1,690 matches
-
lunguiețe sclipind straniu în nisip și înțelese numaidecât pentru ce venise. Capul nu-i mai vuia, dar trupul îi era sleit. Nu mai avu curaj să mai încerce o dată a le cerceta și porni cu pași greoi și clătinați spre oază. Dar i se păru și mai ciudat că, cu cât se îndepărta de locul acela, îi trecea amețeala și se simțea din ce în ce mai înzdrăvenit. Când ajunse în oază, se opri locului uimit de starea în care se găsea: orice urmă a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încerce o dată a le cerceta și porni cu pași greoi și clătinați spre oază. Dar i se păru și mai ciudat că, cu cât se îndepărta de locul acela, îi trecea amețeala și se simțea din ce în ce mai înzdrăvenit. Când ajunse în oază, se opri locului uimit de starea în care se găsea: orice urmă a grelei oboseli pierise. Dimpotrivă, parcă se simțea mai sănătos ca oricând. Numai gândurile îi sfâșiau mintea. În tabără era larmă. Soldații își strângeau corturile. Robii încărcau poveri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căpetenia tăcu, înghițind un nod. Apoi zise cu glas uscat: Pregătește-te să pleci chiar acum înainte. Te vor însoți câțiva soldați, dar ia și un rob sau doi dintre localnici, dintre cei care cunosc bine locurile. După ce ajungeți aproape de oaza cu oameni albi mașauașa, vă opriți. Să faceți focurile așa ca să nu se vadă decât dinspre noi, din spatele tău când stai cu fața spre răsărit. Sfârșind aceste porunci, Puarem se sculă și se duse spre șirurile de soldați, care-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lăsase de-a binelea. În urma lui, îngîndurat, preotul își ridică fără să vrea ochii la cer: privirea i se opri asupra stelei ciudate. Tefnaht oftă atunci și întoarse capul spre altă zare. În fața șirurilor lungi de soldați, care începeau în oază și se sfârșeau între nisipuri, bătură tobele. Armata urma să se mute în altă oază, la depărtare de un ceas, spre a rămâne acolo cât timp va merge Auta în cercetarea drumului. În vreme ce soldații, înșiruiți în rânduri drepte și lungi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cer: privirea i se opri asupra stelei ciudate. Tefnaht oftă atunci și întoarse capul spre altă zare. În fața șirurilor lungi de soldați, care începeau în oază și se sfârșeau între nisipuri, bătură tobele. Armata urma să se mute în altă oază, la depărtare de un ceas, spre a rămâne acolo cât timp va merge Auta în cercetarea drumului. În vreme ce soldații, înșiruiți în rânduri drepte și lungi, așteptau pornirea, din marginea satului jefuit de tot ce se mai putea jefui, ieșeau călări
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și Iahuben, având între ei pe Agbongbotile și pe Mai-Baka. În urma lor, pe alți tauri, veneau alți trei ostași. Puarem nu mai putea să aibă încredere în trei robi păziți de un singur soldat. CAPITOLUL VIII De la plecarea atlanților din oaza pustiită trecuseră câteva luni. Fără a socoti femeile, Puarem sporise numărul robilor luați până la numărul soldaților aduși cu sine. Erau acum aproape patru mii de robi noi și tot atâtea roabe, astfel că înmulțirea lor în Atlantida nu mai părea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben. O dată izbutise să-l ia cu sine pe Mai-Baka, pe furiș, mințind paznicii. Fostul arcaș umblă aproape tot timpul tăcut și chinuit de îngrijorarea intrării lui într-o lume necunoscută și atât de nouă. Îl muncea și dorul după oaza din care fusese smuls. Iar a doua oară nu-l mai putu lua. Puarem, auzind întîmplarea, îl chemă pe Auta la sine și-i spuse că l-ar ucide cu mâna lui de nu s-ar gândi la Marele Preot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nemișcați. - Te-am chemat și ca să-ți spun o veste. Pe când ne aflam în Ta Kemet, sus, la întîiul prag al acestui râu, au mai căzut în nisipurile apusene alte pietre sticloase ca acelea care te-au amețit atunci, lângă oază. Și au mai căzut altele și dincolo de aceste păduri, la apus. Se spune că unde au căzut aproape de oameni, oamenii ar fi murit. Cine a venit după câteva luni de la căderea lor fără să cunoască acele pietre și a pus
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dacă altfel nu se poate, să rămână la el, numai să nu fie ucis. Și să-i mai spui, dacă nu te crede că Mai-Baka te-a trimis, cuvintele pe care le-a spus el lui Mai-Baka în țarcul din oaza noastră, că are să vină timpul când se va afla că Auta nu este sulița și lanțul din mâna stăpânilor lui. Spune-i că Mai-Baka acum îl crede". Asta mi-a spus! zise Mpunzi și tăcu. Auta simți un fior. A
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în sus. Era noapte. Nu se zărea nimic, decât stelele. Turnul abia se zugrăvea în noapte... sau nici nu era? Nici o lumină, cât de slabă, nu răzbătea din el. Poate că ochii lui vedeau o nălucă, așijderi numeroaselor năluci de oaze și orașe din miezul deșertului cu nisipuri fierbinți, unde niciodată nu era însă nimic. Auta rămase așa cum era. Îi făcea bine să stea culcat. Noaptea nu era rece. Aerul era foarte curat și pieptul îl înghițea cu plăcere. Tot ținutul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fulgeră un gînd: dacă și Auta e zeu și numai s-a prefăcut în om negru ca să cunoască gândurile oamenilor negri și să afle dacă erau buni sau răi? Căci acuma își aducea aminte că Auta venise în sărmana lor oază tocmai când se deschisese în cer ochiul acela ciudat. Și Mai-Baka începu din nou să se roage luntrei de foc ce se înălțase la cer din fața lui. Și după ce sfârși rugăciunea, se duse să se privească în oglinda unui iezăr
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
când a pierit steaua în munte, am știut că nu poți fi tu, căci tu ești zeu, chiar dacă zici că nu ești. Iată dovada că ești: mă uit la tine și te văd tot tânăr ca atunci când ai venit în oază, iar noi toți, nu numai eu, am îmbătrînit. Alți oameni au spus că steaua era semnul vostru pentru sfârșitul lumii. Lumea nu s-a sfârșit, dar a pierit țara aceea blestemată, și bine că a pierit. Apoi am văzut ochiul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am vâslit. Era ziuă, dar era întuneric și nu erau stele, nu știam unde e răsăritul. Eu știam că la răsărit de Muntele de Foc este acel țărm de unde ai venit tu, zeul meu bun, prin pustiul cu nisip până în oază. Mă uitam la Muntele de Foc și căutam să cârmesc așa ca să-l avem numai în spate. Am plutit o zi și o noapte, dar nu știu bine, căci n-a răsărit nici soarele nici luna. După aceea am auzit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vrut să fie el căpetenia noastră, dar eram puțini și nu ne trebuia căpetenie. Apoi a vrut ca Ntombi să fie femeia lui... Atunci l-am ucis. Am rămas cinci și am plecat mai departe. Ne-am oprit într-o oază de unde ne-a alungat un neam numeros. Mpangu și Mbembo au murit. Eu, Ntombi și Valukaga ne-am dus mai departe, vrând să ajungem în satul de unde ne-au luat atlanții. Așa mi-ai spus tu atunci, că ați mers
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
susurul apei care șerpuia sub o colină domoală. Radu iubea mult toamna: cu liniștea, melancolia și nuanța culorilor ei sobre. îi plăcea să se identifice cu acest anotimp și se considera chiar rupt din peisajul tulbure al acestuia, numindu-l oază de liniște și grație divină. Ajunse la biroul său într-o stare de liniște deplină și împăcare sufletească, insuflate de pitorescul și blândul peisaj tomnatic. în jurul orei opt fusese chemat la director. Mergând pe hol spre biroul directorului, emoțiile pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
artera principală din Drumul Taberei, se bucură de cîteva pîlcuri de vreo 4-5 mesteceni. În această primăvara Întîrziată, mestecenii mi-au atras atenția prin atmosfera delicată și discretă de liniște tihnită și parcă neștiutoare de agitația permanentă a străzii. O oază de ingenuitate a naturii În deșertul urban. Neverosimilă și parcă amenințată În existența ei delicată și neintegrabilă contextului. Pentru a face cititorul să resimtă această prezență oarecum plăpîndă, rătăcită printre nenumăratele vehicule aflate Într-un necontenit dute-vino, trebuia să chem
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
La rândul lor, sistemele de impozite considerate ușoare sunt specifice unor țări În curs de dezvoltare sau aflate În perioada de tranziție spre stadiul dezvoltat În care statul deține În proprietate și valorifică un mare volum de resurse naturale, precum și „oazelor fiscale”. În cazul acestora, ponderea prelevărilor fiscale În P.I.B. este mai redusă (10-15%), iar presiunea fiscală pe locuitor rămâne mai redusă și depinde, atât de nivelul P.I.B., cât și de modul de distribuire a venitului Între participanți la realizarea acestuia
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
al personajului nevrotic, este simultan o revoltă față de legile exteriorului, și o ducere la extrem a acelorași legi pentru a le demonstra absurditatea. Mai exact, dacă la prima vedere, în contextul social-politic circumscris ficțiunii înseși, conacul din Temelia pare o oază de libertate, cel puțin pentru motivul că, datorită unor particularități geografice respectivul loc nu a putut fi identificat și, deci, colectivizat, el este, de fapt, o reconstituire în miniatură a înseși ideii de colectivizare și de gospodărie comunală. Eșecul lamentabil
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mereu ca un refren „dacă n-o mai văd, dacă n-o mai văd“... * Clopotele au bătut... Războiul care a bătut la ușă atâta vreme, acum a deschis-o violent și a pătruns și în casele fălcienilor, frângând tihna acestei oaze răzeșești, de oameni cuminți, harnici și evlavioși. Timpul și evenimentele se precipitară, și se învălmășiră ca într-un coșmar lipsit de rațiune. Țara intrase deja în vâltoarea războiului, evenimentele se succedau cu o iuțeală amețitoare, Întreg hotarul de miazăzi, pană
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
scanat pozele și schițele lui Joy. O să mă joc puțin cu diverse caractere și culori, spuse el. Lasă-mi puțin timp, apoi i-l arătăm Lisei. Ai încredere, îl fac frumos. — Am încredere în tine, promise Ashling. Gerry era o oază de calm, încredere, un om care părea să nu se panicheze niciodată, indiferent cât de obscură și dificilă era cererea care i se făcea. Între timp, a sunat-o pe Clodagh. —Ai spus că vrei să vorbești cu mine despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fost un scut. Lipsa imaginației era un lucru minunat, te oprea din a deveni nebun. Monica era atât de schimbătoare, încât Ashling și-a petrecut majoritatea anilor adolescenței locuind, practic, la Clodagh. Ocazional, printre crizele de isterie și blazare, existau oaze de normalitate. Care nu erau deloc normale. Cu fiecare cămașă pe care Monica o călca perfect, cu fiecare masă pe care o servea la fix, nervii lui Ashling se întindeau și mai mult, în așteptarea momentului în care va reîncepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
m-am oprit la tenisul de câmp pentru că mi-a plăcut cel mai mult și îl practic și acum. Nu îl fac de performanță, ci doar pentru mișcare și pentru plăcere. Îmi mai place mult cititul în care găsesc o oază de liniște și relaxare. Îmi plac foarte mult și animalele, preferatul meu fiind câinele. Am și un cățel pe nume Rex, pe care îl iubesc ca pe un frate. Mi-ar plăcea ca în viitor să devin judecător, pentru că știu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Good Fellow“. Nenumărate mâini Îl bătură prietenește pe spate, băuturi fură Împinse spre el, oamenii Îi strânseră mâna sau Îl pupară, În funcție de cum se simțeau la momentul respectiv. În cele din urmă, Logan trecu prin mulțime și ajunse la o oază de calm relativ. Localiză grămada cea mare a detectivului inspector Insch și se aruncă pe un scaun gol de lângă el. Insch ridică privirea, un zâmbet larg Îi despică fața și-l pocni pe Logan pe spate cu o palmă uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
indiscrete care să le tulbure lumina. I-am zărit de departe cum zburătăceau cu aripile de lumină, reflectând sclipirile aurii ale soarelui. Bucuria și veselia lor inocentă erau ca niște clinchete de clopoței în liniștea zorilor. M-am apropiat de oaza de lumină, pășind încet și atent, să nu-i sperii. La poartă, o ființă transparentă, blândă și strălucitoare, a venit spre mine plutind agale și m-a întâmpinat oarecum cu mirare. Bună ziua, mi-a spus apropiindu-se și glasul ei
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
al Jerushalem-ului și masacrele lui Titus. Dar e vorba despre un viitor îndepărtat; conjurații vedeau puterea care ajungea în mâinile lor, după atâtea spaime, așa cum o caravană epuizată după traversarea deșertului zărește, pe întinderea de nisip, silueta verde a unei oaze. — Singura partidă care rămâne deschisă, și care nu se va încheia niciodată, e cea de pe malul fluviului Euphrates, împotriva parților. Nu trebuie să ne facem iluzii numai pentru că regele lor a trecut apa ca să-i salute pe ambasadorii noștri. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]