de folclorist a lui S. este o broșură din 1851, Pepelea sau Trădiciuni năciunare românești. Influențat de direcția pașoptistă, autorul consideră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
vie a poporului se poate manifesta pe linia formalismului și naturalismului. Disprețul acesta poate lua Însă și alt chip: În locul unei false și periculoase «Îmbogățiri» a limbii literare prin utilizarea abuzivă a expresiilor triviale și de jargon, a regionalismelor, arhaismelor, neologismelor, apare tendința de a «simplifica» limba. (Ă). În versurile lui Tulbure de pildă, izbucnesc la fiece pas «fanfare de lumini», cresc «holde de bucurii», flutură pretutindeni steaguri, Înlocuindu-se astfel prin șabloane convenționale bogăția vieții. (Ă). Eugen Frunză repetă inutil
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
face cu analiza versurilor. (Ă). În alte articole se cultivă o exprimare pretențioasă, când doctă, „academică”, când artificial lirică, pe cât de „meșteșugită” pe atât de răsuflată. (Ă). Preferința pentru exprimarea savantă, constând În Întrebuințarea unor fraze lungi, Încărcate, și folosirea neologismului chiar dacă se găsește termenul neaoș corespunzător, se vede În articolul Teoria leninistă a reflectării și spiritul de partid În cultură (Pavel Apostol). Iată câteva fraze culese Întâmplător: «Expluzarea ideilor morale din artă coincide cu momentul primelor manifestări conștiente ale proletariatului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acest studiu, e critica culturii, a societății și a literaturii în genere, și nu critica literară cum o înțelegem acum, adică critica scriitorilor. Ultima manifestare a acestui spirit critic e articolul dlui Maiorescu - ultimul reprezentant al școalei critice moldovenești - În contra neologismelor, scris în 1881, care, dacă nu ni se ia în nume de rău acest pedantism, e data când, cu proclamarea regatului, România modernă era creată. Ceea ce a scris după aceea dl Maiorescu e critică literară. Activitatea critică a lui dl
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
limbei române (1866), Poezia română (1867), Contra școalei Barnuțiu (1868), Limba română în ziarele din Austria (1868), În contra direcției de astăzi în cultura română (1868), Observări polemice (1869), Direcția nouă (1872), Beția de cuvinte (1873), Răspunsurile "Revistei contimporane" (1873), În contra neologismelor (1881). Celelalte articole, de după 1881, Caragiale, Eminescu, Poeți și critici, În lături!, Contraziceri etc. sunt articole de critică literară. Încât, încă de la 1881, "Maurul" a crezut de cuviință că-și "făcuse datoria". O spune însuși dl Maiorescu: " În proporția creșterii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
își dă seama și un antilatinist din vremea aceea, V. Alecsandri 2 , dar acest curent, tot purificând limba, tindea la desființarea ei. Pe de altă parte, contactul cu civilizația franceză pricinuind o puternică invazie de elemente franceze, pe lângă cele necesare - neologismele - se îmbulzesc o mulțime de cuvinte de prisos, barbarismele. Primejdia desființării limbii românești a fost mai ales în vremea vechii critici moldovenești: pe vremea când Laurian, Pumnul, Eliade și alții căutau că schimbe limba. Acel care, 1 Specialistul român, p.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
expresiile muntenești ca mai "străine". Un alt izvor din care ei scot cuvinte și forme ale cuvintelor e literatura bisericească veche. (Ei scriu, de pildă, beserecă etc.) Ei își fac un punct de onoare de a întrebuința cât mai puține neologisme, este o emulație între dânșii ca să găsească echivalentele românești ale neologismelor, și dorința lor supremă este a scrie o bucată întreagă fără nici un neologism... Acești reprezentanți ai "proletarilor" au fost cei mai "țărăniști" și mai "moldovi-nești" oameni. Stilul lor mișună
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
scot cuvinte și forme ale cuvintelor e literatura bisericească veche. (Ei scriu, de pildă, beserecă etc.) Ei își fac un punct de onoare de a întrebuința cât mai puține neologisme, este o emulație între dânșii ca să găsească echivalentele românești ale neologismelor, și dorința lor supremă este a scrie o bucată întreagă fără nici un neologism... Acești reprezentanți ai "proletarilor" au fost cei mai "țărăniști" și mai "moldovi-nești" oameni. Stilul lor mișună de "hăul", de "jariștea", de "pojarul" etc... Închipuiți-vă, în Apus
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pildă, beserecă etc.) Ei își fac un punct de onoare de a întrebuința cât mai puține neologisme, este o emulație între dânșii ca să găsească echivalentele românești ale neologismelor, și dorința lor supremă este a scrie o bucată întreagă fără nici un neologism... Acești reprezentanți ai "proletarilor" au fost cei mai "țărăniști" și mai "moldovi-nești" oameni. Stilul lor mișună de "hăul", de "jariștea", de "pojarul" etc... Închipuiți-vă, în Apus, pe socialiști (șreprezentanți ai proletarilor) făcând școli lingvistice și literare țărăniste, făcând din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Și culegând expresii și forme din textele vechi religioase! Din acest punct de vedere, socialiștii sunt adevărați urmași ai lui Alecu Russo, care - mai mult decât oricare alt critic, decât chiar Kogălni-ceanu, căruia Russo îi bănuiește că întrebuințează prea multe neologisme în Steaua Dunării - a fost împotriva oricăror schimbări și înnoiri în limbă, rugîndu-se de no vatori să lase românilor "limba asta așa grecită, turcită", cum s-a format în cursul vremii 1 . Acest arhinaționalism lingvistic și literar al reprezentanților "proletariatului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și că limba din el ar putea să devină limba urmașilor îi provoacă o adevărată spaimă 1 . Intrând în detalii, el recomandă Academiei să nu fie riguroasă în alegerea cuvintelor românești și în etimologism și să nu fie "prodigă" în neologisme 2. Să nu fie riguroasă în alegerea cuvintelor, căci slavonismele - mai ales de ele era vorba - sunt justificate prin uz, și dacă le-am alunga, am răpi originalitatea limbii române, care, în deosebire de alte limbi romanice (care sunt latine
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]