1,386 matches
-
asta v-a legat de experiența din Aum? Există lumea de zi și cea de noapte. Ceea ce m-a obsedat pe mine înainte de a pleca în Aum, a fost lumea de zi. Eram conștient că înlăuntrul meu mocnea o dorință nestinsă. M-am angrenat în activitatea asta pentru a omorî lumea de zi sau, mai bine zis, pentru a mă dezice de ea. De aceea am deschis poarta numită Aum. Nu a fost o eliberare a spiritului, ci o întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aș putea... Nu, nu! Un demon inima mi-o strânge Prin aste sângiuri, prin aste ruine. În lupta mare... în furtuni-oceanici Caut ceva să semene departe Măcar cu-acea turbare ce consumă Sufletul meu... și, fără ca să-l stingă, Este nestins... Vai mie! e etern! De-aceea mân popor contra popor, De-aceea zdrobesc țară eu de țară Și secol sfarm de secol. Poate că, speriat, Sufletul lumii, - oricât de crud ar fi, Oricât nenduplecat, oricât de rece - M-a reîmpinge-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
2Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, ]2 În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre de-un foc încă nestins. [2Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de vreme, Erau ca zile albe de glorii și rezbele, Zili albe însă stinse ce, din trecutul lor, Priveau la acel soare ce le-a lucit cu dor, ]2 Ce-acum, de iarna vieței
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cele mai subțiri măcar, nici să fie acoperit cu cea mai subțire pânză de in, ci voia numaidecât să fie cu totul dezbrăcat sau, de putea, voia numai să se arunce în apă rece. Mulți, dacă rămâneau neobservați, biruiți de nestinsă sete, se aruncau chiar în fântâni; puteai însă să bei mult sau puțin, efectul rămânea acelaș. O suferință pentru toată starea bolnavului era lipsa de odihnă și insomnia. Câtă vreme boala creștea, trupul nu slăbea, ci se împrotivea boalei, după cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
confunzi cu altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu-și pachetul de țigări. Dacă eram un naiv, la ora asta n-aș mai fi șezut pe scaunul ăsta, îi zice, luîndu și foc de la unul din chiștoacele încă nestinse din scrumieră. — Ai răbdare și ascultă pînă la capăt, zice Regizorașul aruncîndu-și privirea afară prin crăpătura ușii, în direcția rastelului de armament. Să-mi spui mie cuțu dacă n-o să-ți convină, dacă n-o să te consideri cel mai fericit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru ca vocea sfâșiată a acestuia, neliniștitul pictor Juan Pablo, să-și afle traiectoria... Alejandra, ucigașă-martiră a ororii din Despre eroi și morminte, emite o stranie luminiscență, În jurul căreia vor gravita Întrebările tuturor celor ce au cunoscut-o, ca spre o nestinsă metaforă a visului și a focului. Fernando Vidal este un damnat care a forțat limitele omenescului, Marcelo Carranza este un tânăr rebel care refuză aneantizarea și tirania, apt a se sacrifica printr-un act absolut. Abaddón, el exterminador se Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre sloiuri, clipește spre tine, ca și cum și-ar freca mâinile Omul Roșu. În spatele lui, În lumina de var nestins a neonului, pe o tablă prăpădită, citești că: „Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, În frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu!” Brusc ți se face sete. Și mai spun unii că În țara asta nu se Întâmplă nimic. E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
legii, omul își duce până la urmă întreaga sa viață. „Întrun târziu, vederea îi slăbește și nu mai știe dacă în jurul lui se face cu adevărat tot mai întuneric sau dacă îl înșală ochii. Dar distinge acum prin întuneric o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii.“ Acest moment, în care întrezărește „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, este singular. Dacă nu miar fi teamă de cuvinte, aș spune că este aproape revelatoriu. Cred că ar putea da seama de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
slăbește și nu mai știe dacă în jurul lui se face cu adevărat tot mai întuneric sau dacă îl înșală ochii. Dar distinge acum prin întuneric o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii.“ Acest moment, în care întrezărește „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, este singular. Dacă nu miar fi teamă de cuvinte, aș spune că este aproape revelatoriu. Cred că ar putea da seama de efortul acelui om, ca un semn din eter. Ceea ce a așteptat ani dea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
paznic. O intrare hărăzită doar lui, deschisă de la bun început, nui este accesibilă. Sau totuși îi este? Nu știm care ar putea fi răspunsul. Știm doar că, în cele din urmă, distinge PARADOX ȘI NONSENS 187 „prin întuneric o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“. După care, ușa cei era destinată va fi închisă de cel care a amâ nat continuu întâlnirea. Ce ar putea să înțeleagă cititorul care dorește totuși să afle ceva sigur? Încrezător în posibilitatea unui sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întâlnește așa cum este ea, de nevăzut și totuși acolo, insesizabilă și totuși strălucitoare. O resimte asemeni gra ției de sus, fulgurantă și imprevizibilă. Ar putea invoca în această privință cel puțin două secvențe, cea în care află de „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, și cea finală, când omului de la țară i se spune că intrarea îi era hărăzită doar lui. Numai că o astfel de lectură transformă aceste cuvinte în semne ale evidenței sigure, ceea ce povestirea nu oferă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întâmplă chiar astfel. Omul de la țară alege să cunoască legea însăși, încât decide să aștepte în fața ușilor ei întreaga viață, exact acolo unde îi era dat să ajungă. Iar acest lucru îi dă posibilitatea finalmente să întrevadă ceva: „o strălucire nestinsă ce răz bește pe ușa legii“. O distinge totuși prin întuneric, cu puțin timp înainte de ași da sufletul. Aș crede, din aceste motive, că povestirea este asemeni unei pilde vechi, precum cele orientale sau precum cele rămase de la părinții pustiei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
trecut, de fiecare dată, de nicăieri, de la început. Nu lumea a fost scoasă din neantul neființei, ci această neființă și neputință de a fi însoțește constant orice clipă de viață, orice iluminare a izbucnirii vieții din ea însăși, din izvorul nestins al propriului ei miracol. E așa de mare și de puternică senzația uimitoare de miracol în fața izbucnirii vieții, că ne face să zicem: „Așa ceva nu poate să existe!“ Tot ce există ne apare deodată ca miracol, ca iluzie, imposibilitatea „normală
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și culturii române și în rândul celora pe care marele lingvist de origine basarabeană Eugen Coșeriu îi numea “Basarabenii mei”. Parlamentul României este tribuna tuturor românilor. Aici reverberează ecoul tuturor problemelor, nevoilor și viselor noastre. Aici e locul ce păstrează nestinsă lumina candelei speranțelor, aici se țese dialogul dintre generații, aici se manifestă spiritul unei culturi bine conturate și recunoscute. De aici vom face auzite năzuințele fraților noștri de peste Prut. Și aș încheia, citându-l tot pe Grigore Vieru: “Lacrimi așteaptă
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
mai mult decât un discurs, mai mult decât un plânset, un zâmbet sau o rugăciune. Căci mâinile pot avea ochi, acolo unde ochii văd în interior. Expresivitatea absolută, fruct al unei continue transfigurări, al unei neîncetate primeniri lăuntrice cu focuri nestinse și cu valuri agitate, cu vibrații infinite și pulsații irezistibile, va face din prezența noastră un centru de iradiere mai puternic decât soarele. Și nu numai mâinile, dar și fața, și tot ce ne individualizează să atingă această formă de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Aici, în Atrium Vestae... — În Templul Vestei..., repetă încetișor oarba. Își întoarce ușor capul ca și cum ar dori să urmărească cu privirea forma rotundă a clădirii. Oare Numa, când i-a pus teme liile, a vrut-o ca strajă în jurul focului nestins? — ...fără emancipare sau vreo altă micșorare de drepturi familiale... O fi voit să imite forma Pământului? se frământă de una singură. Căci ce-i altceva Pământul decât o minge nesusținută de vreo proptea? Toată povara lui stă atârnată în văzduh
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Vesta în frunze tinere, le îndeamnă. — Unde e statuia Zeiței? se interesează Domitia. Bătrâna clatină din cap. — Sub bolta aceasta nu o vei afla. — Nu?! exclamă mirată copila. Păi e casa Vestei! — În templul nostru nu arde decât focul nestins, căci nici Vesta și nici flacăra n-au chip. Proaspăta novice pare satisfăcută de explicație. Cu ea de mână, Occia pornește mai departe. Ce să-i mai arate? se întreabă. A înțeles la iuțeală că tot ce fac ele în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce strângem și înmagazinăm pentru zeiță, se găsesc acele lucruri sfinte pe care se întemeiază puterea poporului nostru. Tonul este grav. — În afara focului? vrea să știe Domitia. Claudia intervine din nou cu bruschețea ei obișnuită: Focul trebuie să-l păstrăm nestins, de vreme ce el este în ceputul a toate. Toată lumea se așteaptă la o replică dură din partea Vestalei Mame. Întârzie. Occia se gândește la foc și se întreabă dacă e oare adevărată părerea că nu Pământul este una din părțile cele mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii. O pace divină i se citea pe chip. Episodul 204 SÂNGELE APĂ NU SE FACE în această stare îl găsi cardinalul Damiani, un om mărunțel, nu tocmai slab, foarte vioi, cunoscut pentru deosebitul său fler diplomatic și pentru pasiunea nestinsă, aproape inexplicabilă, ce-o avea pentru mierea de stupi. Nu o dată, răsfoind sau numai aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru sau plecânde dintru Vatican, foile i se agățau de buricele degetelor, veșnic lipicioase și dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a înfăptui această lucrare minunată. O situație dramatică evoluând în prilej de bucurie și fericire. Și printr-un alt artificiu stilistic, autorul plasează rezolvarea cazului în viitor, adică în vara anului 2014, ca și când s-a petrecut deja. Ca o speranță nestinsă. De asemenea, întâlnirea lui Tinu cu fetița de trei ani despre care nu știuse nimic până atunci. Optimismul, armonia care se degajă dintre paginile cărții, îl fac și pe cititor mai încrezător și mai plin de speranță. Până la urmă, toate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
reușise asta datorită calității sale de a sparge vraja. Nu se lăsa pînă la urmă adormit, cuprins și convins de aparența faptelor, oricît de credibilă și convenabilă ar fi fost. S-a uitat în oglinda de deasupra ligheanului, cercetîndu-și cu nestinsă curiozitate trăsăturile. " Deci așa arată cel mai bun agent antiiluzie al directorului Mihail." În prag, înainte de a se afunda în colbul gros, moale, al drumului, l-a strigat pe Ali Mehmet, care rămăsese cu banii în mînă, uluit de generozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-ai pățit nimic? A clătinat din cap și a negat mut, posedat de viziunea care îi trăia înaintea ochilor (acel stâlp de foc imaginar) și care îi dilata nu numai pupilele, ci și sufletul său turburat de această predispoziție nestinsă de trecerea anilor: pornirea irezistibilă și inconștientă de a ieși din real și de a intra în lumea închipuirii, în care însă începi să crezi și tu că e tot reală și nu te trezești din ea, povestești și altora
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
m-au insultat; preferam să consider că erau în dreptul lor s-o facă. În schimb, în loc să mă tempereze, sfatul bătrânului cu țăcălie mi-a dat aripi în răfuiala cu cei care-mi aduceau aminte de țârcovnicul căruia îi purtam o nestinsă ranchiună. E drept că, dacă mă gândesc bine, instinctul meu de conservare a funcționat atunci mai bine decât mai târziu. Fără să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prin aceștia ei își afirmă cu tărie prezența. Nu a construit Sofocle personajul Electrei în jurul ideii că părintele-i mort continuă să trăiască în ea? Cu toată ființa ei, veșnic îndoliata Electra refuză să uite, își închină întreaga viață amintirii nestinse născute din disperarea pierderii suferite. Pentru ea, fidelitatea față de cei ce nu mai sunt definește însăși noțiunea de conștiință a omului, incarnează esența valorilor umane, dintre care cea mai de preț în ochii săi este mila. Gândul statornic îndreptat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și altele, scrise În același ton. Asta i-a gâdilat orgoliul, fără să-l Îndemne la vreun efort suplimentar. Citea enorm. A fost contrariat și deprimat de Portretul artistului În tinerețe, interesat peste măsură de Joan și Peter și Focul nestins și destul de surprins de descoperirea - prin intermediul unui critic pe nume Mencken - a câtorva romane americane excelente: Vandover și bruta, Damnațiunea lui Theron Ware și Jennie Gerhardt. Pe lista sa de valori, Mackenzie, Chesterton, Galsworthy Bennett coborâseră de la poziția de genii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]