9,387 matches
-
apare amintesc de cele din Gomorrah (2008) al lui Matteo Garrone. Monica Bârlădeanu în rolul Francescăi construiește un personaj creditabil, în rezonanță cu celelalte, fără derapaje sentimentale. Una dintre scenele reușite care mi-a amintit de una similară dintr-o nuvelă a lui Ioan Groșan, Caravana cinematografică, o are ca protagonistă pe Francesca. Silită să facă un împrumut de la Nașul ei (Doru Ana), înalt funcționar la o bancă, aceasta trebuie să suporte ambiguitățile sale sexuale. Nașul o invită pe genunchii lui
Duios Francesca trecea... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6830_a_8155]
-
niciodată străbătută de fiorul liric. Debutul meu literar absolut a fost cu povestirea Le Plus Que Parfait du Subjonctif, scrisă în engleză și apărută în antologia Picador New Writing, cu cele mai bune proze tinere ale anului 1994. Era prima nuvelă scrisă vreodată. Am trimis-o spre publicare în zece locuri, trei au zis da. Am ales antologia Picador, fiindcă era cea mai prestigioasă. Pentru celelate două publicații am scris alte două nuvele. Așa a început totul! Am început să scriu
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
bune proze tinere ale anului 1994. Era prima nuvelă scrisă vreodată. Am trimis-o spre publicare în zece locuri, trei au zis da. Am ales antologia Picador, fiindcă era cea mai prestigioasă. Pentru celelate două publicații am scris alte două nuvele. Așa a început totul! Am început să scriu după treizeci de ani, din pură plăcere și, dacă nu aș fi întâmpinat atâta entuziasm, nu cred că m-aș fi luat în serios. - Numai o clipă, fiindcă atingem o problemă delicată
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
să ne dezvălui câteva date despre procesul tău de creație? Scrii greu, ușor, ai ideile în cap, înainte de a te așeza la calculator, ideile vin pe parcurs, îți revezi manuscrisele etc.? - De fiecare dată am senzația foarte clară că povestea (nuvela, romanul) există dintotdeauna în mine, așa cum nou născutul poartă deja, în cele două-trei kilograme ale sale, tot echipamentul necesar vieții, inclusiv două rânduri de dinți! Un stimul mic, banal - o imagine de pe stradă, un incident oarecare, o frază aruncată de
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
vodă avea gînd să mai tae o seamă de boiari, dar, simțind boiarii, s-au vorbit cu toții pe taină și au năvălit ei mai nainte, de au tăeat pă domn în malul Jiiului și au scăpat ei dă moarte." O nuvelă a lui Alexandru Ivasiuc, Corn de vînătoare, narează la rîndul ei o "farsă" cinegetică, plasată în decorul Maramureșului istoric. Trufașul Mihai de Giulești, comite de Doboca, castelan de Hust și cancelar al coroanei, îi invită la o vînătoare pe contele
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
nimic. Victima: un armean bogat, un fel de bancher sau cămătar, creditorul moșierului Alecu Druia. Glonțul ucigaș fusese tras de fiul acestuia. Lucrurile se complică și mai mult atunci cînd în treburile Dianei se amestecă și Venus, ca într-o nuvelă a americanului Ernest Hemingway, Scurta viață fericită a lui Francis Macomber. Ne aflăm la un safari în Kenia, la care Macomber participă împreună cu soția sa, Margaret. Relația celor doi scîrțîia de mai multă vreme, dar "Margot era prea frumoasă ca
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
întinsă - ca efort creator - pe parcursul a patruzeci de ani. Ea constă în patru romane - Rabbit, Run/Fugi, Rabbit (1960), Rabbit Redux/Întoarcerea lui Rabbit (1971), Rabbit Is Rich/Rabbit, bogat (1981), Rabbit at Rest/Rabbit se retrage (1990) - și o nuvelă - Rabbit Remembered/ În amintirea lui Rabbit (2001). O veritabilă epopee în jurul unui destin american comun, ce a impresionat generații întregi de cititori tocmai prin lipsa sa de excepționalitate. În paralel cu "Rabbit", dar cu un impact epic mai redus, Updike
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
el o salvează pe Judy - nepoata lui de nouă ani - de la înec, în contrapartidă simbolică la accidentul Rebeccăi din primul volum, și moare jucînd baschet alături de niște tineri (episod ce reia scena de uvertură a întregii serii de patru romane). Nuvela În amintirea lui Rabbit - publicată de John Updike în 2001 - trebuie citită drept concluzie parabolică la un destin fără strălucire și totuși spectaculos, fără adîncime și totuși semnificant. După Rabbit, lumea își continuă cursul, preluînd și omogenizînd "efectele" existenței personajului
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
fie considerat cel mai reputat cervantist român, s-a inițiat cu aproape trei decenii în urmă, cu Muncile lui Persiles și ale Sigismundei (Univers, 1980), ultimul roman al lui Cervantes și cel mai îndrăgit de părintele său. Au urmat volumul Nuvele exemplare (Cartea Românească, 1981) și celebrul roman Don Quijote de La Mancha (I-II, Paralela 45, 2004). Virtuțile de necontestat ale transpunerii în limba română a acestor capodopere se împletesc armonios cu ponderea și rigoarea impresionantă a aparatului critic al fiecăreia, căci
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
inaugurează cu Galateea o serie de autor ce va cuprinde opera narativă completă a lui Cervantes, urmând ca celelalte trei volume să fie constituite de reeditări atent revizuite și pe cât posibil aduse la zi ale capodoperelor Don Quijote (I și II), Nuvele exemplare și, în sfârșit, Muncile lui Persiles și ale Sigismundei. Referindu-se la sensul major al acestui proiect de anvergură, Sorin Mărculescu afirmă, pe deplin întemeiat: "Sper ca cititorii români să poată percepe nemijlocit caracterul cosmotic al creației cervantine și
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
fluviului Tajo, în apropiere de imperialul oraș Toledo. Firul narativ principal este simplu, linear, înfățișând dragostea celor doi păstori, Elicio și Erastro, pentru neasemuit de frumoasa păstoriță Galateea, dar structura epică este complexă, cu o derulare arborescentă, prin cele patru nuvele intercalate ( procedeu reluat cu virtuozitate în Don Quijote și Persiles), care intensifică și dinamizează narațiunea centrală, dându-i relief, culoare, varietate. Elicio își cântă dragostea ideală, copleșitoare și statornică, cu accente vibrante, pătrunse de sinceritate mișcătoare, și suferă din pricina nepăsării ființei
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
95% din proza scrisă în ultimii ani, în această categorie incluzându-l și pe Mihail Novicov (la acel moment redactor-șef la Flacăra și secretar al Uniunii Scriitorilor, de altfel, unul dintre cenzorii temuți ai acelor ani), pentru "muncita" sa nuvelă fantastică, Legenda unui pustiu, "din care fantasticul lipsește, siluire a imaginației sortită a conlucra la două concluzii formulate cuprinzător și Ťpe puncteť în final". Crohmălniceanu va fi acuzat în presă (în special în Scânteia, Lupta de clasă și Flacăra)7
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
existe. ș...ț însă cuvântul securitate nu este cuvântul magic care explică totul. Chiar dacă am observat și eu că foștii securiști se convertesc fie în naționalism, unii, iar alții în ezoterism și magie, ceea ce îmi aduce destul de bine aminte de nuvela lui Thoman Mann, Mario și vrăjitorul. Dar cred că mai e o cauză despre care e mai greu de vorbit, mai jenant încă - aceea că răsturnarea care a avut loc, reală, reală, nu a fost deocamdată urmată și de o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7117_a_8442]
-
și atunci, la întâlnirea noastră, fluent limba lui Gogol. (Da, în transcrierea de nume, între cel din "rusescul" act pe care îl dețin și cel din revistă, există o diferență: Tshinag (variantă: Tschinag) - și Cinagiďn - în rusește. După primele sale nuvele publicate în limba germană, Galsan Tschinag a editat romanele O copilărie în înălțimile Altaiului, Douăzeci de zile și încă una, traduse în mai multe limbi de circulație. Mai recenta sa carte, Die graue (Pământul cenușiu), a apărut la Frankfurt, evocând
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
Pe muntele alb", 2000), Der Wolf und die Hündin ("Lupul și cățeaua", 2000), "Dojnaa" (2001), Tau und Gras ("Arcanul și iarba", 2002), Das geraubte Kind ("Copilul necăjit", 2004). În anul 2007, a editat trei cărți - un roman, un volum de nuvele și altul de poeme. Chiar dacă a scris și un roman despre Ghengis Han, corifeul națiunii și istoriei mongole, în patria sa Galsan Tschinag este cunoscut și popularizat mult mai puțin, decât în Occident. La el acasă, nu a publicat decât
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
Lars von Trier), Arborele vieții (Terence Malick), Artistul (Hazanavicious), Poliss (Maiwenn), We Need to Talk about Kevin (Lyne Ramsay). Deocamdată, presa franceză joacă o carte mare pe amintitul film al lui Audiard, De rouille et d’os, inspirat de câteva nuvele al scriitorului canadian Craig Davidson, Rust and Bone. Regizorul și coscenaristul său, Thomas Bidegain, au luat personaje de colo și de dincolo, aparțin unor scrieri diferite, în carte nu se întâlnesc și neputința de a renunța la unele creează o
A se consuma cu moderație () [Corola-journal/Journalistic/73618_a_74943]
-
virtuți, vicii, așteptări și dileme ascunse sub aparența unor existențe banale. Prolific și divers, în cei șaizeci de ani scurși de la apariția, în 1959, a primului său roman, The Poorhouse Fair (Bazarul Azilului de bătrâni), și a primului volum de nuvele, The Same Door ( Aceeași ușă), precedate de un volum de poezie The Carpentered Hen (1958), Updike a publicat douăzeci și șase de romane și peste treizeci de volume de poezii, nuvele, eseuri, critică, memorialistică și publicistică, primind o largă recunoaștere
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
Bazarul Azilului de bătrâni), și a primului volum de nuvele, The Same Door ( Aceeași ușă), precedate de un volum de poezie The Carpentered Hen (1958), Updike a publicat douăzeci și șase de romane și peste treizeci de volume de poezii, nuvele, eseuri, critică, memorialistică și publicistică, primind o largă recunoaștere și numeroase premii și distincții literare și culturale, printre care de două ori premiul Pulitzer, premiul PEN/Faulkner și de două ori premiul național al cărții.. Născut în 1932 într-un
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
și numeroase premii și distincții literare și culturale, printre care de două ori premiul Pulitzer, premiul PEN/Faulkner și de două ori premiul național al cărții.. Născut în 1932 într-un mic orășel din Pennsylvania asemănător celor din romanele și nuvelele sale, fiu al unui profesor de matematică și al unei scriitoare debutante, Updike începe să scrie scurte povestiri încă de la vârsta de opt ani, la îndemnurile ambițioasei sale mame, care îi intuise talentul. Dar de abia în 1954, anul absolvirii
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
debutante, Updike începe să scrie scurte povestiri încă de la vârsta de opt ani, la îndemnurile ambițioasei sale mame, care îi intuise talentul. Dar de abia în 1954, anul absolvirii "summa cum laude" a Universității Harvard, își va vedea publicată prima nuvelă în New Yorker, revista care de-a lungul anilor a lansat și certificat numeroase cariere literare strălucite. După absolvire obține o bursă de un an în Anglia, unde studiază desen și pictură la Ruskin School of Drawing and Fine Art
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
Americii, iar revista New Yorker reușise să strângă în jurul ei o serie de scriitori de talent printre care John Cheever, J.D.Salinger și John Updike. Promotoare a unor direcții noi în literatură, artă și cultură, revista încuraja un gen de nuvelă modernistă care "să cristalizeze o clipă de trăire în toate dimensiunile ei personale și sociale, adesea fără nici un element istoric sau politic", o povestire bine focalizată, scrisă cu economie de mijloace, limitată la detalii și scene care să provoace momente
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
element istoric sau politic", o povestire bine focalizată, scrisă cu economie de mijloace, limitată la detalii și scene care să provoace momente de iluminare. în acest sens, colaborarea cu New Yorker îl va ajuta pe Updike să-și desăvârșească arta nuvelei și să dezvolte o formă de realism care să îi permită mai buna relaționare a lumii materiale cu cea spirituală, a particularului cu universalul. Ca majoritatea scriitorilor care încep să publice după război: Bellow, Mailer, Malamud, Styron, Capote, Sallinger, Cheever
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
dinadinsul, a-i arăta partea sinistră?"1 Dar "cîntecul și perdeaua", se cuvine să observăm, mai fuseseră deja schimbate de vreo două-trei ori. Între 1879 și 1885, Caragiale dăduse la iveală cele patru comedii ale sale. în 1889, el publică nuvela O făclie de Paște, urmată în 1892 de Păcat..., iar în 1898 de în vreme de război. Aceluiași interval îi aparține drama Năpasta (1890). Scriitorul care, în opera sa comică, surprinsese pasiunile umane sub aspectul lor derizoriu și efemer pășește
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
din rîndul acestora, îl împingeau pe autorul comediilor către alte orizonturi, ceea ce nu însemna totuși o fugă din calea pericolului, ci setea de a înfrunta pericole noi. Scriitorul abordează genul tragic, se consacră prioritar prozei, iar în cadrul acesteia optează pentru nuvelă. Proza nuvelistică nu-l dezminte însă pe omul de teatru; nervul epic se concentrează în scene de mare spectacol, pe care memoria cititorului le readuce oricînd la suprafață. Între marii clasici ai literaturii române, cel mai puțin "clasic" se dovedește
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
pe Dan, simțea o familiaritate cu locul." (pag. 79) Alteori fanteziile acestea îl aruncă pe Sociu în mijlocul grupului de cluboptiști ieșeni. Andriescu, Nimigean și Acosmei beneficiază de lungi și pesimiste epistole niciodată expediate. Ultimul e, de altfel, modelul unei simpatice nuvele atașate în continuarea Nevoilor speciale. (Interesantă e, în Otravă de șoareci, indiferența față de identitatea reală a actanților. Fără alte complicații, ele sunt desemnate, elementar, prin pronume. Uneori hazardul e maxim, atunci când, bunăoară, tatăl și fratele mai mic sunt portretizați succesiv
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]