4,631 matches
-
Mă bucur, nici nu știți cât mă bucur, de câte ori veniți la noi, domnule judecător. Dar cum puteți lipsi de la serviciu tocmai acum în săptămâna mare? - Se mai poate, doamnă... așa câteodată, zâmbii. Ana mă privea ca din altă lume. - Pari neschimbat! - E o părere, răspunsei și ochii mi se fixară într-ai ei, neverosimil, neputând să se smulgă acelei atracții nemaipomenite, din lungimea timpului când venisem aici prima dată, încât se auziră - pentru urechile noastre - între noi, zgomote de înnebunite foșniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rachetelor americane cu încărcătură nucleară din Turcia. De pierdut, a avut de pierdut și Cuba, peste capul căreia s-au purtat negocieri între S.U.A. și U.R.S.S., iar Cuba a trebuit să cedeze S.U.A. teritoriul Guantanamo, situație ce a rămas neschimbată până în ziua de azi și probabil că așa va rămâne și după dispariția lui Fidel Castro. * * * În acest an, se împlinește o jumătate de secol de la vizita în Indonezia, Birmania și India. S-au schimbat multe, mulți oameni s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
într-adevăr foarte frumos - e tot pe-atât de înnebunit după Treakil, pe cât este și după Jacqui. Totuși, nu se poate nega că mai este încă un viorrr între ea și Joey Ciufutul, așa că, cine știe... Rachel și Luke sunt neschimbați; doi aiuriți fericiți și mângâietor-delicați. La lucru, totul merge bine, cu excepția faptului că alde Koo/Aroon și celelalte alcoolice de la EarthSource se țin iar de capul meu. Am mers la un bal de binefacere cu Angelo - ca prieteni doar - pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care nu le vor regăsi în pribegie. Singura lor rațiune de a trăi este de a se gândi că în curând, datorită marelui sultan sau Providenței, își vor regăsi casa, culoarea pietrelor ei, miresmele grădinii ei, apa fântânii ei, intacte, neschimbate, ca în visele lor. Ei trăiesc astfel, vor muri astfel, și fiii lor vor face la fel după ei. Poate că va trebui să se încumete cineva să le spună că trebuie să privească înfrângerea în față, poate că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe gladiatori și să-i cumpere. Am pus să se scoată fântânile și plantele din grădină și am făcut arena asta. Restul vilei l-am transformat în locuințe pentru doctores, infirmerie, săli de arme... Doar băile și bucătăriile au rămas neschimbate. Pivnițele au devenit celule pentru gladiatori. — Ai dreptate că vremurile se schimbă, bătrâne. Proculus se îndepărtă de balustradă și îi oferi brațul lui Manteus, care era mai înalt cu un cap decât el. — Hai, sprijină-te de mine. Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să toarne dulceață în cuvinte. Ca și cum l-ar fi strâns la piept cu toată căldura. — Păi tocmai aici e frumusețea, am spus eu. Corect. Martin păstrase ideile principale din scenariul lui Doris Arthur. Cu excepția câtorva transformări de structură, totul rămăsese neschimbat. Personajele nu erau cu nimic mai puțin meschine și venale, acțiunea rămăsese la fel de sordidă și compromițătoare. Martin reușise însă să întrețeasă prin intermediul rotației lungi monologuri, în care fiecare din cele patru stele era lăudată după toate rigorile artei, scuzată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și folositoare, altele sunt abia la început, sau sunt în proiect. Uneori, una din încăperi apare ca nesigură sau neîncăpătoare pentru noile descoperiri, motiv pentru care ea este părăsită sau reconstruită. Dar întregul edificiu are o temelie solidă: aceasta rămâne neschimbată, deși deasupra au loc modificări. Rolul profesorului de fizică este acela de a arăta elevilor planul acestei construcții, de a-i face să înțeleagă ceea ce s-a făcut până acum și chiar ceea ce se află încă în lucru. Aceasta încearcă
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
în care e‐ ncrustată, în alfabet unic, viața mea și a fraților mei, cu toate urcușurile și căderile, cu toate bucuriile și durerile. Buzele‐i, odinioară rumene și calde, acum tremură ușor murmurându‐ mi numele mic cu sfială, iar ochii - neschimbate mărgăritare - mă‐ nvăluie-n lumina lor plină de iubire și înțelepciune. Mâinile sale înăsprite de muncă și ani, sunt simbolul generozității și dăruirii absolute cu care ne‐ a ocrotit pornirea pe albiile mari ale vieții. Această pecete a mucenicilor o sărut
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
trecutul ei. A fost o plecare în pripă, dar pe atunci cei doi se îndepărtaseră deja unul de celălalt de când Vultur-în-Zbor refuzase să bea elixirul galben. Pentru el fusese cam neplăcut s-o vadă pe Prepelicar împietrită la o vârstă neschimbată, cu celulele reproducându-i-se perfect în fiecare zi, fără să-i cadă vreun singur fir de păr care să nu-i fie înlocuit de unul nou. Și pentru Prepelicar spectacolul oferit de fratele ei mai mic, care creștea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel vechi, care zăcea închis într-un colț. Acolo stătea zăvorât trecutul, trecutul ei, neschimbat, de neschimbat. Se așeză jos și îmbrățișă cufărul, șoptindu-i. — Este ieri, murmură. în fiecare zi este ieri, deci fiecare zi e fixă. TREISPREZECE Vultur-în-Zbor, sensibil la schimbările din atmosferă, înțelese că Virgil Jones cel din dimineața aceasta era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o lăsară în colibă și o luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel vechi, care zăcea închis într-un colț. Acolo stătea zăvorât trecutul, trecutul ei, neschimbat, de neschimbat. Se așeză jos și îmbrățișă cufărul, șoptindu-i. — Este ieri, murmură. în fiecare zi este ieri, deci fiecare zi e fixă. TREISPREZECE Vultur-în-Zbor, sensibil la schimbările din atmosferă, înțelese că Virgil Jones cel din dimineața aceasta era un om diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tale nu pot șterge nici unul din cuvintele scrise acolo. Nici lacrimile, nici stafia vreunui vultur. Sigur, sigur, sigur, la fel de stabil în fluidul anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul căscat al timpului. Uite, lumânările, servitoare devotate ale zeului, ale zeului nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc, inaccesibil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează-l, chitit, împăturit, același pe vecie, lume fără sfârșit, bărbații noștri. Mântuiește-mă, Iisuse, pune-l într-un cântec pe grasul cu nume grecesc, virgil, virgil, răspunde-mi că da. Sunt pe jumătate nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Și cum ar putea să plece, să se întoarcă la toată durerea aia? Aici rănile sunt închise, durerea pe jumătate vindecată, aici este în siguranță, iar eu sunt aici ca să-l fac să se simtă astfel, în siguranță, în viața neschimbată și neschimbătoare de zi cu zi. Nici un vultur nu-l poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nevăzut a terminat de scris. închide cufărul, pune deoparte lucurile copilărești, gata, s-a terminat, el rămâne și nimic nu se va schimba nimic nimic nimic nimic n-o să schimbe asta iar noi vom rămâne virgil și dolores stabili și neschimbați în cleiul dragostei. Scumpule, sărmane gropar jones, atâtea lucruri rămân uitate în el, povara trecutului și a faptelor sale face ca prezentul să nu se schimbe. Virgil, virgil, răspunde-mi că da. Uite, cufărul, închis, sigur, nemișcat, stabil. Mângâie-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Mătură prin cameră și strânse masa, făcu sul rogojinele de papură și șterse de praf balansoarul, ațâță jarul și umplu oala cu apă și rădăcini, apoi începu să pregătească masa pentru doi. Nu erau decât ei doi, solizi ca stânca, neschimbați precum încăperea aceea, Dolores O’Toole și Virgil Jones, Virgil O’Toole și Dolores Jones, Virgil Dolores și Jones O’Toole, Virgil O’Dolores și Dolores O’Virgil. Ca doi ciudați: William Fitzhenry și Henry Fitzwilliam. Chicoti în timp ce muncea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sub ei, iar stropii de apă îi împroșcau cu sare pe obraji, înțepându-i și răcorindu-i. O mare de cețuri, nori și valuri cenușii, ondulate, ascunse în spatele pânzelor. O mare pe care să te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea nimic. Virgil Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înșiși. Astupă gropile, gropar, a spus Flann O’Toole și ceremonia a luat sfârșit. înainte ca adunarea să se împrăștie s-au întâmplat trei lucruri, care au dovedit că, în ciuda discursului funerar al Irinei, K nu urma să rămână complet neschimbat. Primul din ele s-a petrecut atunci când Elfrida a mers la Irina și i-a spus: — îmi pare rău. Irina a privit-o cu un dispreț acumulat vreme de generații și i-a răspuns: Nu vorbesc cu curvele. Elfrida, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Din cauza schimbării de anotimp, renunțase la pantalonii de catifea pe care îi purtase iarna pentru unii din pânză, tot de un bej murdar, iar vesta era mai degrabă din puf de mătase decât din catifea. Dar jacheta din stofă era neschimbată, un element de stabilitate într-o lume în mișcare. —Sam și cu mine am avut o discuție fascinantă, a spus Adrian, ceea ce mi s-a părut cam exagerat. Dar fu pus la pământ de exclamația lui Duggie în timp ce se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mă parcă la ce ar trebui să spun. Obișnuiam să vin din când în când pe aici pentru a-l vizita pe domnul Charles de Groot la apartamentul 3c. Am tușit. —Mai târziu de ora șapte. Fața i-a rămas neschimbată, dar a înclinat capul într-o parte, ca un semn că ar trebui să continui. Sunt într-o situație destul de jenantă, i-am zis, coborându-mi vocea. Domnul de Groot din păcate, cum probabil știți, a murit. Mi-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de teribilă indignare încât mai că-și dă sufletul în răgete atotputernice. N-a venit unul ieri la slujbă și azi abia se ține pe picioare, mi se pare că prind a pricepe de unde vine indignarea urlătorului. Veche și de neschimbat greșeală a celui care bea în zi de leafă. N-am cum să-l compătimesc. El singur și-a făcut-o. Nici urletele insului nu mi se mai par de nesuportat. În fond, își are și el problemele lui, furiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toate. CÎteva zile la rînd, Julián a rămas ascuns În apartamentul din Ronda de San Antonio, În timp ce pălărierul cutreiera orașul Încercînd să ia urma Penélopei. Își petrecea zilele În vechea lui cameră, care, Întocmai cum Îi promisese tatăl său, era neschimbată, deși acum totul părea mai mic, ca și cum casele și obiectele s-ar micșora cu timpul, ori poate că la mijloc era numai viața. Multe din vechile sale caiete erau tot acolo, creioane pe care Își amintea că le ascuțise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mult decât așteptam. Îmi pare bine că nu era un răspuns, ci doar o scrisoare. I just got your beautiful letter and I love you more. You are a really super-male! (No vulgar remarks, please!) Eram convinsă că totul e neschimbat și rămâne așa, că exiști, că ceva din tine dăinuie. Apoi (sunt foarte fericită) apoi m-a străpuns Îndoiala obișnuită, cu totul că nu voiam să mă las influențată de Împrejurări și de timp (de faptul că nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de razele lunii.) Bineînțeles că traseul acestei linii de separare a unui instinct primar (cel de conservare) de un altul achiziționat (cel de proprietate) este diferit de la o persoană la alta, dar media obținută prin suprapunerea lor pare să fie neschimbată Într-un mod de producție dat. Au dreptate domnii examinatori să se uite la mine În mod ciudat! Și pentru o clasă socială determinată, de asemenea, ea pare să fie fixă. Vreau să spun că oricine se depărtează prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu vor învinge, ci vor fi mai mult decât învinși, vor fi striviți. Nici în contra mișelului și a armelor lui mișelești să nu întrebuințeze mișelia pentru că de vor învinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Mișelia va râmâne neschimbată. Mișelia învinsului va fi înlocuită cu mișelia învingătorului, în esență aceeași mișelie va stăpâni peste lume. Întunericul mișeliei din lume nu poate fi alungat prin alt întuneric, ci numai prin lumina pe care o aduce sufletul viteazului plin de caracter
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]