1,324 matches
-
și înainte de 'reeducare', singura diferență fiind că, după începerea acțiunii, numărul izolaților a crescut și s-a stabilizat pe la 70, separați de ceilalți, în două camere. Dintre izolații care refuzau 'reeducarea' sunt amintiți Virgil Maxim, Constantin Lupoaie, Aurel Obreja, Mihai Nour, Constantin Rodas, Constantin Iorgulescu, Vanghele D. Vanghele, Dumitru Stamu, Marcel Cazacu, Constantin Negoiță, Titi Stoica și Alexandru Munteanu. Implicarea oficialităților în acțiunea sucevenilor a fost destul de discretă. În afară de discursurile lui Antonescu și Burada, se putea observa că Stoian era chemat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
colonelul Sepeanu le-a propus celor de la izolare să iasă în schimbul promisiunii că nu îi vor influența pe ceilalți din punct de vedere al atitudinii împotriva acțiunii. Elevii s-au declarat de acord, cu două excepții: Aurel Obreja și Mihai Nour, care au motivat că oricum vor fi întorși, însă directorul avea ordin să îi scoată pe toți deținuții din izolare, astfel că a negociat cu Obreja și i-a acordat acestuia o cameră unde să poată sculpta. Stoian și grupul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Constantin Alupoaie, Dumitru Neagu, Septimiu Râmboiu, Aurel Obreja, Ion Rațiu, Constantin Iorgulescu, Nistor Man, Ion Fulea, Nicolae Bardac, Constantin Voloșniuc, Constantin Brandabur, Gheorghe Dipșe, Vanghele D. Vanghele, Ilie Popa, Octavian Balaban, Dumitru Daina, Vasile Popescu, Traian Coriciuc, Vasile Coriciuc, Mihai Nour, Victor Encea, Constantin Negoiță, Dumitru Stamu și Dumitru Străchinaru. Mihai Rădulescu relatează și o altă versiune a reeducării (cea a lui Gheorghe Penciu), conform căreia elevii s-au apucat să citească volumele din plictiseală. Informatorul oficial al lagărului era Dumitru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și este poezia Limba noastră a lui Mateevici și a noastră: „Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere ce spintec' Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-s vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Și,citindule 'nșirate Te'nfiori adânc și tremuri. Limba noastră îi aleasă Să ridice slavă 'n ceruri, Să ne spuie 'n hram ș'acasă Veșnicele adevăruri. Limba noastrăi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai sus, pe aceea care corespunde mai mult idealului nostru de înălțare națională.” * Junimea literară, revistă literară, științifică anul VII, nr.10, editori și redactori responsabili dr. Iancu I. Nistor și George Tofan, începe cu poezia „Bucovinei”, semnată Natalia NegruIosif: „Nouri te-au cuprins întreagă. Nu văd „pomi” nu văd „grădină”, Țară scumpă, țară dragă, Bucovină, Bucovină!... Iarnă-i, și de dimineață, Soarele nu se arată. Toată te ascunzi în ceață, Când eu plec îngândurată!... Însă pân' ce vremea - drumul Și-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acestor, poeți? Proză de: Octav Desila, V. Hâim și , Victor Brătulescu (un minunat subiect ratat și vrednic de Damian Stănoiu de odinioară). Documentare, critice, note: A. Davidescu, Caterina Popovici, Iulian Giurgea, Paul I. Papadopol (bine intenționat, însă...), Nec. Răduleanu, A. Nour, C. Bradu, V.Odobeșteanu și C.D. Pantazescu”. (Din Iconar nr.1.6.1936, Cernăuți, reeditat și în Iconar nr.6/1997, p.24, Rădăuți) * Muguri (19241926), scrisă și editată inițial la șapilograf, de un grup de elevi de la Liceul „Eudoxiu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în tăcere. Ici-colo câte un izvor; ici-colo câte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit dulce și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește; într-o bae continuă urc și cobor, pe deasupra văilor, pe sub piscuri îmbrăcate în verdele veșmânt al brazilor. Într-un ochi de poiană zărim turnurile Varatecului; dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
printre arbori se-ncurcă și se cațără clematita în adevărate garduri vii, și vița sălbatică de un dulce verde deschis. Măcieș, corn, porumbrel, frasin, jugastru, gârneață, soc etc. 23 Iulie [DELTA] Pornim după amiază din Tulcea, pe o vreme frumoasă; nouri se plimbă totuși pe cer, par a face a ploae. Spre Sfântul Gheorghe, spre Buhaz. Prislav, pe două maluri; vechea cetate slavonă a lui Sviatoslav. Mai sunt urme de ziduri uriașe. Lângă biserică este ș-acuma un fel de grădină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i primitivă. Ș-aici a murit. La 25, seara, înainte de a intra în Tulcea, facem un mic ocol și pe brațul Sulina. Sunt acolo rânduri liniștite de sălcii, și sate care par tihnite în pacea amurgului. În pulberea răscolită ca nouri ușori vin gospodarii de la câmp; trec și copii și fete, cu apă, se întorc vitele, mugind, latră cânii, zburdă caii; și într-un târziu se aprind lumini și prin ogrăzi pretutindeni, focuri mari de gunoae, ca s-alunge prin fum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care o am de când am plecat. Suișul se face prin poziții sălbatice, printre urlete de torente și cascade. Păduri în care lipsește bradul, prăpăstii, izvoare la fiecare pas. Urcăm pe o vreme umedă și sumbră și cătră vârf intrăm în nouri. Coborâșul, de la o stână în vârf unde poposim, are alt caracter. Defileul se lărgește încet-încet, și se vede departe în vale o câmpie în soare, pe când noi suntem încă între nouri. Ape mai puține, flori felurite se arată, toporași între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vreme umedă și sumbră și cătră vârf intrăm în nouri. Coborâșul, de la o stână în vârf unde poposim, are alt caracter. Defileul se lărgește încet-încet, și se vede departe în vale o câmpie în soare, pe când noi suntem încă între nouri. Ape mai puține, flori felurite se arată, toporași între altele. N-am văzut o pasere ori un zbor de vultur. La Zlatița se aude de două cazuri de holeră. Bivuacăm la marginea satului. A doua zi 15, e ziua memorabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nostru-n somn Visează-ntins pe spate; ș-al gloriilor domn Misteriosul Marte, i-ncinge fruntea-n lauri Pe când plăieșii noștri se bat ca niște tauri Cu căpitanu Bratu și Vulovici în frunte. Trecea batalionul cu glorie prin munte Prin nourii cei sumbri prin văile cu flori Spre Zlatița-aurită de-a razelor ninsori. Gazeta noastră, adică ilustrul Gancevici Mâna cu spada-n mână o mie de bulgari Și-i contempla maiorul din somnul lui, de-aici Cum fug zarzavagiii notând prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ștefan Vodă găzduește pe vreme rea la un gospodar la poalele muntelui. Gospodarul nu-l cunoaște; se tângue pentru durerile lui și Vodă aduce alinare tot fără să se afle cine-i, decât mai târziu. Furtuna își umflă vocea grozavă Nour zdrențuit de vânt Un uragan negru năvăli asupra codrilor Un cimpoeș cânta în sat la Rădășeni Cum au trecut tatarii în ziua patra de Paști pe deasupra gropii Rădășenilor fără să vadă satul, și deatuncea ziua aceia se sărbătorește. Bogdan se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
da mult un om de spirit. (Voisenon) Gusti: Totul e posibil; toată lumea are dreptate. Bogăția e avantajul pe care îl are un prost asupra unui om de talent. Aceștia nu sunt prietini, ci umbre: când e soare apar, când e nour nu se văd. A pus să se strămute soba mai înapoi, pentru că-l dogorea focul în fotoliul în care ședea. Cu pieptul înstelat ca un firmament. Aud umblând moara: dar nu văd curgând făină. Ca și Esop, am făcut dobitoacele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-s cucoană... [MOSCOVA-LENINGRAD] [1945]* 12.VI 7.20. plecare (ora Moscovei 8.20) 9. Trecem Nistrul (ora 10 Mosc.) În Ucraina, pământuri comasate și ferme. Plutim la 2200 m. înălțime. Nipru panoramă largă. Trecem pe deasupra norilor. După Kiew intrăm în nouri deși și furtună. Se luminează apoi și rămânem tot deasupra grămezilor lânoase de nouri. Vom ajunge la Moscova cătră ora 14 rusă (13 Buc.) Ora 2 fără 1/4 ajungem, după ce am trecut pe deasupra unei regiuni mari de uzine, fabrici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Trecem Nistrul (ora 10 Mosc.) În Ucraina, pământuri comasate și ferme. Plutim la 2200 m. înălțime. Nipru panoramă largă. Trecem pe deasupra norilor. După Kiew intrăm în nouri deși și furtună. Se luminează apoi și rămânem tot deasupra grămezilor lânoase de nouri. Vom ajunge la Moscova cătră ora 14 rusă (13 Buc.) Ora 2 fără 1/4 ajungem, după ce am trecut pe deasupra unei regiuni mari de uzine, fabrici și culturi aliniate, curate, rânduite. Lăsăm bagajele lângă avion, singure. Au deschis câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Conopida e bună, dar are rost și trandafirul. In propria venit et ii eum non receperunt. *1 Tăcerea nu e atât virtutea înțelepților cât spiritul neajutoraților. *1 Adesea cunoscuții nu sunt prieteni ci umbre: când e soare, apar; când e nour și furtună nu se mai văd. *1 Singurătatea, minunat și frumos lucru: e o plăcere să mărturisești asta cuiva. *1 Prinții aveau odinioară pe lângă ei bufoni; în vremea din urmă numai proști. *1 Cât stau oamenii în picioare se deosebesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-au, părinte? Nu m-au miluit. Atuncea să rămâie și ei aici, i-a răspuns copila. Și adunându-și cioporul, a plecat cu imamul cel bătrân. Îndată după ce au ieșit ei de-acolo, s-a tulburat cerul, s-au învălmășit nouri negri, au detunat tunetele și-au scăpărat fulgerele și s-a rupt un potop de apă încât a înecat toate. De-atuncea a apărut acel lac de la Soci în care ș-au aflat mormânt nemilostivii. Oamenii din acele ținuturi îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
războinici din triburi deosebite, chiar inamice, e în floare. Oameni viteji și leali, vrednici să-i cânte Lermontov. Salut, Caucaz cu fruntea albă, zice poetul, Pământ liber al munților. Sălbatic ești, însă mândru. Piscurile-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Inimii. * Libertatea Și dreptatea Sprintene Alinte-ne Zilele Tuturor Munca, fie Bucurie, Cânt și spor. [JURNAL DE CĂLĂTORIE]*1 15 Mai 1954 Plecare 9,20 dimineața. Vreme răcoroasă. Urcăm la 2120 m. altitudine; spre Kiev. Atmosferă și cer de primăvară. Nouri subt noi. Îmbulzeli de cețuri. Trecem prin pâcle. Ușoare goluri de aer. 16 Mai. La Moscova, ploaie. Vom sta aici câteva zile. 17. Am văzut un spectacol de Ostrovschi, pus din nou în scenă de un regisor îndrăzneț. Piesă realistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prigonindu-se. Încă de la 8 de asară s-a văzut înspre Caucaz pânze de fulger zbătându-se în negura depărtatului țărm răsăritean. După miezul nopții duhurile mării călăreau fantastic pe harmasari spumați. La răsăritul soarelui vijelia s-a mai domolit. Nouri au prins a sui și a acoperi strălucirea zeului zilei. Un călător singur, c-o raniță săracă, s-a oprit în apropierea noastră, pe faleză, s-a așezat pe bordura drumușorului, privind tumultul talazurilor. În vile lumea doarme, răsucindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ani se face zmeu: îi iese foc din gură și capătă coadă șuvăită, vânătă și la coadă capătă două steaguri, de o parte și de alta și aripi ascuțite. Cu aripile înoată, iar cu limba, cu focul lui zboară în nouri»”. Într-un număr magic ce sugerează totalitatea, ei agresează mediul ordonat în Trei frați cu nouă zmei I(9), precum fac bourul ori cerbul coborât din munte să strice „fălos” viile, în colindele de flăcău. Miza zmeilor este însă alta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e sânu plin de flori/ Și gâtu de gălbiori” Vegetația luxuriantă în directă conexiune cu feminitatea fecundă și podoabele opulente devin semne votive în acest context. Consacrarea fecioarei se transfigurează în ținuta ei excepțională, despre care am vorbit la început. Nouri par și pețitorii fetei demne de măritiș: „Vin doi nourași de sus,/ Volerunda Ierului Domnului,/ Cu veste și cu răspuns,/ Voleranda lerului Domnului/ Și nu-s nourași din sus/ Și-s pețitori la matale./ Și nu vin ca să te vadă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a reușitei în spațiul răspântiei, aici fiara teriomorfă infirmă faptul că zâna adusă de fecior ar fi ursita lui și îl trimite, printr-o înghițire simbolică, înapoi în sacru: „Șî l-a luat în dinț’ șî l-a azvârlit în nouri verz’ și când a picat jos, a picat în fundu pământului, pă tărâmu ălaltu”. Trimiterea în infern este orchestrată de monstrul ofidian, dar acesta trece neofitul mai întâi prin ritualul înghițirii purificatoare și prin spațiul uranian. În felul acesta toate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a bucurat de aprecieri favorabile și Ali Shalash a fost invitat să lucreze În laboratoarele celor mai renumiți micoplasmologi din Anglia și Ungaria. N-a acceptat și a rămas la noi până la finalizarea tezei, toamna anului 1984. Ali, Betool și Nour În Vizită cu fam. Prof. dr. Baba I. Al. la Cluj-Napoca În Axente Sever, pe ulița Susenilor: (de la dreapta) Fratele Nitu, Sofica și cei doi copii, nepotul Nelu, Corneluș, eu și Betool Pentru interesul depus În formarea lui ca morfopatolog
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]