1,528 matches
-
fapte. O strângea pe Rosario la pieptu-i gâfâitor și-i acoperea fața de sărutări, spunându-și printre altele: „Mi se pare că o să-mi pierd sângele rece necesar cercetării psihologice.“ Până când se opri deodată, păru să se calmeze, o îndepărtă nițel pe Rosario și-i spuse brusc: — Păi nu știi că iubesc altă femeie? Rosario tăcu, privindu-l fix și dând din umeri. — Nu știi? - repetă el. — Și ce-mi pasă mie-acum de asta? Cum, nu-ți pasă? — Acum, nu! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
compromită... — Nerușinatul! Banditul! — Nu te aprinde. Și eu cred că cel mai bine e să-l îndepărtăm de noi, căutându-i o slujbă oarecare din care să poată trăi, și cât mai departe cu putință. La mine mai e și nițică milă, pentru că săracul de el e așa cum e, și... — Ai poate dreptate, Eugenia. Și uite, cred că am să pot aranja totul. Chiar mâine am să vorbesc cu un prieten și pesemne o să-i căutăm ceva de muncă. Și, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
perioadă, Augusto citise un eseu de-al meu în care, deși doar în treacăt, vorbeam despre sinucidere, și se pare că-i făcuse o asemenea impresie, încât nu vru să părăsească lumea aceasta fără a mă cunoaște și-a sta nițel de vorbă cu mine. A întreprins, așadar, o călătorie aici, la Salamanca, unde locuiesc de peste douăzeci de ani, ca să mă viziteze. Când mi-a fost anunțată vizita lui am zâmbit enigmatic și l-am poftit să intre la mine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu-i a mea, parcă mi-aș fi pierdut-o..., și ajută-mă să-mi fac cruce... Așa..., așa... Brațul ăsta trebuie să fie mort... Ia vezi dacă am puls... Acum lasă-mă, lasă-mă să văd dacă o să dorm nițel...; dar învelește-mă, învelește-mă bine... Da, e mai bine să dormiți - îi zise Domingo, ridicându-i pliul păturii -; o să vă treacă dacă dormiți. Da, o să se petreacă-n somn... Da’ ia zi, oare am făcut vreodată altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
optzeci și trei; am de gând să trăiesc nouăzeci; oricât ar dura, eu voi dura mai mult!“ Și între timp, am sub ochi tantalica mea Spanie bască, văd soarele răsărind și asfințind în munții de pe pământul meu. Răsare pe-acolo, nițel mai la stânga piscului Peña de Aya, Cele Trei Coroane, și de-aici, din camera mea, contemplu în poala umbroasă a muntelui acea coadă de cal, cascada Uramildea. Cu cât jind îmi umplu din depărtare vederea cu răcoarea acelui torent! De cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vieții, nu vor mai face nimic. Unii, când le explic situația mea, zâmbesc și zic: „A, da, e o problemă de demnitate!“ Și eu citesc, sub zâmbetul lor, că-și spun: „Își menajează rolul...“> Și oare nu vor fi având nițică dreptate? Nu sunt oare pe punctul de a-mi sacrifica eul intim, divin, pe cel ce sunt în Dumnezeu, pe cel ce trebuie să fiu, celuilalt, eului istoric, celui ce se mișcă în istoria și cu istoria sa? De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
folosit-o (Alianza Editorial, 1974). L-am tradus după versiunea Jean Cassou din Mercure de France, art. cit., p. 28, și l-am inclus în text deoarece în lipsa lui următorul paragraf care începe cu „Și oare nu vor fi având nițică dreptate?“ devine ininteligibil. Vezi Don Quijote, II, 44. „a Pirineului cenușă verde“. „mult Ocean și ape-o mână-adună“. „de sânge voci și sânge sunt din suflet“. „Nu-i surdă marea; erudiția-nșeală“. Așa-numita generație de la ‘27 (Pedro Salinas, Jorge Guillén
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care părea din piele întoarsă dacă făceai ochii mici și stăteai la 10 metri distanță. O să moară de cald în ea azi, când au anunțat un val de căldură de 30 de grade, la mijlocul lui septembrie, dar după ce a cotrobăit nițel prin tricourile mele spălăcite și lăbărțate, a abandonat orice speranță de a găsi ceva confortabil. Va trebui oricum să vorbești cu Kieran mai târziu, asta doar dacă nu ai de gând să te întorci aici. Speram că tonul meu transmitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
brusc de disperare. — Am uitat complet de cină. Nici măcar nu am fost la cumpărături. Va trebui să comand ceva de mâncare. Lynn lăsă din mână cârpa de praf. Nici nu te gândi. Sunt bucuroasă să te pot ajuta. O să ies nițel acum de dimineață și o să pregătesc totul până te întorci. Și nu-ți face griji, n-o să te încurc. O babă senilă îți lipsește ție pe-aici. Nu numai că uitasem de cină, dar acum trebuia să mă gândesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
degetele butucănoase ale Chiții. „Bine”, mi-am zis, parfumându-mi carnea cu odicolonul ei, „voi fi și pește”. Cu prilejul ăsta, îmi spuse Rudolf, îmbătat de-a binelea, îmi vine în gând o fată tare bună la suflet, cumsecade și nițică târfă de hoteluri, care mă îndopa cu fructe exotice și cu vin de Madeira, până când, plictisită de stângăciile mele, se decise să mă abandoneze, decepționată de atitudinea mea de tembel sentimental. .. Și de Suzana mi-aduc bine aminte, continuă Rudolf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un băiat din Riga. Dar germana specială a bucătarului nostru șef, degradat, cum spunea el, „degradat la rangul de bucătar de campanie“, a cărui carieră militară se oprise la gradul de fruntaș, era străină urechii mele. El spunea „olecuță“ în loc de „nițel“. Verzei îi zicea „Kapuster“ și vorbea la fel de tărăgănat ca îndrăgitul actor de film Hans Moser, de îndată ce se afla la tablă dând explicații și, pe deasupra, agitându-și grăitor mâinile. Acum s-ar fi putut presupune că avea să fie destul de sadic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o mână de Duco por Gauweloose. Mă fascinează fieru vopsit alb. Mickey Montenegro - nu vi se pare purcoi dă genial? - ne-a spus să venim să vă deranjăm. Ce baftă pe noi să dăm de matale. Aș vrea să vorbim nițel o șuetă, că-i ca drogu să le tot repeți chestia la grubări, care te hăbăucesc cu Întrebările, și cumnatelor mele, care-s ca opiu. Vă voi face filmu la Întreaga zi de 30 Încă din zori de dimineață. Ieram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
liniștit gândindu-se că, dacă Beth nu se va descurca cu sistemele vitale, va reuși Harry. — Mda, sunt teafăr. Închise ochii și oftă. — Cine a mai rămas? — Beth. Eu. Tu. — Dumnezeule! — Mda. Vrei să te ridici? — Da, o să mă lungesc nițel În pat. Sunt realmente obosit, Norman. Aș putea dormi un an. Norman Îl ajută să se ridice. Harry se aruncă grăbit pe patul cel mai apropiat. — Te deranjează dacă o să ațipesc o vreme? — Nu, deloc. Asta e bine. Sunt realmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care nu mai contează joaca asta de-a viața. Îmi pare că sînt și eu o pasăre legată de pămînt, visînd zborul. Dar poarta spre cer e prea mică și nu-mi încap aripile. De parcă ar vorbi cu mine, Doctorul nițel încărunțit care privește monitoarele spune cu voce tare: „-Nu cred că te vei sinucide!“. Și imediat sosia lui tînără continuă: „-Bă, renunță la îngîmfare! Nu suferi că ești animal ci, pentru că ai fost destul de deștept ca să descoperi asta“. V, tînăr
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și tu să-ți faci singur prima doză? Pe tine, oricum, te fac sculptură și te țin în birou. Lîngă mine. Ești Fratele meu, mi-ești drag. Și eu am vrut să scriu dar meseria asta a mea te face nițel dobitoc. Oamenii intră în tipare. Devin cazuri. Nu-i vorba, îi iubești dar, ca pe niște șobolani albi de 45 laborator. Le dai mîncare, le faci injecții și vorbești cu ei, să treacă vremea. Nu, nu. Te împăiez și te
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aeroportul Dublin. Procedurile au fost puțin întârziate fiindcă tata a luat-o pe la ieșirea preplătită, când el nu plătise dinainte, așa că toate mașinile din spatele nostru au trebuit să dea înapoi ca să-i permită să părăsească rândul. Tata și-a ieșit nițel din țâțâni, la fel a făcut și un alt șofer, dar haideți să nu mai insistăm pe subiectul ăsta. După ce am ieșit pe șosea, o vreme am mers în tăcere. Era o situație foarte stranie. Mama stătea în spate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
intenții de a mă îmbrăca cum trebuie. Numai că lăsam chestia asta pe mai târziu. Îmi spuneam că mă îmbrac imediat după ce-o hrăneam pe Kate. Dar după asta eram așa de epuizată încât eram nevoită să mă întind nițel și să citesc câteva rânduri dintr-un articol din Hello. Faptul că luam în considerare ideea de a locui într-o casă în care exista un exemplar din Hello era o indicație clară a gradului meu de deprimare. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
imaginam cum sunt loviți de tot felul de dezastre teribile. În perioada în care îmi petreceam tot timpul zăcând în pat, abia reușind să-mi adun destulă energie să vorbesc, din cauza durerii cumplite, nu deranjam pe nimeni. Presupun că eram nițel plictisitoare și că nu eram de prea mare folos la capitolul dat cu aspiratorul și alte activități casnice, dar în afară de asta nu mi se putea imputa nimic. Dar acum eram ca o nebună pusă pe distrus totul în cale. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că nu aveam să-l raportăm autorităților. Dar doctorul Blenheim tot nu s-a lăsat convins. Și cum, în ciuda tuturor eforturilor noastre, nici una dintre noi n-a ajuns să arate nici pe departe ca Jamie Lee Curtis, ne-am simțit nițel dezamăgite și am decis să ne răzbunăm pe bicicletă ignorând-o. După o vreme, până și tata a încetat să mai pretindă că folosește mașinăriile. A bolborosit ceva foarte vag despre un articol pe care-l citise în Cosmopolitan despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sticlă de vodcă), am început să pedalez. Așa că, în timp ce tot restul casei dormea, eu pedalam și transpiram. Apoi, o vreme, am vâslit și am transpirat. După care m-am întors la bicicletă și am mai pedalat și am mai transpirat nițel. În timp ce James dormea în pace undeva în Londra, cu brațul aruncat într-un gest protector peste Denise, eu pedalam ca o nebună, într-un dormitor care încă mai avea postere cu Don Johnson pe pereți, în vreme ce lacrimi fierbinți și furioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu suc de portocale, cu omniprezentul număr din Hello lângă mine, te-am căutat peste tot. Hei, nu mi se pare că te distrezi prea tare. Hai cu mine! O să găsim alți oameni, o să discutăm cu ei și-o să râdem nițel. —Du-te dracului! Lasa-mă-n pace! îi spuneam eu. Mi-e foarte bine așa cum sunt. Nu vreau să vorbesc cu nimeni. Dar dacă tot vorbesc cu tine, în cazul în care treci pe lângă un magazin de băuturi, nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu tulburată și nedumerită. Trecuse multă vreme de când nu mai întâlnisem o asemenea concentrare de masculinitate. — Mă bucur să te cunosc, mi-a spus el zâmbindu-mi și ținându-mi în palma lui uriașă mâna mutilată. Dumnezeule, m-am gândit, nițel copleșită, în clipa în care începi să sesizezi cât de tineri arată toți bărbații superbi, știi că ai îmbătrânit. Auzeam vocea lui Helen, dar mi se părea că vine de undeva de foarte departe. Era de parcă vocea îi era înecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
erau mult mai umile și că-i era imposibil să aprecieze ceva atât de sofisticat și exotic. După cum a zis el: — Eu sunt un om simplu. Până la treizeci și cinci de ani nu am mâncat nici măcar bezele. Mama a mâncat și ea nițel, dar cu un aer de martiră întipărit pe chip. Mesajul pe care îl transmitea foarte clar era că e un păcat să arunci mâncare comestibilă. Chiar dacă mâncarea are un gust groaznic. Așa că mama a mâncat. Atitudinea ei părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atrăgător. Și cu toate că Adam era îngrijorător de arătos, mă simțeam foarte relaxată cu el. Asta pentru că știam că trebuie să aibă în jur de optsprezece ani. Deși arăta și se comporta mult mai matur. Sinceră să fiu, aproape că eram nițel geloasă pe Helen pentru că-și găsise un astfel de bărbat. Mi-am adus aminte vag cum era să fii tânăr și îndrăgostit. Dar mi-am spus singură să nu fiu proastă. Că aveam să rezolv situația cu James. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am spus cu severitate. Ai face bine să intri din nou în circulație. Pentru ca atunci când vei mai întâlni un bărbat atrăgător, să nu mai tragi imediat niște concluzii ridicole. Dar trebuie să recunosc că în același timp mă simțeam și nițel deranjată de felul în care reacționase Adam la sugestia de a avea un copil împreună. Nu era nevoie să arate așa de îngrozit. Dar, Dumnezeule, cât de tipic fusese! Conform unei tradiții milenare, trecusem de la a fi furioasă din cauza bănuielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]