1,216 matches
-
România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe Tătărescu, șeful unei disidențe liberale intrate În FND (se considera singurul reprezentant al liberalismului românesc; se mai declara și anticomunist, ceea ce totuși era un nonsens, de vreme ce guverna Împreună cu PCR); Petru Groza, șeful guvernului de la București (megaloman și mitoman, după cum reiese cu claritate din cele spuse la Întîlnirea cu Ethridge); Gheorghe Gheorghiu-Dej, lider PCR (erau vizibile rigiditatea și viclenia personajului); Mihai Ralea (inteligent și oportunist, tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
executat Isus și de ce a înfruntat o opoziție ce i-a fost letală. Am întâlnit oameni spunând că Isus a fost ucis pentru că era un om bun sau pentru că fariseii ipocriți se temeau de el. Dar acest lucru este un nonsens flagrant. Evangheliile din Noul Testament scot în evidență câțiva factori istorici, toți aproape de la sfârșitul vieții lui Isus, care au dus la executarea sa; bunătatea sa și disputele cu fariseii nu se află printre aceștia. Primul motiv pentru care Isus a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să devină „contexte” care clarifică ritul, date care Îl integrează Într-un ansamblu de manifestări culturale și Îi conferă un anumit sens. De aceea, cadrele de interpretare a ritualului au variat enorm, oscilând Între considerarea lui ca un loc al nonsensului - expresie a primitivismului și iraționalului - și ipostazierea ca loc al suprasensului - manifestare deplin semnificativă a umanității, În dialog cu sacrul sau cu propria esență. În felul acesta, ceea ce a fost la Începuturile antropologiei culturale un argument pentru a privilegia interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evidențiază situații comice, tipologii rizibile, stereotipii de limbaj, discrepanțe lingvistice. Folosește aforismul ca formă de spirit, "moftul", ca emblemă a suficienței, figurile retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate printr-o expresivă antimetateză. Perceput ca "nonsens", absurdul declanșează comicul. Receptat ca "ilogic" și "irațional", comicul generează absurdul. Caragiale și Eugen Ionescu au explorat deopotrivă sugestiile comice ale metabolei, prin care absurdul și comicul se pun deopotrivă în valoare. Atracția dintre comic și absurd îi permite autoarei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc al personajelor, inaptitudinea lor de a judeca și raționa. Micșorează distanța temporală și augmentează semnificațiile valorice existente în creațiile amândurora
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel mult un gest. Râsul trebuie să fie de acest gen, un fel de gest social"5. Pe de altă parte, asocierea comicului cu râsul produs de percepția neprevăzutului, a anormalului, a dezacordului între concept și realitate, în definitiv a nonsensului condiției noastre sau a mecanizării umanului a generat teoriile axate pe noțiunea de contrast, de necuviință sau incongruență, teorie dezvoltată de Kant, Schopenhauer și Bergson, dar și Blaise Pascal și Sören Kierkegaard. Alte contribuții teoretice vizează nu atât cauzele râsului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicul nu poate fi separat decât printr-o minuțioasă analiză, întreprinsă din necesități strict didactice, întrucât existența sa literară este foarte instabilă datorită unei evoluții în dublu sens: căderea comicului în tragic și convertirea tragicului în comic. Absurdul, fatalitatea existenței, nonsensul, rutinarea exasperantă pot converti comicul în tragic, pot face cu ușurință translația de la veselie la disperare și durere amară. Conceptul modern de ,,farsă tragică" pus în circulație de Eugen Ionescu, dar identificabil în opera unei părți importante a scriitorilor afiliați
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la ordine și regulă; 6. micile nenorociri ale unui individ sau ale mai multora; 7. indecentul și obscenul; 8. echivocul simulării de tip afectare sau deghizare; 9. ignoranța, naivitatea; 10. raporturile de inconsecvență, disproporțiile, inadecvarea, incoerența logică (o formă de nonsens); 11. jocurile de cuvinte și spiritele; 12. obiectele care apar ca manifestări ale unei dispoziții vesele; 13. triumful unui om într-o luptă. 31 "Categoria rizibilului"32 de care aparține comicul, dar și caricaturalul, ironicul, diformul, satiricul, umoristicul, spiritualul, este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fiecare câte patru picioare. Pisica are patru picioare. Deci, Isidor și Pricot sunt pisici" sau, mai edificator: "Alt silogism: Toate pisicile sunt muritoare. Socrate este muritor. Deci, Socrate este pisică" (Rinocerii). Uneori, lipsa de logică este semnalată printr-un fals nonsens: "D-l Smith: Nu pricep un lucru. De ce la rubrica stării civile, în ziar, se dă întotdeauna vârsta morților, dar niciodata vârsta noilor-născuți? E un nonsens". Absurditatea raționamentului amintește de frământarea lui Cațavencu care observa cu tristețe: "În Iași n-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Deci, Socrate este pisică" (Rinocerii). Uneori, lipsa de logică este semnalată printr-un fals nonsens: "D-l Smith: Nu pricep un lucru. De ce la rubrica stării civile, în ziar, se dă întotdeauna vârsta morților, dar niciodata vârsta noilor-născuți? E un nonsens". Absurditatea raționamentului amintește de frământarea lui Cațavencu care observa cu tristețe: "În Iași n-avem nici un negustor român, nici unul... Și cu toate astea, toți faliții sunt jidani. Explicați-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel"119. Succesiunea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ilocuționar, certifică decisiv încălcarea intenționată a însuși principiului de cooperare gricean. Lumea ionesciană nu aderă însă nici la acel "cooperative principle for humour"126 care ar guverna conversația de tip Non-Bona-Fide, ci, s-ar spune mai degrabă, unui consens al nonsensului care ar explica aparenta reușită a comunicării dintre personaje, din moment ce replicile lor produc feedback și nici un interlocutor nu solicită reformulări sau reluări care să presupună recunoașterea unor deficiențe de înțelegere. Efectul comic al încălcării maximelor conversației a fost teoretizat de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Deși are trăsături regulate, nu se poate spune despre ea că este frumoasă. E prea inaltă și prea voinică. Trăsăturile ei nu sunt regulate, dar se poate spune despre ea că este frumoasă. E cam prea scundă și prea slăbuță." Nonsensul, contradicția, oximoronul se înlănțuie amețitor în conversația despre Bobby Watson, a cărei ambiguitate rezultă în principal din inversarea maximei manierei: D-l Smith: Poftim, scrie că Bobby Watson a murit. D-na Smith: Dumnezeule, sărmanul, când a murit? D-l
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
provoacă plăcerea care conduce la râs sau surâs. Însă la umor tensiunea este datorată discrepanței dintre realități ale existenței concrete, în timp ce la spirit derivă din disonanțele din domeniul ideilor, puse în lumină prin operațiile de asociere contrastivă, prin paradox sau nonsens. Tendențiozitatea ar fi o altă trăsătură care distinge spiritul de umor, transformându-l într-o satiră în miniatură. O formă specifică de spirit este aforismul care constă, în esență, într-o formulare concisă și pregnantă a unei idei, observații, gând
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se pun reciproc în valoare. În linii mari, dacă ținem cont de cele două accepțiuni principale trecute în revistă în subcapitolul anterior, și anume, cea de "ilogic" și cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
revistă în subcapitolul anterior, și anume, cea de "ilogic" și cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional", referitor la contrastul dintre nevoia de raționalitate a omului și impenetrabilitatea universului, așadar, în mare, absurdul existențial, este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Însă acesta, la rândul său, creat sau nu pornind de la reperarea unei absurdități ca revers al logicului pragmatic sau al simțului comun, poate constitui declicul unei epifanii a absurdului de tip existențial. Un exemplu la îndemână este dat de vârtejul nonsensurilor din Cântăreața cheală, al căror comic deschide mai larga perspectivă a absurdului în care viețuim, verbalizând fără sens și fără rost. Revelația absurdului suspendă sau deturnează plăcerea prin comic pentru că suntem plonjați în zona angoaselor, prin desprinderea de contingent și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este posibilă, și chiar nuvele sale fantastice creează un univers în care incredibilul este foarte apropiat de probabil. La Eugen Ionescu, în schimb, irealul a invadat realul și orice distincție între cele două planuri este anulată. Absurditățile debitate de Cațavencu, nonsensurile lui Farfuridi, aberațiile conului Leonida nu pun problema veridicității lor, iar personajele, deși grotești, caricate, schematice, pot găsi corespondenți recognoscibili în realitate. Lumea ficțională a lui Eugen Ionescu este, pe de altă parte, perfect autonomă. Fiecare replică, fiecare ipostază a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu atributul inutilității, vizibilă în arhitectura haotică a discursurilor, iar cel de-al doilea se referă la desfrânarea lingvistică în concordanță cu degradarea biologică și psihologică a personajelor. Mai pregnant în Schițe, cel dintâi aspect, asociabil cu acel tip de nonsens denumit coq-à-l'âne (vorbărie fără șir și sens), ține de brutalizarea limbajului, reflectând tendința de a-l forța să exprime un vălmășag al frânturilor de idei care sfârșesc prin a fi redate amalgamat, puhoiul vorbelor sfărâmând zăgazurile logicii și ale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semantică. Cu mult înaintea autorului Cântăreței chele, Caragiale a denunțat uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor redate prin clișee verbale. Mai mult decât Flaubert, considerat un precursor al lui Jarry și Eugen Ionescu pe tărâmul limbajului literar subminat de nonsens, la Caragiale frecvența locurilor comune devine expresia prostiei absolute deținute cu supremație de burghezia închistată în snobism și pseudocultură. În lucrarea Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Al. Călinescu își asumă răspunderea redactării unui "Dicționar de idei primite", între care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
identice, de sfântul Dumitru, poate fi dat ca exemplu de absurd comic al moravurilor, ca să nu mai vorbim de farsa electorală din O scrisoare pierdută, chintesență de nereguli inversate în regulamente. În plan lingvistic, comicul absurdului este reliefat prin frecvența nonsensurilor și prin gluma absurdă. Farfuridi sau Leonida sunt personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Farfuridi sau Leonida sunt personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic, deoarece nonsensurile stârnesc aici un râs rezervat, umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin "lumea-lume" caragialiană. Comicul absurdului, bogat ilustrat în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dramaturgie a lui Marin Sorescu. În privința celui dintăi, piesele într-un act de tipul Neguțătorul de ochelari (1928), Interpretări la cleptomanie, Patriotul, ilustrative pentru un comic al absurdului frust, găzduiesc hipotextul caragialian, dar anticipă meritoriu și procedee vădit ionesciene. Astfel, nonsensurile debitate de Acuzatul din Interpretări la cleptomanie, amintesc de prelucrarea caragialiană a snoavei populare din Minciună. Se știe că aici flăcăul cel isteț reușește să doboare "jumătatea de om" ucigașă prin puterea minții, exploatând în fapt, paradoxul, nesesizat de acesta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eficienței practice a absurdului, întrucât fantazarea bazată pe suita de căutate inadvertențe și inversiuni năucește și, în definitiv, salvează. Interesant este că și personajul arghezian pare perfect conștient de aceste virtuți izbăvitoare ale absurdului comic și recurge la vertijul de nonsensuri tot pentru denaturarea biografiei: PREȘEDINTELE: Să o luăm sistematic: Tatăl dumitale avea mustăți? ACUZATUL: Era cu cinci ani mai tânăr ca mine. PRESEDINTELE: Dar doamna mama dumitale? ACUZATUL: Când m-am născut trecea examenul de clasa a doua primară. PREȘEDINTELE
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
familie originală. Dar cine a fost bunicul dumitale? ACUZATUL: El se va naște peste douăzeci și doi de ani.69 Acest tip de "Păcală" cu trăsături miticiste face însă figură de "înșelător înșelat", pentru că sentința, în acord perfect cu "logica nonsensurilor", în aparență acceptată drept convenție conversațională de către ceilalți colocutori, restabilește normalitatea tocmai prin anormalitatea sancțiunii:"A se atârna cu elastic prevăzut cu o undiță, la Casa de Depuneri, opt zile. A i se turna o cutie de purici în ceafa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în mijlocul unui parc cu lac, iar becurile electrice aveau să fie scoase din oraș și îngropate în lac, ca să-l lumineze pe dedesupt în culori.74 Aberațiile fiscalității sunt, de asemenea, redate printr-o ducere la extrem a consecințelor infiltrării nonsensului în orice sistem autoritar: Kutul era impus 8 la sută la roșcove, 12 la sută la smochine, 18 la sută la mandarine, 22 la sută la banane. Apoi adunam roșcovele cu smochinele și din total mai luam 20 la sută
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]