1,526 matches
-
și părinții mei nu sânt nici Pop, nici Bujoiu, nici Malaxa, foști mari industriași, ci oameni simpli... Acești domni au fost acuzați că au trimis în Elveția valori stoarse din bunuri naționale, e foarte posibil să fi trimis, e chiar neverosimil să nu fi trimis, oricum, nu gândul meu putea fi solidar cu ei care, chiar dacă nu erau vinovați de aceste crime, erau vinovați de altele (de pildă, de mizeria materială a muncitorilor care au lucrat în industriile lor), solidari cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
insuportabil nu s-a mai repetat... II Drumul spre o închisoare și o noapte petrecută în celulă te îndepărtează de viața anterioară tot atât de mult ca și o călătorie de mii de kilometri. Toți ai mei erau acum departe și mai neverosimilă mi se părea după-amiaza de ieri și mai ales orele petrecute de mine cu Matilda și rudele după plecarea musafirilor. Viitorul meu apropiat nu se turburase, clar acum, în această celulă, mi se lumina deși raza lui se îndepărta considerabil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ori. Sau: vă cred, și eu dacă ași fi în locul dumneavoastră ași fi nedumerit de această scrisoare și ași pune aceleași întrebări. Dar vă declar totuși că nu se ascunde nimic în acele cuvinte că a fost o glumă absurdă, neverosimilă, stupidă, de studenți. Nici o fibră nu se mișca pe obrazul anchetatorului. Și continua, plesnind de sănătate, de satisfacție că era tânăr, ras proaspăt și pieptănat, cu guler bine călcat de nevastă-sa, care îl primea la întoarcere cu îmbrățișări și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
implicarea în același timp în rol, alimentam și urmăream ca spectator această ireală dramă. Ce-i făcuse el acestei femei? mă întrebai din sală, în timp ce pe scenă știam perfect de bine ce-i făcusem. Cuvintele? Da, din ele venise obsesia neverosimilă. Cuvintele, ele loviseră și făcuseră o rană care nu se mai vindeca. Îmi amintii de o istorie cu un leu bolnav și un pădurar. Acesta din urmă îi spusese: "Ei, ce-ai ajuns, prăpăditule? Așa arată regele animalelor? Leul îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de criticii care îl contestau. Bun, și ce e cu asta? Îi ajunge lui această victorie? Înseamnă că nu e un poet, ci cu totul altceva, nu ne interesează ce, într-o societate nouă apar psihologii bizare și atât de neverosimile încît generațiile viitoare vor ridica din umeri dacă se va găsi cineva să le descrie. Coșbuc, am continuat destins și decis să-mi dau și eu foc câtorva punți, urmând tactica cunoscutului prozator, Coșbuc are o poezie în care criticul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parte de aceste favoruri. În schimb norma atinsă de ei, trei metri, se generaliză, ni se impuse și nouă. Trei metri? gândi atunci un ins și începu să sape ca un smintit și în câteva săptămâni ajunse la performanța absurdă, neverosimilă, inexplicabilă în ecuația ei (energie umană plus gând, imbold al conștiinței): nu mai puțin de treizeci de metri zilnic. În faza ascendentă a acestui record fantastic sărirăm pe el și încercarăm să-i explicăm că n-avea nici un rost ceea ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urechea." "Aha, data trecută n-ai precizat. Ia hai să bem, Lavinia..." " Da", zise Lavinia, și se duse să ne pregătească un nou rând de cafele. "Snobismul acesta e real? vreau să spun e răspîndit? și nu ți se pare neverosimil să fi apărut atât de rapid în..." zise totuși Ciceo, semn că reflectase asupra supoziției mele. "Răspîndit sub forma asta nu e în nici un caz, zisei, dar există, sîntem aproape toți snobi sub forme atenuate, acceptabile. Avem copii! Crezi că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
psihică a acelorași oameni, să fii iarăși simpatizată și, printr-un consens tacit, oblojită de căldura lașității lor generale și comune?! Puteai râde din nou cu aceiași, pleca în excursii, te veseleai, puteai fi chiar fericită, acea fericire strâmbă și neverosimilă a tuturor handicapaților, care își beau cafeaua eu piciorul sau se deplasează în cârje sau în cărucior, sau în patru labe... Ciuntirile, mutilările nu se vedeau, erau ale conștiinței, puteai să te hlizești fără să te sperii că chipurile tuturor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totul, erou care nu se alarmează pentru atât, dat fiind optimismul său debordant, mă relaxai și mă mișcai în scaun cu intenția să schimb poziția genunchilor partenerei mele. "Îți place?" o întrebai la ureche. "Fiul ăsta de chiabur e cam neverosimil, zise, dacă ar fi spus că îl apucase frica să omoare un astfel de ștab ar fi fost mult mai bine", și își plecă fața și îi văzui ochii mari lângă fruntea mea aplecată, în timp ce își reașeza genunchii și mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zic așa, de inexpresivitale străină celor ce se iubesc, și ipoteza că iubea pe unul dintre ei și era iubită de acela mi se păru inconsistentă, și fotografia rămase mai departe în mintea mea la fel de enigmatică și șocantă, imposibilă și neverosimilă, stupidă, inacceptabilă... La urma urmei, o privea personal, îmi spusei, și mă grăbii să termin cu rasul. Nu e treaba mea! Și această gândire făcu să scadă și apoi să se topească în mintea mea intensitatea acestei bizare reprezentări. O
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se rostogoliră pe obraji. Nu, răspunsei, nu înțeleg de ce trebuie să pleci, și dacă te las, pleci pentru totdeauna!". Nu auzea si deodată izbucni în hohote. Își împreună mâinile și se uită la mine în sus cu chipul înecat de neverosimile lacrimi: "Te rog, lasă-mă să plec!". Era o halucinație? Se repeta o scenă cu Matilda? în care însă nu mie mi se spunea să plec... Dar nu avui timp să-mi viu în fire. Mă ocoli cu o dibăcie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spiritului, fie chiar și prin simplul fapt că îi vede pe semenii lui în înfrîngere, în timp ce el, avocatul, stă în deplină siguranță în fotoliul său (un om în nenorocire ne întărește pe noi, cei la adăpost, oricât ar părea de neverosimilă această afirmație, tocmai asta însă ne dă puterea necesară să-l ajutăm). "Petrini, îi strigai prietenului meu, îți dai seama că nu mă pot înșela când mă uit la omul care intră în acest birou, oricine ar fi el! Cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
povestească " Da, îi spusei apoi, în ocnă, da, ar fi fost tragic să te autodenunți, afară ar fi tragic să n-o faci " "De ce?!" Pentru că acolo deținuții n-au colaborat cu cei care vă păzeau. Sânt convins (și ar fi neverosimil să nu cred acest lucru) că a avut loc fi acolo o anchetă și că mulți au știut ce-ai făcut, dar nu le-a fost greu să dea din umeri. Ce li se putea face mai mult decât ceea ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care metamorfozau nivelul inferior al stației de epurare într-un coșmar xenopsihotic. Corpurile erau montate în panou, în pozițiile cele mai inconfortabile. Brațele și picioarele erau strâmbe și rupte, ca pentru a corespunde dorințelor extratereștrilor. Capetele erau înclinate în unghiuri neverosimile. Din mulți nu mai rămăseseră decât scheletele pe care carnea putrezise, sau doar câteva oase. Adică aceia, mai norocoși, care cunoscuseră eliberarea morții. Toți aveau un punct comun. Indiferent de starea de descompunere, cutia toracică era desfăcută, ca și cum sternul explodase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
șuruburi și sârme de pe jos (nu se știe când și la ce puteau folosi), rupând și-acum șervețelele de masă în două (să ajungă și pentru mâine), ștergându-și nasul în batista „Braiconf“ (de-o culoare și-o rezistență cretină, neverosimilă: verde deschis, tare, cu dungi violet), păstrând în sertar chiloți și maiouri tetra, chinezești (purtate până când se îngălbeneau de uzură), învelindu-și scaunele de la Logan în folie groasă, transparentă, cu tot cu tetiere - o mașină întreagă, aruncată din fabrică într-un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te îndepărtai de ele, cu-atât păreau mai multe. Dacă mergeai în Băneasa, jurai că ai intrat în port. Drăciile astea îți înțepau privirea, decupau orașul în bucăți tăioase, sucindu-l ca pe-un cerșetor cu corpul frânt în poziții neverosimile. Bănci, corporații, trusturi. Firme cu parteneri mulți, care trebuiau să se înșire cu toții-n titlu și de care cineva se gândise că sună mai bine dacă adaugă semnul &: Nestor & Nestor & Diculescu & Kingston & Petersen; T & T Teodorescu & Tugearu; Cremer & Diaconescu; Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de amatori, dornici să ia cu asalt lumea științei și-a învățăturii. Matematica făcea cu Ștefănescu, engleza cu Focșeneanu („Foxy“ - o doamnă), filosofia cu „50 Cent“ (un super-profesor; porecla nu-i venea dinspre rapper-ul american, ci de la înălțimea sa neverosimilă: când intra pe ușă, elevii nu-l observau). Dacă treceai de faza de „sector“, te lăudau directorii în cancelarie și urcai pe panou sau în revista liceului. Printre amatori se mai nimereau și modéle (astea se uitau fix la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a înfundat apoi revista în șort și-a plecat. Și alte minuni ne mai înveseleau copilăria: Julieta Szöny, actrița (dumneavoastră ați văzut-o în Toate pânzele sus; eu, în realitate, la „2 Mai“, la gazdă, aplecându-se cu părul ăla neverosimil de lung peste mine și întrebându-mi părinții de ce nu mă trimit la o sală de judo, să mi se dezvolte musculatura); solista de la Abba (bruneta, nu blonda; aparențele înșeală, tot cartierul știa că „aia bronzată-i mai bună“); Leana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai fute eu pe toți...“, dar nimeni nu-l lua foarte-n serios, fie din cauza behăielii, fie pentru că nu se mai aduceau covrigi la colț de ani de zile (asta o știa orice prost). Curios, cu cât povestea era mai neverosimilă, cu-atât ne înfierbânta mai tare și ceream detalii. O și vedeam pe Leana în mijlocul copiilor, sfătuindu-ne să perseverăm. Dificultățile tehnice nu creau nici ele vreun impediment, atâta timp cât nimeni, în afară de mine, nu le vizualiza: unde am fi încăput cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o insulă de plante, pământ și beton. Străzile dispăreau și apăreau după câte-un dâmb sau o rampă și purtau nume tipografice, pictate pe blocuri sau plăci albastre: Presei, Pecetei, Hrisovului, Poligrafiei. De-aici se nășteau neîncetat frumuseți aspre, neverosimile, pentru care ți-ai fi lăsat un deget tăiat, doar ca să le-atingi. Golanii dădeau târcoale în jurul lor, protejându-le cu privirea și pumnul; la nevoie, și cu-o lamă de cuțit. Le-adulmecau copilăria și le supravegheau adolescența, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-l asculți. Nici un strop de adevăr! — Generale! Amintește-ți asediul Karsului, iar dumneavoastră, domnilor, aflați că anecdota mea e adevărul gol-goluț. Din partea mea fac observația că aproape orice realitate, deși are legile ei imuabile, mai întotdeauna e incredibilă și neverosimilă. Și chiar cu cât e mai reală, cu atât e și mai neverosimilă. — Cum să mănânce șaizeci de călugări? râdeau toți în jur. Desigur că nu i-a mâncat deodată, ceea ce-i evident, ci, poate, în cincisprezece sau în douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, domnilor, aflați că anecdota mea e adevărul gol-goluț. Din partea mea fac observația că aproape orice realitate, deși are legile ei imuabile, mai întotdeauna e incredibilă și neverosimilă. Și chiar cu cât e mai reală, cu atât e și mai neverosimilă. — Cum să mănânce șaizeci de călugări? râdeau toți în jur. Desigur că nu i-a mâncat deodată, ceea ce-i evident, ci, poate, în cincisprezece sau în douăzeci de ani, ceea ce este absolut de înțeles și natural... — Și natural? — Și natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum să-i expună în fața cititorului, ca să apară cât de cât interesanți? Ei nu pot fi nicidecum ignorați în narațiune, pentru că oamenii de rând, clipă de clipă și în majoritatea lor, sunt veriga necesară din lanțul evenimentelor cotidiene. Ar fi neverosimil și, zic eu, neinteresant să umplem romanele doar cu tipuri sau, pur și simplu, din interes, să le ticsim cu oameni bizari și nemaivăzuți. După părerea noastră, scriitorul trebuie să depună toate eforturile pentru a descoperi nuanțe interesante și instructive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că va roși chiar în clipa aceea. — Fără îndoială. Și totul s-a petrecut atât de simplu cum se întâmplă toate în realitate. Dacă de povestea asta s-ar apuca un romancier, ar îndruga o mulțime de tâmpenii și fapte neverosimile. — Ah, așa e! exclamă prințul. Și pe mine m-a uimit această idee, recent. Știu o crimă reală, pentru un ceasornic, despre care se și scrie acum în ziare. Dacă ar fi scornit-o un scriitor, cunoscătorii vieții poporului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe mine m-a uimit această idee, recent. Știu o crimă reală, pentru un ceasornic, despre care se și scrie acum în ziare. Dacă ar fi scornit-o un scriitor, cunoscătorii vieții poporului și criticii ar fi strigat că este neverosimilă. Dar, citind despre ea în ziare, îți dai seama că din asemenea fapte înveți ce e realitatea noastră rusă. Ați făcut o remarcă excelentă, generale! încheie prințul cu înflăcărare, bucurându-se teribil că a izbutit să nu roșească de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]