1,781 matches
-
decembrie 1949, odată cu Lucian Blaga, Liviu Rusu și D. D. Roșca, iar din 1957 până în 1963 este închis; Ștefan Aug. Doinaș, închis timp de un an, în 1957; I. Negoițescu e arestat și deținut din 1961 până în 1964; 5. întrunirile nostalgice târzii în redacțiile sau sumarul unor reviste, ca, de pildă, "Familia", după reapariția noii serii în 1965, când se regăsesc consecvent în paginile ei Nicolae Balotă, Ovidiu Cotruș, Radu Enescu (deveniți redactori), Ștefan Aug. Doinaș, I. Negoițescu, Cornel Regman și
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
schimbări inteligente de perspectivă. Odată ce prindem jocul serios al autoarei, nu ne mai surprinde atât de mult translarea celor două elemente, vechi și modern, pe care o realizează. Ritmul sincopat al jazz-ului interbelic împinge ,menuetul lui Pederaski" în literatură, nostalgică sau comică, după caz. O carte care se citește cu delectare și profit intelectual, datorată uneia dintre cele mai oneste și mai pregnante voci ale generației critice intermediare.
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
o veioză blîndă. Un pian delabrat. Ca și viața personajelor din fața noastră care se întrupează din rochii purtate luate de pe umerașe, din dantele ostenite care mai vor să strălucească o dată. Ca Irina Nikolaevna Arkadina. Un spațiu cald, al unei burghezii nostalgice. Un spațiu pe care Dragoș Buhagiar îl recompune din obiecte atent alese. Obiecte cu parfum și cu stare. Care obligă, și ele, ca jocul tuturor să aibă sens. Și ținută. Iluzia poate să apară într-un minut. Oriunde. Lacul se
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
în lacrimile ei/ mă îngropase" (Oțelul inclement al utopiei): "acum iubesc numai apusul/ lumină lui în care ne topim că două lumînări de geamăna ceară" (Povestea cea mai simplă). Sînt componentele unei nobleți niciodată dezmințite. Păstrînd ceva dintr-un menestrel nostalgic, care nu ezită să-i spună tandru unui "tu" feminin chiar și "prințesa mea", pentru eul liric ce ni se dezvăluie aici nu fără ezitări frumusețea și onoarea atîrnă la fel de greu și sînt de nedespărțit. În plus, cele mai multe versuri ni
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
fost scrise erau deci necesare. La fel o prezentare a autorului. Ceea ce se degajă din aceste texte este imaginea, refăcută peste ani, a lui Cioran, Eliade și Ionescu, din întîlnirile și scenele care ar putea întregi portetele lor. Portrete ușor nostalgice, care păstreaza însă întregi nedumeririle autorului și contradicțiile care păreau să-i definească pe bunii săi prieteni. În ansamblu, deci, o frumoasă imagine a prieteniei, o prietenie care știe să vadă defectele și se încumetă să le spună. Discuțiile lor
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
cu cenușa iubitei, Zarada, și o poveste pe care o știm foarte bine de la Mircea Cărtărescu, atît de bine încît toată tărășenia are parfum de plagiat, ce-i drept unul fin. Filmul se desfășoară pe trei planuri, unul al retrospectivei nostalgice care completează golurile de aer dintre dialoguri, insuportabil de false și anoste, al doilea se poate intitula cu numele unei schițe de Caragiale, Căldură mare și are loc la hotel, monșer, al treilea reprezintă recitalul Loredanei Groza, Miss Lorry, el
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al comentariului, care ajunge - uneori - să riște
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
întâi în literatura universală, apoi în cea spaniolă, cu explicarea genezei Galateei, și cu analiza pertinentă a structurii și a trăsăturilor sale caracteristice, insistând, în chip de sinteză, asupra dublei semnificații a acestui roman, de "prolog entuziast" și de "epilog nostalgic", pentru întreaga creație a marelui Cervantes. Aceeași acuratețe se reflectă și în alegerea ediției spaniole ( López Estrada - M.Teresa López-Berdoy), ca și în notele de subsol, bogate, erudite, care contribuie efectiv la înțelegerea frumuseții textului, la deslușirea unor sensuri absconse
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
ultimii ani în care aluziile jurnalistice la sărbătorile Paștelui și Crăciunului au mai putut trece de o cenzură deja omniprezentă și omnipotentă. Astăzi, în primăvara anului 2007, însăși prezența unui articol închinat Paștelui denotă patriarhalitate și se înscrie sub semn nostalgic. După o întrerupere de altă aproape jumătate de secol, vechile deprinderi se reîncheagă cu greu. Ideea de a sărbători Paștele ori Crăciunul într-o revistă literară sau într-un cotidian pare din ce în ce mai nepotrivită, chiar bizară. S-a renunțat discret la
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
țării aveam emoții, însă imediat după ce bea un pahar de vin era un alt om. El știa romanțele de la cap la coadă. Pe 26 ianuarie, Ceaușescu își sărbătorea ziua de naștere cu sarmale, mult pește și țuică", a mai declarat nostalgic Gheorghe Vedeanu.
Destin crunt pentru cel care îi cânta romanțe lui Ceaușescu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62744_a_64069]
-
câteva zile. La scurt timp, în-tr-un Ajun de Crăciun, a venit vestea morții năprasnice a artistului... În timpul slujbei de înhumare, stranie coincidență, la Radio Timișoara se auzea vocea lui Sandu Simionică, recitând din creația eminesciană... Nu-și disimulează un zâmbet nostalgic și tristele aduceri aminte pentru cel ce a fost Damian Ureche, poetul, epigramistul, cerebralul, cel care într-o admirabilă prietenie cu criticul de artă Radu Melnic repeta în nesfârșitele și neuitatele nopți de versuri și spirituală boemie, pentru eternitate parcă
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
transformă condeiul în floretă, care, mânuită cu o desăvârșită știință, decapitează, dintr-o singură mișcare stilistică, hidra comunistă. Cronicile Monicăi Lovinescu sunt sublime când admiră, necruțătoare când demască minciunea generalizată, ironice când se joacă cu prada ca pisica cu șoarecele, nostalgice când privesc spre trecutul pierdut, triste când constată că ceva s-a stricat devinitiv în firea românului, incendiare când trebuie să apere adevăratele valori. Le era greu mai-marilor de la București să suporte asemenea sfidare, nu puteau răbda la nesfârșit. În
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
soacră» de I.L. Caragiale. În 1978 a cucerit premiul pentru cea mai bună interpretare cu Nora din «Jocul ielelor» de Camil Petrescu l Ioan Ieremia: „Prolific, polemic, spectacolele sale se disting prin incisivitate, umor acid, spirit critic și o frumusețe nostalgică, tristă, care le face extrem de umane. (...) Spectacolele sale, adulate și premiate la vremea lor, sunt încă prezente în conștiința publicului timișorean(...): «Henric VI», «Cei doi tineri din Verona» și «Regele Lear» de W. Shakespeare, «Jocul ielelor» de Camil Petrescu, «Mobilă
Agenda2005-27-05-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/283900_a_285229]
-
Popovici, este o fină miniatură de bijutier. Ciclul Ewig die Wolkel, pe versuri de Christoph Niess, de Corneliu Dan Georgescu, conține 5 lieduri cu deschideri spre un orinzont infinit, în care și marea și nisipurile, într-o atmosferă austeră și nostalgică, domină deopotrivă. Ciclul Tratative pentru voce, de Dan Dediu pe versuri de Ernst Jandl, pentru voce, fagot și pian. La fagot, s-a exprimat cu un sunet admirabil, Pavel Ionescu. Din acest ciclu am ascultat Când aveam 20 de ani
Meridian inaugural by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83406_a_84731]
-
experiența nord-americană sau engleză, fapt ce face ca situația din România să apară în ipostaze cu atât mai sumbre. Uneori comparația pe orizontală Est-Vest lasă locul uneia pe verticală România de azi-România din vremea comunismului. Ceea ce pornise ca o evocare nostalgică de tipul Nuovo Cinema Paradiso (mă refer, firește la filmul lui Giuseppe Tornatore) a videotecilor de la începutul anilor '80 sfârșește însă tot în grotescul apăsat al zilelor noastre. Tehnologia s-a schimbat, dar mitocănia și spiritul gregar continuă să facă
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
grea, putoarea gazelor de eșapament, a camioanelor sau a mașinilor pahidermice, lepră olfactivă și cu această smoală suspendată în aer, această funingine care se furișează în bronhii...”. O descoperire mediată de o amintire “prăfuită, în zdrențe” despre un oraș industrial, nostalgică, poate, pentru scriitor, anacronică și opresivă pentru bucureșteni. O primă impresie, deja concluzivă, sună astfel: “La București n-am văzut decît noaptea. Noaptea rece, cețoasă și, în zori, dezgust în cerul gurii, gol, deznădejde trivială, muncitori (funcționari? gestionari? femei de
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
ea fiecare gest sau cuvânt este gândit), a evocat, în două binecunoscute compoziții proprii, “Căsuța de la marginea satului” și “Cafeneaua” unde stă într-un colț, privind cum afară plouă, plouă... Finalul recitalului ei a fost ca un mesaj dureros și nostalgic, din partea tuturor artiștilor din spectacol, pentru publicul care, ridicat în picioare, ovaționa, prin piesa lui Gherase Dendrino, “Să nu ne despărțim”. Nouă ne revine de fapt datoria de a face totul pentru a nu ne despărți niciodată de acești artiști
Revan?a adev?ra?ilor c?nt?re?i by Mihai Chiner () [Corola-journal/Journalistic/83415_a_84740]
-
care plutesc personajele. George Dorobanțu evadează mai ales cu episodul final într-o posibilă poveste de dragoste colorată macabru-absurdist fără nicio morală și fără niciun sens, Radu Muntean relativizează întâlnirea dintre trei prieteni și povestea de familie întorcând o privire nostalgică spre trecut fără mânie sau incisivitate analitică, abținându-se de a transforma povestea într-un posibil studiu de caz și conferindu-i o aparentă lejeritate care a lăsat uneori chiar falsa impresie de superficialitate, iar Sitaru evadează în fantastic, un
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
am prea citit literatură; o compensa arta care mă înconjura, întreaga minune însumată din palate, bulevarde, parcuri, fluviul, canalele, muzeele, suburbiile imperiale (Pavlovsk, }arskoe Selo, Peterhof), teritoriile hoinărelilor mele de îndrăgostit, când și când revăzute și în următoarele decenii, cu nostalgică îndurerare. Dar, m-ar putea întreba oricine, contextul politic stalinist și post-stalinian nu te-a afectat? Ba da, bineînțeles, m-a apăsat, uneori m-a înnebunit. Mi-ar fi ușor să invoc și asemenea exemple de nevroză. Dincolo de ele, peste
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
curțile interioare“, cele care încă mai există. Regretul pentru dispariția acestora, pentru tot ce a însemnat vechiul oraș, vechea Timișoară, vechiul Lugoj este în carte mereu prezent, un motiv de reflecție asupra căruia mereu se revine, cu accente nu doar nostalgice, dar și polemice. Povestașul nu doar regretă ce a fost, dar și dezaprobă ce se întâmplă. „Din ritmul cotidian al Timișoarei de acu două sute de ani au rămas mărturie curțile interioare ale caselor din cetate. Multe dintre ele sunt invadate
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
o excepțională forță descriptivă. Recompune un univers lichefiat de căldură și alcool, un Mexic populat de umbre, fie ele ale morților, ori ale viilor. Sub pașii lui M. Laruelle, acest Mexic de- vine un univers familiar, un spațiu al regăsirii nostalgice, dar rămîne totuși insolitat prin ciudățeniile sale, păstrate fericit, la un nivel lexical, de cuvintele spaniole. Evenimentele din roman se petrec, de altfel, într-un complicat context istoric, de frămîntări interne în Mexic, legate de reforma agricolă a lui Lazaro
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
oricum, nu sunt guralive. Importante sunt situarea, harta pe care evoluezi de bună voie ori împins de condiționări exterioare și relaționărilede care ești în stare. Acestea din urmă pot oricând ignora curgerea firească a orelor, dar întoarcerile nu sunt nici nostalgice, nici sentimentale, ci relansatori în partida numită viață. Jucătorul consideră fiecare experiență parte dintr-un antrenament cu final niciodată evocat: „Pentru Issac, privirile înapoi erau doar resorturi pentru elan. Priviți un săritor la înălțime. Face un pas înapoi și apoi
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
Și foștii copii ajung să jinduiască după vacanță altfel decât atunci când nu prea știau ce să facă cu ea. Dorul acesta, de viață foarte puțin complicată, spuneam, revine. Și ar putea, de ce nu, să aducă cu el răsfoirea, nu neapărat nostalgică, a unor cărți pe care simplitatea lor romanțioasă le-a aruncat, de multă vreme, în uitare.
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
Eurovision. Acesta din urmă a cucerit Trofeul festivalului de la Brăila în 2009, după care a cunoscut mari succese pe scenele de la Medgidia, Mamaia, Brașov (“Cerbul de aur”), colaborând fructuos, între altele, cu Andrei Tudor. Italianul Francesco Napoli a oferit un nostalgic recital retro, reamintindu-ne refrene de neuitat (“Marina, Marina”, “Volare”, “Arrivederci, Roma”...), iar Paula Seling a strălucit în seara de gală, la nivelul cel mai înalt al performanțelor sale, fiind rechemată de mai multe ori la rampă. În acest context
Suprema?ia profesionalismului by Ana Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/84247_a_85572]
-
rețin în chip aparte, deși criticul se străduiește să îi diminueze importanța: "S-a remarcat în repetate rînduri că pentru Thomas Mann parodia este o modalitate de a scrie prin care tradiția este în același timp lichidată și confirmată cu nostalgică iubire". Remarca mi se pare atît de importantă pentru că în ea stă, cred eu, actualitatea lui Thomas Mann. Un discret filon parodic, omniprezent, subminează autoritatea naratorului omniscient, aruncînd totodată valul unei ambiguități și a unui indefinit misterios asupra destinelor narate
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]