1,384 matches
-
de urși. Familiile Rákóczi și Zrínyi aveau cel mai bun tip de copoi, supranumit "unguresc negru". Potrivit izvoarelor istorice, și principele György Rákóczi I avea ogari și copoi renumiți. Curțile nobiliare din Transilvania posedau numeroși câini de vânătoare. Lângă curțile nobiliare erau construite dependințe pentru copoi și crescători. Denumirea latină a ocupației era "canifer". Multe localități în care erau staționați caniferii regelui și ai altor aristocrați au nume după rasa canină respectivă: "Kopó" (satul copoierilor), "Agárdi" (satul ogarilor), "Ebesfalva" (satul câinilor
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
o rasă veche ungurească, care a fost determinată de particularitățile speciale ale climatului, teritoriului și condițiilor de vânătoare. Perioada de glorie a trăit-o în Evul Mediu, într-un timp în care a fost câinele favorit de vânătoare al curților nobiliare. Datorită dezvoltărilor în agricultură și silvicultură, a fost trimis în trecut în pădurile greu accesibile, din munții Carpați. Ca rezultat al influenței condițiilor de teren, au evoluat două varietăți de copoi ardelenesc: varietatea cu picioare lungi și varietatea cu picioare
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
Roma-Vogoridi. Prințul Nicolae a fost botezat în cinstea bunicului său matern Principele Nicolae Vogoride, Regent al Moldovei. Nicolae de Roma s-a născut la Brăila în Conacul Roma, de pe Moșia Viziru, în anul 1875, fiind al doilea copil al cuplului nobiliar Petru și Maria. La nașterea sa, fratele mai mare, Petru, avea 1 an. Nicolae urmează cursuri de drept la Universitatea din Paris, iar apoi revenind în țară, devine un cunoscut armator, fiind proprietarul mai multor nave din portul Brăila. Tatăl
Nicolas Conte de Roma () [Corola-website/Science/315903_a_317232]
-
urmează cursuri de drept la Universitatea din Paris, iar apoi revenind în țară, devine un cunoscut armator, fiind proprietarul mai multor nave din portul Brăila. Tatăl său, Petru I de Roma (n. 1831, d. 1914) era descendentul unei vechi familii nobiliare din Zante, Grecia. Strămoșii săi fiind iluștrii Conți de Roma. Petru I de Roma se căsătorește în anul 1872 cu Prințesa Maria Vogoridi( 1851-1931). Au avut împreuna 3 copii: Nicolae Roma a avut o relație cu Anica Hristea (Cristea), care
Nicolas Conte de Roma () [Corola-website/Science/315903_a_317232]
-
bate cetatea zisului Bekch numită Valcău, a pomenitului Ștefan, numită Derguech, (cei doi) necredincioși ai noștri, până ce luând cu ajutorul lui Dumnezeu aceste cetăți, ni le-a dat pe seama mariei noastre”..." La începutul existenței sale, cetatea a fost, probabil, o cetate nobiliara, deoarece prima atestare documentara arată că primul ei proprietar cunoscut a fost Bekch, fiul lui Iacob Kopasz, fost palatin al Ungariei. Dezideriu de Elewanth, amintit mai sus, a atacat „cetatea zisului Bekch”, răzvrătit împotriva lui Carol Robert, pe care o
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
Chemburg. A doua zi, la 28 septembrie 1341, Capitul de la Oradea menționează că regele donează cetatea comitelui Doch de Crasna și urmașilor săi.17 Aceasta înseamnă că la acea dată cetatea și domeniul erau din nou în stăpânirea unei familii nobiliare, dar asupra satelor și domeniului cetății ridică pretenții și alți proprietari vecini. Comitelui Donch și fiilor săi Nicolae, Ștefan, Ioan și Ladislau nu le-a fost ușor să intre în stăpânirea daniei regale. La sfârșitul secolului al XIV-lea, prin
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
societății” și să aibă dreptul de a participa la duel ca martori sau combatanți. Duelurile judiciare constituiau o formă de reglementare a unor cauze civile sau penale. Organizate în fața regelui sau a reginei, a judelui curții regale sau a congregației nobiliare, acestea presupuneau, de obicei, angajarea unor luptători plătiți. Prin secolul XVII și XIX regulile duelului erau reguli bine stabilite care erau precizate în „Code Duello” din 1777, sau „Essai sur le duel“ a contelui „Comte de Chateauvillard” din 1836. De
Duel () [Corola-website/Science/315046_a_316375]
-
1703 și decapitat două zile mai târziu la Sibiu, în Piața Mare, în apropierea statuiei lui Roland, după ce, cu numai cinci ani în urmă, fusese ridicat la rangul de cavaler de către împăratul Leopold I, primind cu această ocazie și particula nobiliară "Sachs von Harteneck", purtând astfel oficial numele de "Johannes des Heiligen Römischen Reiches und Königreich Ungarn Ritter Czabanius Sachs von Harteneck" (Cavaler al Sfântului Imperiu Roman și al Regatului Ungariei). Mai târziu memoria sa a fost reabilitată, devenind una dintre
Johann Sachs von Harteneck () [Corola-website/Science/315105_a_316434]
-
este un titlu nobiliar ereditar, între baron (care are valoare mai mică) și conte (care are valoare mai mare). Un viconte este un membru al nobilimii europene a cărui titlu de conte este de obicei, ca în almanahul nobilimii britanice, deasupra unui baron și
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
imperiului până în 1268, adică și sub cei doi succesori ai lui Fredric al II-lea, Conrad al IV-lea (1250-1254) și Conradin (1254-1268), adică până la stingerea dinastiei Hohenstaufenilor. Practic, însă, Siria ocupată de cruciați a rămas un fel de republică nobiliară, o federație de stăpâniri, veșnic în luptă între ele, legea fundamentală după care se guvernau fiind Așezămintele Ierusalimului, aplicate și inetrpretate diferit de numeroșii principi. Într-un cuvânt, între 1230 și 1244 Siria a căzut pradă celor mai mari dezordini
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
Prima oară localitatea este amintită în anul 1128, într-o scrisoare a episcopului din Mainz. Papa Lucius III amintește în anul 1184, 25 de biserici, din care una era în Dotzheim. Între secolele XIII și XIV aici trăia o familie nobiliară care se numea "von Dotzheim". În anul 1386 este amintită pentru prima oară existența unei judecătorii. Un incendiu din anul 1610 a distrus jumătate din localitate. În anul 1644 părăsesc Dotzheimul, din cauza războiului de treizeci de ani aproape toți locuitorii
Wiesbaden-Dotzheim () [Corola-website/Science/318815_a_320144]
-
noii societăți s-a schimbat în mod radical. În timul rebeliunii lui Hmelnițki, șleahticii polonezi și magnații ruteni polonizați au fugit din Ucraina. Ca urmare, noua aristocrație a fost formată din amestecul nobilimii care rămăsese pe teritoriul Hetmanatului (vechi familii nobiliare care respinseseră polonizarea și mica nobilime care se alăturaseră cazacilor în lupta împotriva polonezilor) cu ofițerimea căzăcească în ascensiune. Nobilii loiali Hetmanatului, spre deosebire de aristocrații polonezi, ale căror proprietăți fuseseră redistribuite ucrainenilor, își păstaseră privilegiile, pământurile și satele de iobagi. Vechea
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
căzăcească în ascensiune. Nobilii loiali Hetmanatului, spre deosebire de aristocrații polonezi, ale căror proprietăți fuseseră redistribuite ucrainenilor, își păstaseră privilegiile, pământurile și satele de iobagi. Vechea nobilime și noua clasă a ofițerilor cazaci au fost numiți „Distinșii tovarăși militari”. Astfel, natura statutului nobiliar a fost schimbată în mod fundamental, nemaifiind ereditar, depinzând în schimb de loialitatea față de statul căzăcesc. În timp însă, pământurile ofițerilor cazaci și privilegiile lor au devenit ereditare, iar clasa nobililor și ofițerilor a reușit să acapareze moșii întinse, comparabile
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
statului. Nobilii și cazacii puteau ajunge preoți, sau inves. Douăsprezece orașe ale Hetmanatului se bucurau de anumite drepturi de autoguvernare, aveau propriile judecătorii și propriul buget. Orășenii bogați puteau să dețină funcții în administrația Hetmanatului sau își puteau cumpăra titluri nobiliare. Populația orășenească era relativ puțin numerică (cele mai mari orașe, Kiev și Nijîn aveau în jur de 15.000 de locuitori) și nu a fost așa de importantă ca alte grupuri sociale din Hetmanat. Țăranii reprezentau majoritatea populației Hetmanatului. Deși
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
autonome căzăcești. Doi ani mai târziu, a fost restricționat dreptul la libera mișcare a țăranilor, iar procesul de iobăgizare al populației rurale ucrainene a fost încheiat. Soldații cazaci au fost integrați în armata rusă, în vreme ce ofițerii cazaci au primit statutul nobiliar rus. În conformitate cu practica stabilită în restul Imperiului Rus, pământurile bisericilor și mănăstirilor ucrainene au fost confiscate și redistribuite nobililor. (De-a lungul timpului, mănăstirile din Hetmanat ajunseseră să controleze până la 17% din terenurile agricole ucrainene). Teritoriul Ucrainei a fost reorganizat
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
transformată într-o regiune administrativă obișnuită, care a păstrat însă numele „Sloboda Ukraina”. Administrația regimentală a fost înlocuită de regimentele rusești de husari, iar ofițerilor cazaci de rang înalt li s-a asigurat ranguri ofițerești în armata rusă și statutul nobiliar - "dvorianstvo". În 1835, regiunea Sloboda Ukraina a fost desființată, pe teritoriul ei fiind organizată gubernia Harkov, unele regiuni mai mici trecând în subordinea guberniilor Voronej și Kursk. În perioada sovietică, regiunea a suferit mai multe reorganizări, până când s-a ajuns
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
și hărăzind ca ei să poarte blazonul prescris sau însemnul nobilității, după obiceiul celorlalți nobili adevărați și distinși, care folosesc blazoanele în tot locul: lupte, în întrecerile cu lancea, în turnire, dueluri, loviri și în alte tot felul de lupte nobiliare și militare, precum și pe sigilii, steaguri, cortine, pânze, covoare, inele, pe case, scuturi, pavilioane, morminte, în general pe tot felul de lucruri și rândueli, ca titlu de nobilitate absolută și adevărată, prin care să-i ridice de lângă toți oamenii de
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
Osman Pașa, conducătorul armatei otomane, din apartamentul 104, în anul 1877, și discursul regelui Mihai de la balconul apartamentului 105, în anul 1992. Grand Hotel Continental are piese de mobilier unice: la recepție, piesa centrală este desk-ul achiziționat de la o resedință nobiliară din Bergamo, iar candelabrele, mobilierul masiv, oglinzile, sunt piese originale create în secolul XIX aduse de la case de licitații din Viena, Parma și Torino. Hotelul Continental Forum Arad este un hotel de 4 stele care face parte din lanțul hotelier
Continental Hotels () [Corola-website/Science/320024_a_321353]
-
(n. 26 decembrie 1795, Pressburg - actualmente Bratislava - d. 29 ianuarie 1865, Iași) a fost un muzician, compozitor și dirijor din Moldova. S-a născut în Imperiul Habsburgic, în familia nobiliară Esterházy, a studiat muzica la Viena, a venit de tânăr în Moldova, unde a rămas pentru restul vieții. În perioada 1820-1826 a lucrat ca organist la biserica catolică din Cernăuți. A sosit în Iași în 1826 ca profesor de muzică
Josef Herfner () [Corola-website/Science/321090_a_322419]
-
și ducele de Orléans (nepotul lui Ludovic), au renunțat în numele lor și al urmașilor lor la succesiunea la tronul Spaniei. Imperiul european al Spaniei a fost și el împărțit: Savoia, după ce a renunțat la acordarea de pământ și titluri familiei nobiliare Lombardo, a primit Sicilia și părți din ducatul Milanului, în timp ce Carol al VI-lea (împărat al Sfântului Imperiu Roman și arhiduce de Austria), a primit Țările de Jos Spaniole, regatul Neapolelui, Sardinia și mare parte din ducatul Milanului. Portugaliei i
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
acoperit cu atenții. În mai puțin de doi ani a devenit baron Whaddon, viconte Villiers în 1616, conte de Buckingham în 1617. În 1618 a ajuns la rangul de marchiz, iar în 1623 a devenit duce de Buckingham. după reducerile nobiliare din perioada Tudor, Buckingham era cel mai înalt în rang după membrii familiei regale. După urcarea sa la putere, Buckingham l-a ajutat pe Francis Bacon, a cărui carieră stagna în acea perioadă. Printre scrisorile lui Bacon, s-au găsit
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
și cu Sfântul Scaun. În 1255, Mindaugas a primit permisiunea Papei Alexandru al IV-lea să-și încoroneze fiul cu titlul de rege al Lituaniei. Pe plan intern, Mindaugas s-a străduit să înființeze instituții de stat: propria sa curtea nobiliară, sisteme administrative, un serviciu diplomatic și un sistem monetar. Au circulat monede mari de argint lituaniene (în ), ceea ce oferă un indiciu al statalității. Ordinul Livonian s-a folosit de această perioadă pentru a-și consolida controlul asupra terenurilor samogițiene. Livonienii
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
Constantinopolului, cea mai mare parte a înaltului cler ortodox fiind de origine greacă. Prin sistemul „milleturilor”, ierarhia predominant elenă a Patriarhiei avea controlul asupra supușilor otomani ortodocși, așa numiții "Rum milleti").Începând din secolul al XVIII-lea, membrii unor familii nobiliare elene din Constantinopol, așa-numiții fanarioți, (care și-au primit numele de la cartierul Fanar) au reușit să câștige controlul asupra politicii externe turce și mai apoi asupra întregului sistem birocratic otoman. O importanța deosebită a avut în această perioadă tradițiile
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
regală a Olandei. a fost format în urma destrămării Regatului Burgundiei. Astfel în secolul XII fostul comitat Orange este ridicat la rangul de principat suveran în cadrul Sfântului Imperiu Roman de către Împăratul Frederic I. În anii 1170 principatul intră în posesia familiei nobiliare de Baux apoi în 1388 acesta intră în posesia casei de Chalon. Ultimul descendent al casei de Chalon, René de Chalon, lasă principatul vărului său Wilhelm Taciturnul, Conte de Nassau care avea și o serie de alte posesiuni în Țările
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
Ceilalți doi fii, Vasile și Ion, nu au avut urmași. Surorile lor au fost: Elisabeta, Alexandra Stârcea, Maria Wasilko și Anița Potlog. Fiii lui Ioan, adică Gheorghe, Constantin, Dimitrie și Vasile, au primit de la împăratul Francisc al II-lea titlul nobiliar austriac de „cavaler de Flondor” ("Ritter von") prin diploma din aprilie 1796. Diploma atestă că familia Flondor descinde din "antiqua et nobilissima familia Albote". Ion Drăgușanulafirmă că: "Partea de sus a satului Milie, cea care aparținuse lui Ion Flondor, este
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]