1,376 matches
-
respectiv purtîndu-i numele. În ceea ce privește solul de pe moșia satului, se poate spune ca acesta este în mare parte un cernoziom degradat. În partea de nord a satului predomină un sol lutos și parțial pietros, în regiunea numită Capșa solul este lutos, nisipos. Iar in partea de vest solurile sunt la fel cernoziomuri degradate. Mai adaug că printre altele nisipul de calitate, lutul și pietrișul, descoperite pe teritoriul localității au servit ca materiale de construcții pentru oameni. Sunt multe case construite din aceste
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
arborele cu cea mai mare amplitudine ecologică dintre toate speciile forestiere indigene. Pinul silvestru este o specie pioniera, iubitoare de lumină și foarte putin pretențioasa față de condițiile climatice și edafice, apare pe soluri cu regim hidrologic foarte diferit, de la cele nisipoase expuse uscăciunii excesive, până la cele din turbării.
Pin de pădure () [Corola-website/Science/306076_a_307405]
-
și de Regatul Unit. Strâmtoarea care o separă de "Cap de la Hague" se numește "Race of " în engleză sau "Le Raz" în franceză. Alderney este similară celorlalte insule ale canalului, formată dintr-un relief stâncos, ce se amestecă cu plaje nisipoase și dune de nisip. Are o temperatură moderată, cu ierni blânde și veri răcorooase, mai calde însă decât în Insulele Britanice. Copacii sunt rari pe insulă, fiind tăiați încă din Secolul XVII pentru a alimenta farurile din Alderney și Casquets
Alderney () [Corola-website/Science/305655_a_306984]
-
și 121 km de Anglia. Cel mai înalt punct de pe insulă are o înălțime de 110m. În partea de sud, relieful se prezintă sub forma unui platou înalt, "Haut Pas", iar partea nordică, "Bas Pas", este o regiune joasă și nisipoasă. Insulele se află în Golful Saint Malo, cunoscut pentru mareele de amplitudine foarte mare. Insula Guernsey este conectată de insula alăturată Lihou la maree joasă printr-o cale pietonală. În total, insulele din bailiwickul Guernsey au o suprafață de 78
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
O serie de toponime în franceză mai există, dar unele sunt înlocuite cu toponime în engleză. Herm are o lungime de aproximativ 2,5 km și o lățime de 500 m. Este orientată pe o axă nord-sud, sudul insulei fiind nisipos iar nordul fiins stâncos. Este separată de canalul "Little Roussel" (Petit Rouau) de insula Guernsey situată în vest și de canalul "Big Roussel" (Grand Rouau) de insula Sark situată în est. Conform unei legende locale, o furtună din anul 709
Herm () [Corola-website/Science/305666_a_306995]
-
de țiței devin fosforescente în prezența luminii ultraviolete. "Petrolul" a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a apei sărate, s-a găsit în caverne și zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la suprafață, (în Germania, de exemplu, în jurul Hanovrei și Braunschweig). În cazul în care straturile impermeabile de argilă sunt deasupra, nepermițând ieșirea la suprafață a petrolului, acesta se va găsi în straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere
Petrol () [Corola-website/Science/305702_a_307031]
-
sud). Insula Miquelon este formată din două insule, Miquelon (110 km²), la sud de care se găsește laguna "Grand Barachois" și insula Langlade (91 de km²), uneori numite Insula Miquelon mare și mică. Din 1783 sunt legate de un istm nisipos, format și datorită numărului mare de nave eșuate în acest loc. Interiorul este ocupat de turbării și de câteva terenuri împădurite. Numele ei provine din denumirea bască pentru "Mihai", iar numele insulei Langlade provine de la numele "l'île de l
Saint Pierre și Miquelon () [Corola-website/Science/305751_a_307080]
-
1,7 km și o lărgime maximă de 700 m. Însura este înconjurată de un recif de corali. Nu există porturi, vapoarele trebuind să acosteze în larg dar insula este dotată de o pistă de aterizare de 1000m. Insula este nisipoasa și joasă, altitudinea nedepășind 7 m, vegetația fiind rară, datorită lipsei apei dulci, si scunda, datorită vanturilor puternice. În schimb, insula este un loc de depunere a ouălelor de către păsările marine și numeroase specii de țestoase. Insula a fost descoperită
Insula Tromelin () [Corola-website/Science/305771_a_307100]
-
staniul. Concentrația samariului în soluri variază între 2 și 23 de ppm, iar oceanele conțin aproximativ 0,5-0,8 părți pe trilion. Distribuția samariului în sol depinde foarte mult de starea chimică a acestuia și este foarte neomogenă: în solurile nisipoase, concentrația de samariu este de aproape 200 de ori mai mare la suprafață decât din apa prinsă în sol, iar acest raport poate depăși 1000 în solurile argiloase. Samariul nu se găsește liber în natură, dar, ca și alte pământuri
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
Cuaternarul este reprezentat prin depozite aluviale, deluviale și proluviale. Depozitele aluviale apar în lunca pârâului Cușmed și prezintă o stratificare în cadrul căreia la suprafață, pe grosimi de 2,5 - 4,0 m, se află un strat continuu de argilă, argilă nisipoasă și argilă prăfoasă, de culoare gălbuie-cafenie. Depozitele deluviale se întâlnesc pe ambii versanți și pe văi și sunt constituite din argilă, argilă-prăfoasă și argilă nisipoasă, gălbui roșcate. Grosimea deluviului variază între 1,0 - 4,0 m. Depozitele proluviale se găsesc
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
grosimi de 2,5 - 4,0 m, se află un strat continuu de argilă, argilă nisipoasă și argilă prăfoasă, de culoare gălbuie-cafenie. Depozitele deluviale se întâlnesc pe ambii versanți și pe văi și sunt constituite din argilă, argilă-prăfoasă și argilă nisipoasă, gălbui roșcate. Grosimea deluviului variază între 1,0 - 4,0 m. Depozitele proluviale se găsesc numai în versantul drept sub formațiunile argiloase deluviale și sunt alcătuite din nisip fin și nisip prăfos cu fragmente colțuroase de gresie dură, cuarțitică, până la
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
din lume, ca suprafață. În mod convențional se consideră că limita dintre cele două lacuri este marcată de Podul Mackinac. Plajele de pe coasta vestică și din nordul extrem al coastei estice sunt pietroase, pe când plajele din sud și est sunt nisipoase și acoperite de dune. Aceasta se datorează în parte vânturilor predominante dinspre vest, care iarna duc la acumulări mari de gheață pe malul estic al lacului. Nisipul de pe plajele lacului, de culoare alburie este cunoscut ca „nisip cântător”, datorită sunetului
Lacul Michigan () [Corola-website/Science/313115_a_314444]
-
conglomerate la zi între Topolog și Olănești și la adâncime în rest), badenian (marne, argile și sare la Ocnele Mari) și sarmațian inferior (gresii, marne); ciclul sarmato-pliocen cu caracter transgresiv care înaintează mult la vest de Olt alcătuit din marne nisipoase slab cimentate, argile, nisipuri, marne cu intercalații de cărbuni. Au o individualitate justificată și bine exprimată prin caracterele reliefului actual, rezultat al unei îndelungate evoluții comune, în cadrul bazinului hidrografic al Oltului. Privit în ansamblu teritoriul creează imaginea unui relief de
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
ridicat de schelet, care îi conferă o rezistență redusă la eroziune. Apar și argiluvisoluri în părțile mai joase și pe terase, cu rezistență neuniformă la eroziune, slab structurate și conținut scăzut de humus. Pe porțiuni reduse se întâlnesc și soluri nisipoase, mai ales în partea sudică a regiunii. În lunci sunt soluri aluvionare slab evoluate, cu textură nisipoasă care permite infiltrarea apelor de suprafață. In Subcarpatii Valcii, ca si in alte sectoare subcarpatice, invelisul vegetal protejeaza partial versantii acoperiti si solurile
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
joase și pe terase, cu rezistență neuniformă la eroziune, slab structurate și conținut scăzut de humus. Pe porțiuni reduse se întâlnesc și soluri nisipoase, mai ales în partea sudică a regiunii. În lunci sunt soluri aluvionare slab evoluate, cu textură nisipoasă care permite infiltrarea apelor de suprafață. In Subcarpatii Valcii, ca si in alte sectoare subcarpatice, invelisul vegetal protejeaza partial versantii acoperiti si solurile. Pădurea ocupa, cu câteva secole în urmă, apropae în întregime acest spațiu, pădurile continuindu-se neîntrerupt din culmile
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
Mare (331 î.Hr.). Cel mai înalt punct al deșertului fiind Gabal (1934 m), iar punctul cel mai jos Qattara cu . În deșert se află numeroase dune de nisip numite erguri care formează adevărate mari de nisip, cu suprafețe că Marea Nisipoasa (114400 km²), Selima (63200 km²), Qattara-Sud (10400 km²), Farafra (10300 km²), si Ghard Abu Muharrik (6000 km²) care are o lungime de aproape 600 de km. Din punct de vedere climatic Deșertul Libian aparține de regiunile cele mai aride de pe
Deșertul Libian () [Corola-website/Science/314596_a_315925]
-
și Mijlociu. În neoliticul timpuriu, se optează pentru soiuri de grâu potrivite zonei de climă și reliefului, la Gumelnita fiind cultivat "triticum vulgare", iar la Cucuteni "triticum compactum și vulgare". Utilizau plantatorul și săpăligă din corn de cerb pentru solurile nisipoase. În Eneolitic utilizau aratrul, plug primitiv din lemn, ce permitea exploatarea terenurilor mai dure, ce a dus în cele din urmă la procesul de sedentarizare. Ulterior, a apărut secera Karanovo și râșnită pentru recoltare și producerea făinii. Incendiau pădurile pentru
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
chimic între două substanțe chimice compuse. Prin acest tip de reacție chimică se pot identifica substanțele chimice care conțin diferiți radicali acizi cum ar fi radicalul clorura sau sulfat: H2SO4 + BaCl2=BaSO4 + 2HCl CuSO4 + BaCl2=BaSO4 + CuCl2 albastru precipitat alb nisipos HCl + AgNO3=AgCl + HNO3 NaCl + AgNO3=AgCl + NaNO3 precipitat alb-branzos • Reacția de descompunere este reacția chimică în urma căreia, dintr-o substanță chimică compusă, se obțin două sau mai multe substanțe chimice simple sau compuse. Ecuația generală: AB = A + B Reacția
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
o zonă exclusivă de pescuit de 370 de kilometri (200 de mile nautice) și de ape teritoriale pe o lungime de 22 de kilometri (12 mile nautice). Clima este ecuatorială cu un sezon musonic din noiembrie până în februarie. O plajă nisipoasă înconjurată de un recif de corali se ridică în jurul solului fertil. Platoul fosfatic înălțat („Puntea”) acoperă partea centrală a insulei. Cel mai înalt punct de pe insulă are 61 de metri deasupra nivelului mării. Singurele resurse naturale semnificative ale Naurului sunt
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
resurse naturale semnificative ale Naurului sunt fosfații, formați din depozitele de guano depuse de păsările marine de-a lungul a mii de ani, și pescuitul, în special al tonului. Dat fiind faptul că insula este înconjurată de corali și plaje nisipoase, ea nu dispune de porturi naturale, râuri sau lacuri notabile. Insula Nauru este amplasată în partea vestică a Oceanului Pacific, la aprox. 42 km distanță spre sud de Ecuator. Cea mai apropiată insulă este Banaba, așezată la 306 km spre est
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
limanului este de aproximativ 2 m, cea maximă fiind de 5.5-6 m. Bazinul limanului are o formă alungită. Malurile estice și vestice ale limanului sunt mai înalte și abrupte, presărate cu ravine (râpi adânci), cele sudice sunt joase și nisipoase, iar cele nordice sunt mlăștinoase și acoperite cu întideri de stuf formând plauri. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Ialpug
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
joase și nisipoase, iar cele nordice sunt mlăștinoase și acoperite cu întideri de stuf formând plauri. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Ialpug este legat de limanul Covurlui sau Cugurlui (nume tătăresc întâlnit și în județul Galați) printr-un canal strâmt, datând din anii '70 ai secolului al XX-lea și numit „Repedea” (în ucraineană "Repida")- mentionata intr-un document turcesc
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
este o pescărie la mare a comunei Murighiol, accesibilă numai cu vaporul, și situată la jumătate drum între Sfântu Gheorghe și Gura Portiței. Ținutul Cioticei este o succesiune de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăștinoase, ape fluviale și salmastre, bălți nisipoase, traversate de dune paralele, stuf. Lacurile din zonă, în special, sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebede, stârcii albi, roșii și galbeni, țigănuși, lopătari. Inițial sat pescăresc, Gura Portiței este situată pe o fâșie îngustă de
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
5,21‰, maxima - 20,6‰ în primii 1,6 km. Bazinul este situat pe Podișul Nistrului, la altitudinea de 150-300 m, cu suprafața dezmembrată de vâlcele și ravene cu versanți abrupți. Este constituit în principal din calcare, acoperite de argile nisipoase se vârsta cuaternară. Cea mai mare parte a bazinului este valorificată agricol. Pădurile ocupă doar 3% din suprafața totală. Rețeaua hidrografică constă din râul principal și câteva vâlcele scurte, care vara seacă. Lungimea totală a cursurilor de apă este de
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
este de 0,5-0,3 km, cu lățimea maximă - la baraje - de 250 m, adâncimea - de 1,5-1,0 m, volumul 469 și 18,5 mii m³. Patul albiei este neted, acoperit cu un strat de mâl, până la s. Dobrușa - nisipos, pietros. Malurile sunt abrupte, cu înălțimea de 2-9 m, constituite din argile nisipoase, la muchii acoperite cuiarbă. Scurgera, din spusele băștinașelor, are loc doar în timpul topirii zăpezilor și trecerii undelor de viituri pluviale. În anii cu ninsori abundente, la sfârțitul
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]