1,758 matches
-
vie decât imaginea Emmei care, somnoroasă și goală, se chinuia cu sacul de dormit: Emma, la șaisprezece ani, liceană virgină și inocentă, sub un bătrân scârbos corupt și ipocrit ca toți preoții. Nu era preot, preciză Emma cu un surâs nostalgic, era teolog. Și nu era bătrân. Avea douăzeci și șapte de ani. Apoi Își mușcă buzele, căci Îl apărase cu prea multă energie și acum Antonio putea să creadă că ei Îi mai păsa de el când, de fapt, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din scaunul cu rotile. - Cum facem să dăm și peste alte articole referitoare la un subiect precis? - Care anume vă interesează? Întrebă omul alunecînd spre ei. - Necunoscuta din Molène. - O, atunci e inutil. Nu există altele. Avu un zîmbet scurt, nostalgic. - Eu l-am scris pe acela. La vremea aceea, eram un tînăr ziarist plătit după rîndurile scrise. Acesta era primul meu reportaj. Voiam să merg pe urmele afacerii, dar redactorul-șef a socotit că altele erau subiectele prioritare. - Ocuparea localurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
salpetrului. - Refuz să cred fie și doar o clipă că un Kersaint a avut vulgaritatea de a se Împerechea cu o creatură ca această... brutăreasă. Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
noi și le vom duce cu noi în veșnicie. ... În amintirea lui Iorgu, Vasilica avea în figura ei, ceva de copil și de floare... Iar, trupul ei înalt avea mlădieri ca lujerii subțiri și înalți, la adierea vântului. Uneori, gândurile nostalgice îl purtau, încă și mai în adâncul vremii, cu imagini răzlețe dintr-o vară și alta, cine știe când... Și, astfel, gândurile îl purtau în trecut potolindu-l, iar, tristețea tot mai mult punea stăpânire pe sufletul lui. Își aminti
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aparte. Totdeauna, suferea mai puțin pentru dânsul, și mai mult pentru alții. Tot așa era și Vasilica... Incă de copil, lupte lăuntrice închideau în sine zbuciumul nepotolit al acelui trup plăpând, delicat și frământat. Vasilica, uneori, cădea într-o stare nostalgică, amintindu-și clipele de fericire petrcute în copilărie la casa de pe Deal. Iși petrcea, cât era ziulica de mare, scotocind prin livadă, curioasă și surâzâtoare, ciugulea struguri în vie ca un sturz, ori cățărându-se prin copaci după goldane sau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
toți neîn tinați; Antonia se mai urca din cînd În cînd și pe moto cicletă, pe șaua din spate, petrecîndu-l strîns pe Thomas cu brațele, poate așa făcuse cîndva și c-un iubit de care, astfel, peste ani, Își reamintea nostalgică; era și ea un suflet. Cine știe dacă nu tocmai Creatorul - generos - lăsase lutului Însuflețit de chiar puterea Lui, odinioară, putința de a se Înmulți și altfel decît din plăcere, mai ales că bucuriile sexului trecuseră dincolo de datul originar, se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o face ironizîndu-ne puțin și chiar umilindu-ne. Visul descris mai sus este un exemplu perfect, ați constatat cum absolut toate liniile narative s-au încheiat printr-un eșec. într un fel, torționarul se amuză cu noi demolîndu-ne sistematic tentațiile nostalgice. Iată un alt exemplu. Visul 2 se făcea că mă întorsesem în orașul meu natal și mă plimbam printr-un cartier de case și grădini unde locuisem cu 40 de ani în urmă, și unde locuiseră și bunicii mei. Voiam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a trăit timp de trei ani la Speco din Subiaco fără împărtășanie și fără spovedanie, și a fost pentru el inițierea la viața creștină în forma specifică vocației sale monahale. Și-n ziua de azi, în care nu lipsesc forme nostalgice de devoțiuni puțin cam talibane, fratele Charles reprezintă un mare pariu: euharistia și evanghelia; euharistia ca evanghelie, iar evanghelia ca euharistie. Nu este vorba de euharistie și de evanghelie văzute prin prisma unui cod religios de identificare - ca și cum ar fi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
după-amieze și-n nopți, treaz sau ațipit, între oameni și departe de ei, în speranțe și în absența lor. Fiorurile ei - asemenea unei ascetice îmbrățișări - te topesc lăuntric într-un extaz neîmplinit, ascultând murmurul zadarnic al ondulațiilor sângelui și șoaptele nostalgice ale anotimpurilor interioare. Și de mi-aș stoarce din suflet o icoană a Raiului, ea ar destăinui o lume în care florile se-nchid și se deschid în dorința de-a muri. Și-n care-aș fi smerit grădinar al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suferă mai mult decât Cel așezat în confortul Absolutului? Ce să mai cauți printre muritori, când tu cânți din orgă și ei din fluier? Flautul îmi poartă părerile de rău spre toate femeile pe care le-am născocit în bănuiala nostalgică a altor lumi. Și tot el îmi descoperă o existență ce se sfarmă de toate clipele... Are cineva dreptul să-și asculte până la capăt îngînările șoaptelor lăuntrice? Când ne apropiem de ultimele noastre voci este ca o autodistrugere în cer
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
structurilor democratice - dictatura lui Carol, cea a lui Antonescu, războiul, ocupația sovietică - nu reprezenta o carte de vizită mai presus de orice îndoială. Lipsa de experiență politică din ultimii 40 de ani transformase capacitatea lor inițială mai mult în frustrări nostalgice. Perioadele lungi petrecute în închisori, urmate de poziții marginale în societatea socialistă sau în Occident, nu au oferit un cadru suficient de dezvoltare politică. Din aceste motive, partidele istorice nu s-au bucurat nici măcar în punctele de criză maximă ale
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
pentru nevoi imediate; b) luptătorii (7%) preferă ordinea, disciplina, au venituri reduse și luptă cu ambiție pentru a scăpa de sărăcie; pentru ei prețurile sunt foarte importante, sunt prudenți și doresc garanții la cumpărare; c) atașații (33%) sunt persoane conservatoare, nostalgice, cu venituri medii, ce refuză experimentele și efectuează cumpărături obișnuite, nedorind să iasă în evidență prin ceea ce cumpără; d) emulii (10%) sunt ambițioși, competitivi, au venituri mari, sunt cei care vor „să ajungă cineva”, consumă ostentativ, cumpără articole la modă
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
pentru nevoi imediate; b) luptătorii (7%) preferă ordinea, disciplina, au venituri reduse și luptă cu ambiție pentru a scăpa de sărăcie; pentru ei prețurile sunt foarte importante, sunt prudenți și doresc garanții la cumpărare; c) atașații (33%) sunt persoane conservatoare, nostalgice, cu venituri medii, ce refuză experimentele și efectuează cumpărături obișnuite, nedorind să iasă în evidență prin ceea ce cumpără; d) emulii (10%) sunt ambițioși, competitivi, au venituri mari, sunt cei care vor „să ajungă cineva”, consumă ostentativ, cumpără articole la modă
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
a făcut parte: G. Florovsky și I. Popovici. Acești reprezentanți de frunte ai mișcării „neopatristice” din secolul XX au făcut impresionante eforturi în încercarea de a redefini sarcinile teologiei ortodoxe. Totuși, la Stăniloae n-a fost vorba niciodată de întoarcerea nostalgică la textele Părinților Bisericii, în stilul minor al unei teologii a parafrazei. Pr. Stăniloae a încercat să realizeze sinteza între meditația asupra scrierilor Părinților, Scriptură și propria sa cercetare, marcată de un dialog viu cu filozofia contemporană. Traiectoria operei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
modelelor de organizare politică și socială a umanității, fie că este vorba de era apostolică, constantiniană sau postbizantină a Bisericii. Poziția asumată de orice teolog consecvent cu Revelația biblică nu poate fi decât principial incomodă și inoportună. Teologia interzice refugiul nostalgic într-o epocă de aur (de altfel, inexistentă) sau în proiecte utopice care vizează un viitor supus entropiei. Teologul adevărat nu privește entuziast nici înainte, nici înapoi; găzduit de Biserică, el depășește lucid orizontala cronologiei empirice, țintuind spre cele de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
contrazice radical spiritul avangardist sub semnul căruia realitatea acțiunii sale de militant pe baricadele modernității, ca și al poeziei lui, ne obligă, astăzi, săl situăm. „Substanța adevărată a psihologiei poetului - scrie criticul - se poate descifra În Restriști: un suflet timid, nostalgic, sentimental, răvășit, descompus, suflet legat de țară, de pămînt, inactual, inutil, cu voinți dizolvate În veleități, cu entuziasmuri puerile, gingaș și pretențios, concepînd de altfel și meschinăria, dar inapt În a o realiza sau dîndu-i, fără să vrea, o candoare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Intellectual Potential”, The Journal of Nutrition, supliment, nr. 127, 1995, pp. 1111-1118. 2 Memoria „Amintiri, amintiri...” Primele amintiri și rememorarea copilăriei „Amintiri, amintiri...”, așa cânta Johnny Halliday într-unul dintre primele sale cântece, chiar dacă nu evocă, cu un aer puțin nostalgic, amintirile din tinerețe sau chiar amintirile din copilărie, care sunt mult mai îndepărtate. De foarte multe ori, cu cât ne întoarcem mai mult spre copilărie, cu atât mai rare sunt amintirile, până când ajungem la o adevărată gaură neagră a memoriei
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
jubilația. Nu este vorba decât de a le face să reintre unul în celălalt, de a nu mai vedea dublu 253. Fuziunea care face loc unui asemenea extaz nu este de fapt decât intuirea totalității și, în același timp, conștientizarea nostalgică a imposibilității de a o atinge (sau, mai curând, de a o păstra). Din această perspectivă, opera lui Ponge constituie, într-adevăr, o tentativă magistrală de ilustrare a acelei nostalgii cratyliste, socratice, adamice, despre care Roger Little afirma că ar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
detaliilor în aparență nesemnificative, mulțimea amănuntelor inexplicabile, care sfârșesc prin a crea un fel de mister, o magie sui-generis. Aceasta e alimentată în parte de obsesia pierderii și a distrugerii a ceea ce i-a fost drag, în parte, de tensiunea nostalgică pe care o presupune rememorarea, etapă obligatorie în procesul transformării „adevărului personal” în „adevăr al poemului”. Această metamorfoză nu se face nicidecum la întâmplare, ci respectă reguli stricte, una dintre cele mai importante fiind aceea că nu există, la urma
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu zi. Nu fără îndreptățire s-a afirmat că poezia lui Roberto Deidier ar reprezenta momentul tranziției de la singular la plural, de la solipsismul eu-lui poetic la multiplicitatea formelor sub care se înfățișează realul, de la liric la epic, nu fără conștientizarea nostalgică a imposibilității (re)dobândirii totalității. În cadrul acestui proces, o însemnătate aparte capătă vizibilul, tot ceea ce poate fi proiectat pe retină devenind adesea condiția necesară (sau simplul pretext) a (al) convertirii lucrurilor și întâmplărilor în „tramă de imagini”. Capacitatea de a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de ordin spiritual, În altul platonismul, În tipul emoțional se ascunde Afrodita Pandemos ș.a.m.d. Aplicînd-o, cu titlu experimental, la stihuitorii noștri, ce observăm? Că erosul lui Conachi stă sub semnul cupei, fiind, În esență, emotiv-depresiv, invadator și retractil, nostalgic (citește: plîngăreț, suspinător), cu Înclinații spre voluptatea durerii (mazochism prefăcut). Însă tristanismul se combină, la el, cum am arătat, cu donjuanismul, trefla cu inima (cupa), depresiunea morală cu energia seducției. Lipsește din pasiunea conachiană energia cosmică, deși În versuri sînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Zulnia este construită În acest fel: o jale afirmată la prezentul indicativului („Dintre toți muritorii... cel mai În osîndire este omul care-ți scrie”) după care urmează o deschidere (la imperfect sau la perfectul compus) spre un trecut fabulos și nostalgic („Ce făceam Însă atuncea?...”) Revenirea la prezent este Însă iminentă. Realitatea suferinței erotice Îl impune (...„toate acelea petreceri de mulțămire... le-am pierdut... numai gîndul, ce mă arde, mă muncește... mi le sfetește...”). Mai există un timp verbal În poezie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Maca rândui paharele de o parte și de alta a potcapului care se rostogolise. Capul popii căzuse pe masă, cu nasul și gura lipite de pata rubinie lățită pe mușama. Pe față i se întipărise un zâmbet de o mulțumire nostalgică. — Uite, îi arătă Jenică, în curtea aia stătea gagica. Avea niște gambe așa de lungi și călca de parcă avea trei picioare. Tânji : Te gândești că și pe ea o ține în brațe cineva... — Sau poate că se satură de ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lecturilor făcute de un Caragiale sedus, dar îndărătnic, rolul pe care de fapt l-au avut acestea în deschiderea de câmp nou. Pe de altă parte, poate fi propus drept factor cu importanță mai ridicată însuși faptul transplantării și reacția nostalgică pe care a provocat-o. Zarifopol punea toate aceste noi scrieri sub semnul categoriei pitorescului, lucru care împingea scrisul lui Caragiale ,,dincolo de granițele strictului clasicism’’ existent până atunci. Și dacă, prin încăpățânare doctrinară, Caragiale era totdeauna gata a tăgădui, în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
poată obține infirmarea celeilalte. Întregul conținut fizic propriu-zis al nuvelei adună într-o țesătură foarte densă numai întâmplări susceptibile de o dublă interpretare. O observație preliminară este că ne aflăm în fața unei rememorări târzii, colorată pe alocuri în tonuri vag nostalgice. Personajul aflat sub stăpânirea unor emoții ieșite din comun, paroxistice, se dovedește incapabil a mai evalua împrejurările în care se află cu luciditate; rațiunea refuză a mai disocia între aparența și esența lucrurilor. Întreaga tehnică a fantasticului rezidă din acceptarea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]