1,484 matches
-
expresie prin care-și manifesta maxima neplăcere. — Păi cum, Senior Hideyoshi. Nu dumneata ești persoana care a solicitat prezența Seniorului Samboshi? Zău că n-am idee, dar... Nu te înșeli. Eu am susținut-o, din necesitate. — Din necesitate? Katsuie își netezi cutele kimonoului. Era încă înainte de ora amiezei, așa că arșița încă nu devenise prea apăsătoare dar, din cauza grosimii hainelor și a iritației de piele, se simțea extrem de incomod. Așa ceva ar fi putut părea un fleac, dar îi influența tonul vocii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită împletită și smulse capătul șnurului. O scrisoare care fusese lipită dedesubt îi căzu în poală. Shinroku netezi scrisoarea și o puse în mâna seniorului său. Yasumasa studie, un timp, plicul. Da, este fără îndoială scrisul lui Shogen, dar e adresată fratelui meu. Vino cu mine. Mergem chiar acum la fratele meu și anunțăm tabăra principală de la Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Geni pentru cină, un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de trestie indiană, iar prin aer pluteau râsete sonore de femei tinere. Hikoemon nu intră imediat, ci, mai întâi, își clăti gura și-și netezi părul. Se înapoiase din Uji călare și era plin de praf. Misiunea lui fusese aceea de a se întâlni cu Sakuma Genba, care era prizonier în Uji. Hideyoshi ordonase să nu fie tratat cu asprime și nici umilit. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
grădina zoologică se agăța strâns de piciorul unui îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi pași de o girafă care își întindea peste gard gâtul nesfârșit pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o măsuță grosolană de scândură, scoasă afară în curte, chiar la piciorul unei prăjini care susținea frânghia de rufe... Pe gânduri, Rareș răsfoia alene revistele... Se auzeau ciocnindu-se între ele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întinzând o mână către fața lui15, cu o expresie de tandrețe 16, după care mâna i s-a înălțat mai sus, către păr, mângâindu-i-l de vreo două ori, fără măcar a se preface că vrea să i-l netezească, sau ceva, ci pur și simplu cu drag. Mi-am aruncat privirea în jur: nimeni nu părea să fi observat gestul. Țigara lui Anatol fumega în mâna cealaltă. "De ce nu te faci blond de tot?" l-a întrebat, privindu-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Elena, chiar în fața lui, mai jos cu vreo zece rânduri. Șuvița curbată din părul ei șaten, pe care Dragoș o remarcase încă din prima zi de curs, i se balansă moale peste obraz pe când se apleca din mijloc să-și netezească fusta sub ea înainte să se așeze. Era din nou departe de ea, în imposibilitate să-i facă un semn sau s-o strige fiindcă, iată, sub autoritatea rectorului tăcerea cucerea întindere stingând murmurele din sală. Doar câte o tuse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trezire. În definitiv, acum știa că e acolo. Numai că de fiecare dată, vaginul părea că ia o nouă formă, că se proiectează într-o altă lumină. De data aceasta, pantalonii ridicați pe picior și mâna făcută căuș care îi netezea gamba aproape că dădură totul la iveală. Fără să fie vreun Lothario, se știa despre Bull că nu se dă în lături de la „explorarea manuală“. Prin urmare, vaginul reușise să se insinueze în viața lui și să devină ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apoi și-a scos din poșetă rujul și oglinda, rujându-se acolo, în casa scărilor, le-a pus la loc, mi-a aranjat și mie vesta și cămașa, mi-a îndreptat cravata, și-a umezit palmele cu limba, mi-a netezit părul și mi-a spus c-o să urcăm la etajul patru, la tovarășul ambasador, să mă port cum se cuvine, să vorbesc numai dacă sunt întrebat și să răspund cuviincios și să nu-mi fie teamă, c-o să fie totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne dăm seama, suntem copii, dar nici o grijă, o să învățăm lecția, pe vremuri nu pricepuse nici el, se și certase cu taică-su pe chestia asta, dar de atunci viața l-a învățat, și încă bine, zicând astea, și-a netezit cu palma pantalonul deasupra ciotului, și-a mai umplut o dată borcanul, ne-a făcut semn și nouă să ne ridicăm borcănașele, le-a umplut și pe alea, apoi a răsturnat mămăliga din ceaun pe masă, a luat cu mâna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aici, m-am ridicat și eu repede în picioare și, apucându-l de cot, l-am ajutat, bunicul, ținându-se de mine, s-a sculat de pe jos, mi-a mulțumit, apoi mi-a dat drumul, cu o mână și-a netezit cutele pantalonilor și mi-a spus să-i dau haina, eu m-am aplecat, am ridicat-o, ținând-o de guler și i-am întins-o, însă bunicul n-a îmbrăcat-o, și-a pus-o numai pe braț, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la pământ. De îndată ce atinse țărâna, turbarea lui Bayard s-a potolit ca prin farmec. El a devenit blând și liniștit, dar plin de demnitate în blândețea sa. Paladinul l-a bătut ușor pe gât, i-a mângaiat fruntea și-i netezi coama, armăsarul a nechezat de bucurie sub dezmierdările stăpânului său. Rinaldo, văzându-l acum cu desăvârșire supus, a luat șaua și hamurile de pe celălalt cal și le-a pus pe Bayard. Rinaldo a devenit, cu vremea, unul dintre cei mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
acum înfășată într-o rochie de lână. — Păi, ce bea Dawn? am întrebat eu. — Șampanie. În fața mea a fost trântit un pahar bondoc în care era ceva ce semăna cu glucoză și cuburi de gheață. — Șase dolari! — Șase dolari... Am netezit o altă hârtie de douăzeci pe lemnul umed. — Îmi pare rău, spuse Dawn strâmbându-se. Obișnuia să lungească vocalele, ceea ce-i trăda originea rurală. Partea asta nu-mi place. Nu-i frumos din partea unei fete. — Nu-ți face probleme. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de bărbați sau în discotecile lesbienelor. Așa că m-am alăturat celor șase singuratici tăcuți și am început să mă înfrupt dintr-un Sidecar. Opt și douăzeci: nici o grabă. în sănătatea ta, Martina, mi-am spus eu în gând, și am netezit o hârtie de douăzeci pe tejgheaua umedă. O mai ții minte pe Martina, Martina Twain? Să nu-mi spui că ai uitat-o. Ce ți-e și cu memoria asta, amice! Surioară, cum e cu aducerile amintite? Ți-ai amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu îmi cunosc revistele pornografice: Debonair făcea parte dintr-o categorie inferioară, destinată labelor muncitorilor necalificați, cu multe gospodine deșănțate sau suedeze cu bucile pline de coșuri, care-și tot îmbracă și dezbracă lenjeria ordinară. Ia loc, John, spuse ea, netezind locul de lângă ea cu palma. Umezindu-și vârful degetului, Vron începu să întoarcă paginile. Cu un oftat, care era mai mult un gâlgâit de satisfacție, a găsit fotografia lucioasă care se desfăcea Mi-a pus-o în poală cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
priceperea ei la țesut și talentul ei pentru decorațiuni interioara „Am știut dintotdeauna că într-o bună zi mă voi vedea într-o publicație“, spusese ea luând încă o dată revista Debonair, „și acum, John, acel vis a devenit realitate.“ Își netezi posterul în poală: uite-o pe Vron, Vron, în patru labe, aplecată într-un unghi de trei sferturi, în ciorapi, tocuri cui, cu chiloții purpurii coborâți până la jumătatea pulpelor ciupite de vărsat „Frumos“ l-am auzit eu pe tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sec. — ... Lire sau dolari? Selina spune că eu nu sunt în stare să iubesc cu adevărat. Nu este adevărat. Iubesc sincer banii. Din tot sufletul. O, bani, vă iubesc. Voi sunteți atât de democratici: nu aveți vreun favorit anume. Voi neteziți drumul prin lume pentru mine și cei asemeni mie. — Lire, i-am răspuns eu, deși e clar că banii vin din America. Cât ești de ocupat? I-am dat răgaz să ridice din umeri și să rămână încruntat. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acestuia, cu cearșaful tras bine până la subsuori, cu o revistă groasă în poală. — Îmi pare rău. Oh, cât de rău îmi pare, am spus eu. Niciodată nu mi-ai fost mai multă rușine va acum. S-a întors și a netezit perna. Încetul cu încetul - făcând mici volute, trăgând cu urechea, sperând - am ieșit din haine și m-am strecurat lângă ea. I-am spus, drăgăstos, o mână pe umăr. — Selina, te rog, spune că totul e în regulă. Își împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bârfe din clasa ei, Victor începu să-mpăturească, cu gândurile aiurea, o foaie de hârtie plină de mâzgăleli pe care-o găsise pe biroul ei. Fata se-ntrerupse ca să-i urmă rească degetele ce pliau hârtia pe diagonale, îndoiau colțuri, netezeau suprafețe, cu dexteritatea ritualică a unui șaman sau a unei insecte. „Faci un avion?“, întrebă, dar după alte câteva plieri era deja limpede că foarte complicata structură de hârtie, cu un ghiuri simetrice și multiple era cu totul altceva, ceva
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță din părul frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna te-am văzut aranjată, atât de frumoasă... Ea își netezi părul cu palmele; el reuși să zâmbească. În acest timp, în încăperile îndepărtate, medicii le confirmau fidelilor lui Germanicus cea mai neagră ipoteză: „O otravă rară, cu efect foarte lent...“ Cei doi fii mai mari erau indignați și nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dusese proiectul mult mai departe decât credeau ceilalți, fără să spună nimănui. Thryphiodoros spuse: — Mi-ai poruncit să reprezint ritul astfel încât nimeni să nu-l poată distruge peste secole. Cred că te-am ascultat, Augustus. Desfăcu sulul de papyrus, îl netezi cu degete nervoase. Era un dreptunghi mare. Trasată cu cerneluri colorate, cu linii răbdătoare și drepte, se vedea o compoziție complexă de imagini misterioase, împărțite în pătrate. Împăratul se aplecă să privească. — M-am gândit că mensa isiacă nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu codexul în mână; se apropie de fereastră. — Așteaptă! îl rugă Helikon. Avea instinctul unui câine de vânătoare și tremura așa cum tremură unii ogari când simt mistrețul ascuns în tufe. El însă rupse sigiliul. Codexul se deschise. Conținea multe foi netezite cu grijă, de mărimi și cu grafii diferite. Împăratul îl închise la loc. Simțea că-și iese din minți. — Nu-ți servește la nimic, nu te uita în el, îl imploră băiatul. Fără să-i răspundă, se duse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Am tras la intrarea în spital. Ignorând parcarea vizitatorilor, Vaughan merse mai departe dincolo de intrarea în secția accidente și frână brusc în parcarea rezervată medicilor consultanți. Sări din scaunul șoferului și-i făcu semn lui Helen să coboare din mașină. Netezindu-și pe spate părul blond, Seagrave ieși fără tragere de inimă de pe bancheta din spate. Fiindcă nu-și recăpătase încă simțul echilibrului, se sprijini de stâlpul parbrizului. Uitându-mă la ochii lui absenți și la capul plin de vânătăi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mortificant, autorul supunînd unei critici virulente utopia revoluționară a socialismului: „Ce ar fi lumea fără birul durerii? Un conglomerat amorf, nesusceptibil de progres. Societatea perfectă, în care nu mai e nimic de realizat, este faza de agonie. De aceea, socialismul netezește terenul pentru muribunzii și imbecilii viitorului”. Într-un text intitulat „Supoziții“, Ernest Poldi relativizează percepția „realității” imediate din perspectiva unui vizitator venit dintr-o altă dimensiune: „Locuită de mii de taine, firea pare un basm nesfîrșit și straniu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așteptam. Ardeam de nerăbdarea de a vă revedea, apărând, de după colț. Bine că n-am fost înlăuntru! Că ne-am fi băgat sub surparea de teren, sub alunecarea nenorocită, care s-a abătut, asupra locului! Lasă, nu plânge, l-a netezit, Covrigel, prin păr. Liniștește-te. Că, punem punct, și o luăm de la capăt. Vom lua de la capăt, și vom reface tot ce am avut și am pierdut. Totul, auzi, mata, totul. Da. Totul, e să nu pierdem speranța. Că bani
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Ad-o-ncoace. A adus-o. Dă-ți taiorul de pe tine. Și l-a dat. I-a privit și admirat bustul. I-a mângâiat, neapăsându-i-i, mai mult decât decent, sânii. Mda, a rostit. S-a dus în spatele ei. I-a netezit și mângâiat talia, fesele, picioarele. Fă câțiva pași. A făcut. Mda. Pe trup, ai ceva, semne de bună purtare de prin copilărie, ori de prin alte împrejurări? Mda. Bine. Trecem la probă. Trecem, aprobă Slabu. Unde?în camera cealaltă. Pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]